ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2003

La 4

februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Z.C.R. împotriva

sentinței nr.477 din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel București

– Secția de Contencios Administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din data de 4 februarie 2003, iar

pronunțarea deciziei s-a amânat la 11 februarie 2003 și apoi la 18

februarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2000 reclamantul Z.C.R. a chemat

în judecată Ministerul Finanțelor și Direcția Generală

a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a

județului Giurgiu, solicitând să se constatate că este scutit de

la plata impozitului pe salariu, în conformitate cu Legea nr.42/1990,

modificată.

În

motivarea cererii reclamantul a arătat că este „Luptător pentru

Victoria Revoluției României din Decembrie 1989” și potrivit acestui

act normativ, coroborat cu Legea nr.32/1991, beneficiază de scutire de

plată a impozitului pe salariu.

Curtea

de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr.202 din 24 februarie 2000, a anulat acțiunea

ca insuficient timbrată.

Prin

decizia nr.321 din 9.11.2000, Curtea Supremă de Justiție –

Secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de

reclamant, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare

aceleiași instanțe.

După

rejudecare, prin sentința civilă nr.404 din 30.03.2001 a fost

respinsă acțiunea, instanța apreciind că pentru a beneficia

de scutire de impozit pe salariu, reclamantul trebuie să posede și

brevet, conform art.7 alin.1 lit.”e” din Legea nr.32/1991, republicată.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs reclamantul Z.C.R., susținând în

esență că, hotărârea instanței de fond îi încalcă

drepturile conferite de calitatea de revoluționar, dovedită cu actele

depuse la dosar.

Recursul

este fondat.

În

conformitate cu dispozițiile art.7 lit.”l” din Legea nr.42/ 18.12.1990,

urmașii eroilor-martori ai revoluției, răniții, precum

și pensionarii de invaliditate care și-au pierdut total sau

parțial capacitatea de muncă în lupta pentru victoria

revoluției, beneficiază de scutire de plata impozitului pe salariu.

La

dosarul, cauzei au fost depuse acte care atestă calitatea de

revoluționar a recurentului-reclamant Z.C.R., Certificatul inițial de

Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989,

Decretul Prezidențial nr.37/2000 (anexa 2 poz.7755), precum și

Brevetul eliberat în baza acestui decret.

La

dosar se mai află și adresa nr.261715 din 21.03.2001 a Ministerului

Finanțelor către Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor, prin care se arată că eliberarea cu

întârziere a brevetelor reprezintă o disfuncționalitate

administrativă, care nu împietează asupra calității de

revoluționar.

Fiind

de necontestat dobândirea calității de revoluționar a

recurentului reclamant, hotărârea instanței de fond, de respingere a

acțiunii formulată de acesta este nelegală, urmând a fi

desființată prin admiterea recursului declarat de acesta.

Cu

privire însă la calculele sumelor solicitate cu titlu de impozit pe

salariu pe perioada aprilie 1997 – decembrie 1999 și reactualizarea

sumelor solicitate, urmează a se trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru efectuarea unei expertize de specialitate,

având în vedere și dispozițiile art.313 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Z.C.R. împotriva sentinței nr.477 din 29 aprilie 2002

a Curții de Apel București – Secția de Contencios Administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.