ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7241/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7241/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea formulată la 9 martie
2004 și înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul D.A. a solicitat
instanței, lămurirea întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 11/2004,
datorate cu titlu de impozit pe salarii, pe perioada 9 iulie 2002 - 31
decembrie 2003.
Prin încheierea de ședință dată în Camera
de consiliu, la 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis cererea, a
lămurit înțelesul dispozitivului sentinței civile nr. 11/2004, în sensul
obligării pârâtului, către reclamant, la restituirea impozitului pe salariu
perceput în perioada 9 iulie 2002 - 31 decembrie 2003, respectiv suma de
32.584.252 lei
Instanța a reținut că în cauză sunt
aplicabile prevederile art. 281
1
C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a
formulat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului,
recurentul-pârât a arătat că cererea de lămurire a întinderii dispozitivului a
fost admisă în mod nelegal, deoarece suma stabilită de instanță nu are nici un
suport probator, ea reprezentând cifra indicată de reclamant.
Analizând recursul formulat, în
raport cu dispozițiile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea îl va
admite pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată la 14 august
2002, reclamantul-intimat D.A. a chemat în judecată în calitate de pârât,
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând recunoașterea dreptului de a
beneficia de scutire la plata impozitului pe salariu, precum și restituirea
sumelor percepute cu titlu de impozit, pe o perioadă de 3 ani, anterioară
introducerii acțiunii.
Acțiunea care a format obiectul
dosarului nr. 5040/2003, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 11/2004,
în sensul admiterii în parte și a obligării pârâtului, să restituie
reclamantului, impozitul pe salariu, perceput în perioada 9 iulie 2002 - 31
decembrie 2003.
Această sentință a fost pronunțată
în limitele învestirii prin acțiunea introductivă de instanță, în sensul că au
fost soluționate în baza probelor administrate, cele două capete de cerere cu
care instanța a fost învestită (recunoașterea dreptului de a fi scutit de
impozit, restituirea impozitului pe salariu).
De precizat este faptul că reclamantul-intimat
nu a precizat niciodată pe parcursul procesului, care este suma ce urmează a fi
restituită ca impozit pe salariu și nici nu a solicitat probe în acest sens.
Sentința civilă nr. 11/2004 a rămas
definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii recursurilor formulate de
ambele părți, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. pronunțată la
28 septembrie 2004.
Potrivit dispozițiilor art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la
înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere
instanței care a pronunțat hotărârea, să lămurească dispozitivul”.
În cauza de față însă, instanța nu a
procedat la o „lămurire” a dispozitivului, ci la o „completare” a lui cu o sumă
de bani pe care reclamantul nu a solicitat-o prin acțiune valorică, ci doar ca
perioadă în timp, cuantumul acesteia fiind stabilit doar în raport cu
susținerile reclamantului.
Este evident că în acest fel se
stabilește pe calea unei cereri de lămurire a dispozitivului, obligația
recurentului, la plata unei sume de bani al cărui cuantum este contestat de
acesta, fiind determinat în afara probatoriului administrat în cauza finalizată
prin sentința nr. 11/2004.
De altfel, așa cum s-a arătat prin
acțiune, instanța a fost învestită prin cel de-al doilea capăt de cerere, să
oblige pârâtul, la restituirea impozitului pe ultimii 3 ani, stabilirea
cuantumului fiind eventual o problemă de executare, perioada fiind concret și
clar stabilită prin hotărârea pronunțată, respectiv 9 iulie 2002 - 31 decembrie
2003.
În consecință, în raport cu cele mai
sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi
admis, încheierea din 7 aprilie 2004, casată și pe fond, cererea de lămurire a
dispozitivului sentinței civile nr. 11/2004, respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Argeș, împotriva încheierii din 7 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5040/F/CONT/2003,
de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează încheierea din data de 7
aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5040/F/CONT/2003, de Curtea de Apel
Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și rejudecând,
respinge cererea de îndreptare formulată în baza art. 281
1
C. proc.
civ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 28 septembrie 2004.