ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2003

La 4 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Z.C.R. împotriva sentinței nr.477 din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de Contencios Administrativ. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 4 februarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 11 februarie 2003 și apoi la 18 februarie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2000 reclamantul Z.C.R. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Giurgiu, solicitând să se constatate că este scutit de la plata impozitului pe salariu, în conformitate cu Legea nr.42/1990, modificată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este „Luptător pentru Victoria Revoluției României din Decembrie 1989” și potrivit acestui act normativ, coroborat cu Legea nr.32/1991, beneficiază de scutire de plată a impozitului pe salariu. Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.202 din 24 februarie 2000, a anulat acțiunea ca insuficient timbrată. Prin decizia nr.321 din 9.11.2000, Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe. După rejudecare, prin sentința civilă nr.404 din 30.03.2001 a fost respinsă acțiunea, instanța apreciind că pentru a beneficia de scutire de impozit pe salariu, reclamantul trebuie să posede și brevet, conform art.7 alin.1 lit.”e” din Legea nr.32/1991, republicată.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul Z.C.R., susținând în esență că, hotărârea instanței de fond îi încalcă drepturile conferite de calitatea de revoluționar, dovedită cu actele depuse la dosar. Recursul este fondat. În conformitate cu dispozițiile art.7 lit.”l” din Legea nr.42/ 18.12.1990, urmașii eroilor-martori ai revoluției, răniții, precum și pensionarii de invaliditate care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în lupta pentru victoria revoluției, beneficiază de scutire de plata impozitului pe salariu. La dosarul, cauzei au fost depuse acte care atestă calitatea de revoluționar a recurentului-reclamant Z.C.R., Certificatul inițial de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, Decretul Prezidențial nr.37/2000 (anexa 2 poz.7755), precum și Brevetul eliberat în baza acestui decret.

La dosar se mai află și adresa nr.261715 din 21.03.2001 a Ministerului Finanțelor către Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, prin care se arată că eliberarea cu întârziere a brevetelor reprezintă o disfuncționalitate administrativă, care nu împietează asupra calității de revoluționar. Fiind de necontestat dobândirea calității de revoluționar a recurentului reclamant, hotărârea instanței de fond, de respingere a acțiunii formulată de acesta este nelegală, urmând a fi desființată prin admiterea recursului declarat de acesta. Cu privire însă la calculele sumelor solicitate cu titlu de impozit pe salariu pe perioada aprilie 1997 – decembrie 1999 și reactualizarea sumelor solicitate, urmează a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru efectuarea unei expertize de specialitate, având în vedere și dispozițiile art.313 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Z.C.R. împotriva sentinței nr.477 din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de Contencios Administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.