ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 27 februarie 2001 la Tribunalul Teleorman, reclamantul T.F. avocat titular

al Cabinetului individual de avocatură F.T. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, anularea

deciziei nr. 14 din 12 ianuarie 2001 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins

contestația referitoare la sumele de 6.424.800 lei reprezentând impozit pe

venitul profesional de avocat și 1.031.231 lei majorări de întârziere aferente,

stabilite în sarcina sa.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, s-a menținut în sarcina sa

obligația achitării la bugetul statului a sumelor menționate deoarece, fiind

deținător al unui certificat de luptător pentru victoria Revoluției Române din

Decembrie 1989, este scutit de impozit pe venitul profesional, conform Legii

nr. 42/1990 cu modificările și completările ulterioare.

Tribunalul Teleorman, prin sentința

civilă nr. 548 din 23 aprilie 2001, în considerarea dispozițiilor art. 3 pct. 1

C. proc. civ. în redactarea de la acea dată și-a declinat competența în

favoarea Curții de Apel București.

Judecând în fond pricina, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

1439 din 29 octombrie 2001, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe

venit, au fost abrogate actele normative care reglementau scutiri sau reduceri

la plata impozitului pe venit, respectiv a impozitului pe salariu pentru

anumite categorii de persoane precizate expres în legi seciale, iar

dispozițiile acestei ordonanțe art. 6 lit. h) și art. 15 alin. (3) nu prevăd o

asemenea scutire.

Recurentul T.F. a formulat, în

termen legal, recurs împotriva sentinței, reiterând sumar susținerile din

acțiune potrivit cărora, conform Legii nr. 42/1990, beneficiază de scutire de

impozitul pe venit care nu este același lucru cu salariul.

Analizând critica formulată în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu reglementările legale

incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Astfel, recurentul invocă Legea nr.

42/1990 care, în opinia sa, prevede printre alte facilități și scutirea de

impozit pe venitul obținut din exercitarea unei meserii sau profesii pe cont

propriu.

Este adevărat că acest act normativ

prevedea anumite facilități la plata impozitului însă acestea vizau impozitul

pe salarii, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 42/1990, iar respectivele

dispoziții au fost expres abrogate prin OG nr. 73/1999.

În materia scutirilor la impozitul

pe venit, prin dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 73/1999 în vigoare la acea dată

s-au prevăzut expres și limitativ categoriile de venituri scutite la plata

impozitului.

Or, la lit. h) din articolul mai sus

invocat – menționat și de către prima instanță – s-a dispus că sunt exceptate

de la plata impozitului strict avantajele în bani și / sau natură obținute

datorită calității de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și

nu cele obținute din exercitarea unei profesii sau meserii independente.

Neîncadrându-se în categoria

veniturilor exceptate de la plata impozitului rezultă că, în mod legal,

organele fiscale au stabilit în sarcina recurentului-reclamant un impozit pe

venit și majorările aferente.

Ca atare, situația de fapt fiind

reținută exact de către instanța de fond care a aplicat corect reglementările

normative în materie, hotărârea recurată este legală și temeinică, motiv pentru

care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

reclamantul T.F. împotriva sentinței civile nr. 1439 din 29 octombrie 2001 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.