ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2003

HOTĂRÂRE
16.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

sentința civilă nr. 78 din 2 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantului P.O.

și pe cale de consecință:

A anulat decizia nr. 276 din 6

octombrie 2000, emisă de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Mureș

– Comisia de Contestații și a obligat să se emită o nouă decizie, prin care să

se constate că în perioada 18 martie 1969 – 1 septembrie 2000, reclamantul are

o vechime în muncă corespunzătoare grupei a II-a.

A obligat pârâta, în temeiul art.

998 C. civ., la plata către reclamant, a sumei de 100.000 lei, pentru fiecare

zi, începând cu 28 februarie 2001, cu titlu de daune morale, până la plata

drepturilor cuvenite.

S-a reținut că potrivit art. 2 din

H.G.nr. 559/1990, întregul personal în activitate, din unități aparținând fostului

Minister al Industriei Chimice și Petrochimice, beneficiază de grupa a II-a de

muncă, pe întreaga perioadă după 18 martie 1969; în aplicarea acestor

prevederi, Ordinul nr. 964 din 4 iunie 1999 al fostului Minister al Industriei

Chimice și Petrochimice, stabilește necesitatea certificării condițiilor

deosebite de muncă prin buletine de analiză ale organelor de specialitate;

pentru Combinatul Chimic Târgu Mureș, buletinul de determinare prin expertizare

nr. 675 din 2 iulie 1990, stabilește prezența condițiilor deosebite de muncă pe

întreaga platformă a Combinatului chimic, implicit sectorul în care reclamantul

și-a desfășurat activitatea, în perioada 18 martie 1969 – 1 septembrie 2000, în

funcțiile de maistru instalație la serviciu mecanic, maistru instalații și șef

atelier.

Totodată, s-a reținut că SC A. SA a

plătit, conform Legii nr. 49/1992, contribuția de asigurări sociale pentru

întregul personal, corespunzător nivelelor grupei a II-a de muncă, cu excepția

celor de la sere, blocurile de locuit, ce nu erau amplasate în incintă și a

celor de la magazinul de prezentare din centrul orașului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Casa Jdețeană de Pensii Târgu Mureș, pentru nelegalitate și

netemeinicie, în partea privind obligarea sa la plata daunelor morale; sub

acest aspect, se susține că instanța nici nu și-a motivat hotărârea; dar,

oricum, în mod greșit s-au acordat daune morale, având în vedere, în principal,

că, Comisia de Contestații din cadrul Casei Județene de Pensii Mureș, pe baza

avizului emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureș nr. 54 din 25 aprilie

2001, prin decizia nr. 276/A din 26 aprilie 2001, a admis contestația

reclamantului, recunoscând că activitatea desfășurată de acesta, în perioada 18

martie 1969 – 1 septembrie 2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Recursul este fondat.

În adevăr, potrivit art. 998 C.

civ., invocat de prima instanță, orice faptă a omului, care cauzează altuia

prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

În cauză, în baza acestui text s-au

acordat daune morale.

În acest sens, este de principiu că

daunele morale sunt despăgubiri patrimoniale acordate pentru repararea

prejudiciului fără caracter patrimonial.

Or, din hotărârea primei instanțe și

respectiv, din actele dosarului nu rezultă că reclamantului prin refuzul

inițial, de a i se recunoaște încadrarea în grupa a II-a de muncă, de către

Casa Județeană de Pensii Mureș, i s-ar fi cauzat vreun prejudiciu, care nu este

susceptibil de evaluare bănească.

Așadar, în mod nejustificat s-au

acordat, în cauză, reclamantului, daune morale.

În consecință, recursul este fondat,

urmând să fie admis, casată sentința în partea privind acordarea daunelor

morale și în fond, să fie respins acest capăt de cerere.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș, împotriva sentinței civile nr. 78 din 2 aprilie 2001

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința în partea privind

acordarea daunelor morale și pe fond, respinge acest capăt de cerere.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 16 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 87/2004
nr.393/C.i/2003, și în același timp s-a pronunțat și împotriva D.G.M.S.S. Târgu Mureș pe care nu a chemat-o în judecată. In ceea ce privește critica întemeiată pe art.304 pct.9 C.proc.civ. recurenta susține că instanța a interpretat greșit
ÎCCJ 2003-05-20
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1900/2003
ă în urma apariției Deciziei nr. 87 a Curții Constituționale (M. Of. nr. 352/26.07.1999). În Nota respectivă se prevede că persoanele care la data de 1 februarie 1990 aveau calitatea de pensionari și și-au desfășurat activitatea în locuri d
ÎCCJ 2004-04-20
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1460/2004
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 iunie 1999, reclamantul Z.J. a solicitat anularea deciziei nr. 311/99 emisă de Direcția Generală de Mun
ÎCCJ 2004-12-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8766/2004
iar Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 2244 din 10 iunie 2003, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe, reținând că actul contestat este un act administrativ de autoritate, ce atrag
ÎCCJ 2008-06-06
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2019/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 217 din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Comercial Mureș s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA și pârâta SC R. SRL
Sursă