ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 510/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C., solicitând instanței, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că a fost angajatul pârâtei în funcție și a lucrat efectiv 100%, din programul de lucru, în secții cuprinse în grupa I sau II de muncă, pentru perioadele 11.01.1989 - 06.12.2001, iar pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i elibereze adeverință din care să rezulte grupa de muncă la care are dreptul.

Prin sentința nr. 1417/13 iunie 2019, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul A. și a constatat că reclamantul beneficiază de grupa II de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 11.01.1989-16.05.1994, obligând lichidatorul judiciar să elibereze adeverință în acest sens.

A respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A. prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată și recunoașterea desfășurării activității în grupa a II-a de muncă și obligarea societății angajatoare la eliberarea unei adeverințe în acest sens.

La termenul de judecată din data de 2 octombrie 2019, s-a invocat, din oficiu, excepția necompetenței funcționale a completului de judecată, iar prin încheierea de ședință pronunțată la aceeași dată, completul inițial învestit, LM 21AII, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secției rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare a suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie obligația intimatei de a anula decizia nr. 3/15.02.2019, de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului, de a constata inexistența unei decizii de sancționare a acestuia și de a-l reintegra pe postul avut anterior emiterii deciziei.

Potrivit dispozițiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, acesta constituie un litigiu de muncă, de competența de soluționare în primă instanță reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

De asemenea, Curtea a reținut că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

Prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civile.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

S-a apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Curtea a subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1375/2015, doar Colegiul de Conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având doar posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, pe baza unei componențe deja stabilită de colegiu.

S-a arătat că lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate în baza acestora, în materia litigiilor de muncă, au rămas, în prezent, fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței acestora de a soluționa astfel de litigii. Aceasta, întrucât, prin hotărârile contestate, judecătorii amintiți au fost trecuți (și) în secția I Civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Curtea a apreciat că și în condițiile în care în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Cel de-al doilea complet învestit, 1A CIV, la termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, excepția de necompetenței sale materiale procesuale în soluționarea cauzei iar, prin încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția, a declinat competența de soluționare a apelului declarat de împotriva sentinței civile nr. 1417/13 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PLOIEȘTI în favoarea completului de judecată inițial învestit.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri specializate în soluționarea litigiilor de muncă.

A suspendat, din oficiu, judecata apelului până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța în procedura regulatorului de competență.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut următoarele:

Competența materială procesuală se determină în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele care pot fi soluționate numai de anumite instanțe judecătorești, în ordinea ierarhiei acestora, judecătorii, tribunale, curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Competenței materiale i se subsumează repartizarea cauzelor între secțiile sau completuri specializate ale aceleiași instanțe, în funcție de natura raportului juridic litigios. În raport de conceptele utilizate în doctrină, este vorba de fapt despre o competență materială procesuală, iar nu funcțională, fiind preferabilă denumirea de competență specializată, care reflectă în mod corespunzător dispozițiile din Legea nr. 304/2004, privind organizarea unei instanțe în secții specializate, precum și existența completelor specializate, întrucât departajarea cauzelor în funcție de domenii are în vedere specializarea magistratului în anumite domenii și nu desemnează o departajare a competențelor în sensul legii de procedură.

Termenul de competență materială procesuală a fost clarificat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, care prin decizia RIL nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6.04.2017, a arătat că în cadrul competenței jurisdicționale trebuie distins între competență materială (de atribuție) și competență teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Excepția de necompetență materială funcțională, care a fost invocată din oficiu și admisă de completul inițial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv și nu putea să conducă la declinarea competenței în favoarea altor completuri specializate.

Potrivit art. 200 alin. (2) C. proc. civ., care, în temeiul dispozițiilor art. 482 din același cod, se aplică prin asemănare și în apel, "în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare. În temeiul textului citat, la primirea dosarului repartizat aleatoriu, judecătorul va verifica, din punctul de vedere al specializării, dacă cererea este de competența completului sau a secției căreia i-a fost repartizată spre soluționare. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ.

