Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.07.2002
casat

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7241/2004

HOTĂRÂRE
09.07.2002
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7241/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 9 martie 2004 și înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul D.A. a solicitat instanței, lămurirea întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 11/2004, datorate cu titlu de impozit pe salarii, pe perioada 9 iulie 2002 - 31 decembrie 2003. Prin încheierea de ședință dată în Camera de consiliu, la 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Pitești a admis cererea, a lămurit înțelesul dispozitivului sentinței civile nr. 11/2004, în sensul obligării pârâtului, către reclamant, la restituirea impozitului pe salariu perceput în perioada 9 iulie 2002 - 31 decembrie 2003, respectiv suma de 32.584.252 lei Instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 281 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că cererea de lămurire a întinderii dispozitivului a fost admisă în mod nelegal, deoarece suma stabilită de instanță nu are nici un suport probator, ea reprezentând cifra indicată de reclamant. Analizând recursul formulat, în raport cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va admite pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată la 14 august 2002, reclamantul-intimat D.A. a chemat în judecată în calitate de pârât, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând recunoașterea dreptului de a beneficia de scutire la plata impozitului pe salariu, precum și restituirea sumelor percepute cu titlu de impozit, pe o perioadă de 3 ani, anterioară introducerii acțiunii.

Acțiunea care a format obiectul dosarului nr. 5040/2003, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 11/2004, în sensul admiterii în parte și a obligării pârâtului, să restituie reclamantului, impozitul pe salariu, perceput în perioada 9 iulie 2002 - 31 decembrie 2003. Această sentință a fost pronunțată în limitele învestirii prin acțiunea introductivă de instanță, în sensul că au fost soluționate în baza probelor administrate, cele două capete de cerere cu care instanța a fost învestită (recunoașterea dreptului de a fi scutit de impozit, restituirea impozitului pe salariu). De precizat este faptul că reclamantul-intimat nu a precizat niciodată pe parcursul procesului, care este suma ce urmează a fi restituită ca impozit pe salariu și nici nu a solicitat probe în acest sens.

Sentința civilă nr. 11/2004 a rămas definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii recursurilor formulate de ambele părți, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. pronunțată la 28 septembrie 2004. Potrivit dispozițiilor art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea, să lămurească dispozitivul”. În cauza de față însă, instanța nu a procedat la o „lămurire” a dispozitivului, ci la o „completare” a lui cu o sumă de bani pe care reclamantul nu a solicitat-o prin acțiune valorică, ci doar ca perioadă în timp, cuantumul acesteia fiind stabilit doar în raport cu susținerile reclamantului.

Este evident că în acest fel se stabilește pe calea unei cereri de lămurire a dispozitivului, obligația recurentului, la plata unei sume de bani al cărui cuantum este contestat de acesta, fiind determinat în afara probatoriului administrat în cauza finalizată prin sentința nr. 11/2004. De altfel, așa cum s-a arătat prin acțiune, instanța a fost învestită prin cel de-al doilea capăt de cerere, să oblige pârâtul, la restituirea impozitului pe ultimii 3 ani, stabilirea cuantumului fiind eventual o problemă de executare, perioada fiind concret și clar stabilită prin hotărârea pronunțată, respectiv 9 iulie 2002 - 31 decembrie 2003. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi admis, încheierea din 7 aprilie 2004, casată și pe fond, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 11/2004, respinsă.

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, împotriva încheierii din 7 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5040/F/CONT/2003, de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează încheierea din data de 7 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5040/F/CONT/2003, de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și rejudecând, respinge cererea de îndreptare formulată în baza art. 281 1 C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3014/2003
, respectiv ale Legii nr. 32/1991, republicată, privind contenciosul administrativ, care este norma de drept generală. Considerând hotărârea nelegală și netemeinică, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sent
ÎCCJ 2005-05-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5827/2005
aceștia nu au parcurs procedura prealabilă sesizării instanței, prevăzută de art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002. Împotriva încheierii din 1 aprilie 2005 și a sentinței nr. 1012/2005, pronunțate de Curtea de Apel București, secția de
ÎCCJ 2005-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2005
Asupra recursurile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 decembrie 2004, reclamanții M.G., V.V., L.R.E., M.E.E., N.S., D.L., D.T.T., M.D., G.C., N.I.A., A.I., M.I., S.E.A.,
ÎCCJ 2003-01-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 august 2001, reclamanta SC A.R. SRL București a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciz
ÎCCJ 2006-03-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 859/2006
prejudiciului. Pe de altă parte, deși apreciază prin considerentele hotărârii, că reclamantul este îndreptățit la daune, constând în drepturi salariale, apreciază suma la 561.394.820 lei, pentru perioada 3 iulie 2001 - 30 aprilie 2004, fără
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă