ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2019

Asupra conflictului de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 3 aprilie 2019 sub nr. x/2019, cauză disjunsă din dosarul nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. a solicitat ca instanța să constate că a lucrat în locuri de muncă ce impun încadrarea în grupa superioară de muncă, respectiv grupa I de muncă în procent de 100% sau mai puțin pentru perioadele menționate în acțiune și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.

Prin Sentința civilă nr. 1319 din 5 iunie 2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. SA

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, analizând locurile de muncă ale reclamantului că acesta nu a desfășurat activități în cadrul instalațiilor menționate și nici în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, altele decât cele deja încadrate de angajator, inclusiv activități conexe, potrivit carnetului de muncă și constatărilor expertului, fiind încadrat și desfășurând activitate la secții ce nu se regăsesc în lista secțiilor și locurilor de muncă încadrate în grupa I de muncă, pentru perioadele precizate.

S-a mai reținut că secțiile menționate de expert nu se regăsesc în anexele 1 (pentru a beneficia de gupa I de muncă) ale actelor normative menționate, situație față de care instanța a apreciat ca fiind eronate concluziile raportului de expertiză.

Astfel, Tribunalul apreciază că doar personalul ce a desfășurat activitatea la instalațiile strict menționate în acest sens poate beneficia de grupa I de muncă, restul personalului din cadrul combinatelor petrochimice fiind încadrat în grupa a II-a de muncă.

În acest sens, instanța consideră că deși reclamantul a desfășurat activitate în condiții grele de muncă, aceste situații și condiții trebuie analizate și în raport de gradul de periculozitate al locului de muncă în care reclamantul a fost încadrat, în mod corect și legal fiind acordată de unitate grupa a II-a de muncă în procent de 100%.

Astfel se constă din analiza pozițiilor enumerate de expert din Ordinul nr. 50/1990, H.G. nr. 456/1990 și din H.G. nr. 559/1990, acte normative menționate de expert ca fiind izvorul acordării grupei I de muncă, că reclamantul nu a desfășurat activitate la instalațiile menționate în cuprinsul anexelor privitor la grupa I de muncă din aceste acte normative.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., apreciind-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Dosarul a fost înregistrat inițial la data de 9 iulie 2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești la completul LM 30A III care, prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2019 a admis excepția necompetenței materiale funcționale a acestui complet de judecată, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, competentă să soluționeze litigii de muncă, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a avut în vedere faptul că prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Argeș a suspendat executarea articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, hotărârea fiind executorie.

Deliberând asupra excepției de necompetență funcțională a acestui complet, a reținut următoarele:

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018) prevede că în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin Sentința nr. 544 din 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II-a civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași colegiu. Această sentință este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Se reține că, prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 s-a aprobat propunerea președintelui secției I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12 din 20 iunie 2019 s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 1 iulie 2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența. Prin "compunerea instanței" se înțelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanței cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situații în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind și cazul când, în condițiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluționate de completurile/secțiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Se constată că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 14 (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

Astfel, prezentul complet este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

Se mai reține că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

Dosarul a fost repartizat, la data de 17 octombrie 2019, completului 13A Civ, care, la termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2019 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței funcționale a completului de judecată.

Astfel, la termenul din 8 noiembrie 2019, completul 13A Civ a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale funcționale a acestui complet de judecată, având în vedere Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iunie 2019, prin care s-au configurat complete noi specializate în dreptul muncii la secția civilă, dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., privind excepția necompetenței materiale și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17/2018, pronunțată în recurs în interesul legii în care se statuează că excepția necompetenței materiale funcționale este de ordine publică.

Prin încheierea de ședință din 8 noiembrie 2019 s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale, invocate din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul A. în favoarea completului inițial investit - LM 30AIII și, constatând ivit conflictul negativ de competență între completul 13A CIV și completul LM 30AIII s-a dispus suspendarea soluționării apelului și înaintarea dosarului Înalte Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor și, pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Secțiile Civile ale Curții de Apel Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 decembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiași curți de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive vizează constatarea faptului că aceasta a lucrat în locuri de muncă ce impun încadrarea în grupa superioară de muncă, respectiv grupa I de muncă în procent de 100% sau mai puțin pentru perioadele menționate în acțiune și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport cu data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2019.

GGC - MM