ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.12.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2400/2019

HOTĂRÂRE
19.12.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2400/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 4 martie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - prin administrator judiciar C. IPURL a solicitat să se constate că a lucrat în locuri de muncă și în activități care se încadrează în grupa a - I - a de muncă, solicitată în procent de 100% sau mai puțin, pentru perioadele: 1 martie 1974 - 7 octombrie 1976, 21 februarie 1978 - 26 martie 1998 și obligarea pârâtei să îi elibereze adeverință în acest sens.

Prin Sentința nr. 1494 din 19 iunie 2019, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C. IPURL București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a apreciat ca fiind eronate concluziile expertului, întrucât reclamantul a fost încadrat ca frezor desfășurând activitate pe scule așchietoare (freze și strunguri) fără legătură cu activitatea desfășurată de sudori și lăcătuși.

Astfel, potrivit pregătirii și postului ocupat de reclamant - frezor, nu putea desfășura activității "în interior", ci doar la postul său de lucru și pe mașini așchietoare, motiv pentru care reclamantul nu poate beneficia de grupa a-I-a de muncă, nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.

Totodată, s-a reținut că reclamantul beneficiază de grupa a-II-a de muncă în procent de 100% potrivit înscrierilor efectuate de angajator în carnetul de muncă al reclamantului, pentru perioada 1 martie 1974 - 7 octombrie 1976 și 21 februarie 1978 - 26 martie 1998, sens în care a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., care a criticat soluția ca fiind una greșită, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Dosarul a fost înregistrat inițial la data de 23 iulie 2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești la completul LM 17A II care, prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2019 a admis excepția necompetenței materiale funcționale a acestui complet de judecată, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

Examinând excepția de necompetență funcțională s-au reținut următoarele:

Prezenta cauză se constituie ca fiind un litigiu de muncă, de competența de soluționare în primă instanță reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituie la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor, iar competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță revine completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă a Curții de apel Ploiești.

Curtea a reținut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis Decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse. Întrucât sentința menționată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.

Ca urmare, Curtea a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.

Apoi, s-a considerat că în raport de dispozițiile art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic, nefuncționale.

În acest context, s-a constatat că urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate, astfel că de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

La data de 23 octombrie 2019, cauza a fost repartizată aleatoriu completului 9 A CIV, care la termenul de judecată din 18 noiembrie 2019 a invocat din oficiu excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completului inițial investit - LM 17A II și, constatând ivit conflictul negativ de competență între completul 9ACIV și completul LM 17AII s-a dispus suspendarea soluționării apelului și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune astfel instanța a apreciat că, competența materială procesuală se determină în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele care pot fi soluționate numai de anumite instanțe judecătorești, în ordinea ierarhiei acestora, judecătorii, tribunale, curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție. Competenței materiale i se subsumează repartizarea cauzelor între secțiile sau completuri specializate ale aceleiași instanțe, în funcție de natura raportului juridic litigios (cauză civilă, de contencios administrativ, de muncă, etc.). S-a remarcat că, în raport de conceptele utilizate în doctrină, este vorba de fapt despre o competență materială procesuală, iar nu funcțională, fiind preferabilă denumirea de competență specializată, care reflectă în mod corespunzător dispozițiile din Legea nr. 304/2004, privind organizarea unei instanțe în secții specializate, precum și existența completelor specializate, întrucât departajarea cauzelor în funcție de domenii are în vedere specializarea magistratului în anumite domenii și nu desemnează o departajare a competențelor în sensul legii de procedură.

De altfel, termenul de competență materială procesuală a fost clarificat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, care prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6 aprilie 2017, a arătat că în cadrul competenței jurisdicționale trebuie distins între competență materială (de atribuție) și competență teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Prin urmare, instanța a apreciat că excepția de necompetență materială funcțională admisă de completul inițial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv și nu putea să conducă la declinarea competenței în favoarea altor completuri specializate.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Secțiile Civile ale Curții de Apel Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 11 decembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiași curți de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive vizează constatarea faptului că acesta a lucrat în locuri de muncă și în activități care se încadrează în grupa I de muncă și obligarea pârâtei S.C. B. S.A. - prin administrator judiciar C. IPURL să îi elibereze adeverință în acest sens.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport cu data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2019.

Sursă