ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3014/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

D.A., în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat recunoașterea dreptului său de a

beneficia de scutire la plata impozitului pe salarii, începând cu data

eliberării certificatului de „Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie

1989”, 14 noiembrie 1996 și restituirea impozitului pe salariu, reținut nelegal

pe o perioadă de 3 ani, anterioară introducerii cererii.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, în calitate de titular al certificatului de „Luptător pentru

victoria Revoluției din decembrie 1989 remarcat prin fapte deosebite”, seria FD

nr. 04411 din 14 noiembrie 1996, precum și de titular al brevetului, conferit

prin Decretul Prezidențial nr. 37/2000, beneficiază de scutire la plata

impozitului pe salariu potrivit prevederilor din Legea nr. 42/1990, republicată

în 1996, cu modificările ulterioare și prevederile H.G. nr. 566/1996.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 101/F-C din 21

octombrie 2002, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută în Legea

nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii.

S-a arătat că în conformitate cu

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 32/1991, scutirile de la plata acestui impozit

se acordă de către persoanele fizice sau juridice la care sunt angajați

salariații care solicită acest lucru, în baza unei cereri la care se anexează

actele doveditoare ce atestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Ea se

aplică începând cu luna următoare depunerii cererii.

Art. 15 din lege arată că împotriva

modului în care se aplică prevederile legii de către persoanele fizice sau

juridice la care sunt angajați, salariații se pot adresa cu plângere direct

acestora, în termen de 30 de zile de la data reținerii impozitului. Persoana

fizică sau juridică care a făcut angajarea, este obligată ca în termen de 30 de

zile de la data înregistrării plângerii, să procedeze la verificarea modului de

determinare a venitului lunar impozabil și a impozitului de plată și să emită o

decizie care să cuprindă rezultatele verificării, decizie care se comunică

salariatului în cauză.

Conform art. 16 din lege, în termen de 30 de zile de

la comunicarea deciziei date de cel care a făcut angajarea, salariatul poate

face contestație adresată Direcției Generale a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat, pe a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul, persoana fizică sau juridică al cărei angajat este, aceasta fiind

obligată să o soluționeze în termen de 30 de zile de la înregistrare, printr-o

decizie care se comunică salariatului în cauză.

În termen de 30 de zile de la comunicare, împotriva

deciziei date de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat, salariatul poate face apel la Ministerul Finanțelor care, în

termen de 40 de zile de la înregistrare, este obligat să îl soluționeze.

Soluția dată de Ministerul

Finanțelor este definitivă și se comunică salariatului în cauză.

S-a mai arătat că cererea adresată

de reclamant Ministerului Finanțelor Publice, nu înseamnă îndeplinirea

procedurii prealabile obligatorii, având în vedere că, potrivit principiului că

specialul se derogă de la general, sunt aplicabile dispozițiile Legii speciale,

respectiv ale Legii nr. 32/1991, republicată, privind contenciosul

administrativ, care este norma de drept generală.

Considerând hotărârea nelegală și

netemeinică, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și

casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.

S-a arătat că instanța

a soluționat pricina pe o excepție invocată din oficiu, fără a reține că

obiectul acțiunii îl constituie refuzul pârâtului de a-i soluționa cererea

referitoare la un drept recunoscut de lege.

De altfel, procedura prealabilă în

litigiul de față nu trebuia să fie îndeplinită în conformitate cu Legea nr.

32/1992, republicată, întrucât această lege a fost abrogată în totalitate pe

data intrării în vigoare a O.G. nr. 73/1999.

Art. 70 din acest act, prevede că la

data intrării sale în vigoare la 1 ianuarie 2000, se abrogă Legea nr. 32/1991

privind impozitul pe venit (M. Of. nr. 185/12.08.1996), modificată și

completată prin O.G. nr. 62/1997

(M. Of. nr.

226/30.08.1997

), aprobată și modificată prin Legea nr. 75/1998

(M. Of. nr. 144/09.04.1998

), prevedere cuprinsă în

art. 86 al ordonanței.

Trimiterea instanței la o procedură

reglementată de această lege, abrogată în întregime la 1 ianuarie 2000, nu are

suport legal.

În subsidiar, se arată că dacă s-ar

fi impus o procedură prealabilă, aceea era cea prevăzută de Legea nr. 29/1990

pe care a realizat-o.

Recursul este fondat.

Din verificarea obiectului acțiunii,

rezultă că reclamantul-recurent a chemat în judecată Ministerul de Finanțe,

pentru a se constata refuzul nejustificat al acestei instituții de a-i

recunoaște dreptul de a beneficia de scutirea de la plata impozitului pe

salariu, începând cu data eliberării certificatului de „Luptător pentru

victoria Revoluției din decembrie 1989”, 14 noiembrie 1996 și restituirea

impozitului pe salariu, reținut nelegal pe o perioadă de 3 ani, anterioară

introducerii cererii.

Față de obiectul acțiunii, în cauză

își găsesc aplicarea dispozițiile Legii nr. 29/1990, a contenciosului

administrativ, astfel că este necesar a se verifica dacă este îndeplinită

procedura prevăzută de aceasta, or, în cauză aceasta a fost îndeplinită.

Reținerea instanței că în cauză

trebuia îndeplinită procedura prevăzută de Legea nr. 32/1991 privind impozitul

pe salariu, este greșită față de obiectul acțiunii și având în vedere că

dispozițiile acestei legi au fost abrogate în totalitate, la data intrării în

vigoare la 1 ianuarie 2000 a O.G. nr. 73/1999.

În consecință, în baza art. 313 C.

proc. civ. și art. 3 pct. C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa

sentința, cu trimitere spre soluționare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.A.

împotriva sentinței nr. 101/F/C din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimiterea cauzei spre soluționare la Curtea de Apel Pitești.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2003.