S-a subliniat faptul că această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluționare unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, înființat prin decizia nr. .47/2019 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, în virtutea prerogativelor consacrate de art. 7 lit. f) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, act administrativ, cu privire la care nu a fost formulată cerere de suspendare, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019 dispunându-se doar suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 (prin care s-a aprobat propunerea președintelui secției I Civile de a se repartiza cauzele având ca obiect litigii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței), și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu (prin care s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civile și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019). Actul administrativ prin care au fost înființate completurile respective este decizia nr. 47/2019 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumția de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Prevederile legale anterior menționate constituie o aplicare a principiului de drept unanim recunoscut în practica judiciară și în literatura de specialitate, potrivit căruia, competența, fie ea generală ori jurisdicțională (materială ori teritorială) se apreciază în raport cu data sesizării instanței. De altfel, în C. proc. civ., acest principiu este reglementat în art. 25 alin. (2) care dispune că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. Aplicarea acestui text de lege este reglementată în mod expres în materia competenței materiale, în funcție de criteriul valoric, stabilindu-se că instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, dispoziții aplicabile și la judecata căilor de atac - art. 106 alin. (1) și (2) C. proc. civ. - dar și în materia competenței teritoriale, statuându-se că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, schimbarea domiciliului sau sediului acestuia ori al creditorului după începerea executării silite neatrăgând schimbarea competenței instanței de executare.

Reglementările cuprinse în art. 101-107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești sunt menite să ofere garanțiile necesare respectării acestui principiu.

Curtea a apreciat că este deosebit de relevantă împrejurarea că prezenta cauză a fost repartizată completului nou înființat la data de 11.07.2019, la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii învestiți au efectuat procedura de regularizare în dosar - momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 200 alin. (2) din noul C. proc. civ.

Decizia nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă de înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiași colegiu, nr. 9/22.05.2019, art. II, prin care se aprobase propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

În ceea ce privește efectele sentinței anterior menționate Curtea a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate. Prin urmare, s-a arătat, în temeiul sentinței civile nr. 554/21.08.2019 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019, pe completurile respective nu se mai repartizează cauze, începând cu data de 21.08.2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluționeze în această materie. A interpreta în alt mod echivalează cu acordarea unui efect retroactiv suspendării.

În acest context, față de faptul că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 11.07.2019, moment care se situează anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, Curtea a considerat că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul de față, 1A CIV. Mai mult decât atât, astfel cum am detaliat anterior, actul administrative prin care acestea au fost înființate nu a fost nici anulat, nici suspendat.

S-a apreciat că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată din fața instanței de apel, la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice competența, întrucât acest text reglementează în mod imperativ cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să verifice și să stabilească competența, în condițiile în care art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. trasează o primă inițiativă de stabilire a completului sau secției specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanței, după cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește referirea la faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate, acest aspect nu poate influența competența respectivului complet, acesta fiind doar blocat de la repartizare, începând cu data de 22.08.2019, fără a-i fi afectată competența raportat la dosarele înregistrate anterior acestei date. Decizia președintelui de secție nu poate nici suspenda, nici anula/invalida decizia președintelui instanței.

Legea nr. 304/2004 republicată consacră principiile în materia repartizării aleatorii, după cum urmează: în art. 11, în care se arată că activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective, precum și în art. 53, care dispune că repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, în alin. (1), iar conform alin. (2), cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege".

Astfel, repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție. Odată consacrat legislativ principiul fundamental al repartizării aleatorii a cauzelor, trebuie asigurată și respectarea lui prin reglementarea modalității concrete în care se aplică acest principiu. În legislația noastră această reglementare a fost instituită prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, care a stabilit ca repartizarea aleatorie se face prin sistemul informatic - ECRIS.

Principiul fundamental al repartizării aleatorii consacrat de legislația României corespunde rigorilor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră și garantează dreptul la un proces echitabil, drept circumstanțiat sub următoarele aspecte relevante: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (…) de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege…".

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că noțiunea "instanța stabilită prin lege" presupune asigurarea garanțiilor privind organizarea și compunerea tribunalului, reflectă un "principiu al statului de drept inerent oricărui sistem al Convenției", iar noțiunea de "lege" avută în vedere de art. 6 par. 1 este extensivă, privește "nu numai legislația referitoare la stabilirea si competenta organelor judiciare, dar și orice altă dispoziție de drept intern a cărei nerespectare ar fi de natură să conducă la constatarea iregularității participării unui membru al formațiunii de judecata la soluționarea unei cauze". Ceea ce contează este ca "tribunalul să răspundă criteriilor de precizie și accesibilitate", întrucât organizarea sistemului judiciar nu poate fi lăsată la discreția executivului și nici la discreția autorităților judiciare.

Din aceasta perspectivă, nerespectarea principiului repartizării aleatorii poate pune o problema de încălcare a dispozițiilor art. 6 par. 1 din Convenția Europeană.

Astfel cum statuează art. 101 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu titlu de principiu, repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, aspect încălcat de completul inițial învestit care a dispus, fără temei, repartizarea aleatorie încă o dată a cauzei.

Afirmația că prin înființarea acestor completuri ar fi fost afectate principiile inamovibilității și specializării judecătorului nu corespund realității. Avizul nr. x/2012 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind specializarea judecătorilor, adoptat în cadrul celei de a 13-a reuniuni plenare a CCJE (Paris, 5-6 noiembrie 2012) a statuat că: Pct. 45:

"La vârful ierarhiei sistemului judiciar (iar în ceea ce privește materia litigiilor de muncă, având în vedere că hotărârile pronunțate în această materie rămân definitive în fața curților de apel, curtea de apel reprezintă vârful ierarhiei) specializarea nu trebuie să împiedice existența unei anumite polivalențe, pentru a se permite administrarea cu flexibilitate a diverselor cauze la cel mai înalt nivel. Această flexibilitate este indispensabilă instanțelor superioare pentru a-și îndeplini misiunea lor legală și constituțională, mai ales garantarea unității și coerenței în interpretarea și aplicarea legii și a jurisprudenței. De asemenea, flexibilitatea va garanta că, în cadrul căilor de atac, domeniile specializate nu vor constitui apanajul unui grup (prea) restrâns de judecători care pot impune astfel punctul lor de vedere într-o materie anume și, prin acest fapt, pot împiedica dezvoltarea interpretării legii în respectivul domeniu" "Este de evitat, mai ales la nivelul instanțelor superioare, monopolul asupra judecării anumitor tipuri de cauze de către un număr restrâns de completuri de judecată. Totodată, la nivelul instanțelor superioare trebuie să existe multă flexibilitate, astfel încât unificarea practicii judiciare și soluțiile de principiu să nu fie oferite de un număr foarte restrâns de judecători." Prin raportare la acest aviz, înființarea de completuri specializate în materia litigiilor de muncă din judecători aparținând celor trei secții non-penale nu contravine principiului specializării judecătorilor.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condițiile conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de completurile Curții de Apel Ploiești, fiind disputată competența specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluționarea unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce privește necompetența specializată a instanței, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanță se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secției specializate din instanța respectivă.

Chiar și în această situație, completul căruia i s-a repartizat cauza își păstrează posibilitatea de a-și invoca necompetența materială procesuală în funcție de obiectul și natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul sectiei I Civilă, învestit, de altfel, cu soluționarea litigiului ca instanță de control judiciar, în apel.

Cu privire la competența specializată a acestui complet, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu erau penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înființate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secții ale instanței.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispozițiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor și a procedurii de determinare a specializării și, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective și, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecință, competența exclusivă de a soluționa litigiile de muncă și asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluționarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalității, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competență.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluționarea cauzei îi revenea competența specializată în raport cu obiectul și natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunțarea sentinței civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Astfel, se reține că hotărârile menționate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curții de apel și prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluției de suspendare se mențin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă și asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat inițial dosarul și-a păstrat funcționalitatea, în sensul programării în ședințele de judecată, în vederea soluționării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care își produce efectele odată cu pronunțarea instanței de contencios administrativ la 21.08.2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea apelului și repartizarea în data de 11.07.2019, acestui complet revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competența de soluționare a cauzei completului inițial învestit din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului mai întâi învestit al secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020.