ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2020

HOTĂRÂRE

11.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova, secția I civilă la 11 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. Sinaia, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate ca pe perioadele menționate în cerere au fost angajați în funcții și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru, în secții cuprinse în grupa a II-a de muncă, precum și obligarea pârâtei de a elibera adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care s-a desfășurat activitatea.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Ordinul nr. 125/1990, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006, H.G. nr. 261/2001, H.G. nr. 246/2007.

Prin sentința nr. 1242 din 28 mai 2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatând că reclamantul A. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru perioada 6 septembrie 1989 - 1 octombrie 1990.

A fost obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de B..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B..

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a acestui complet de judecată și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea completurilor de judecată din cadrul secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

În argumentarea soluției pronunțate, completul inițial învestit al secției I Civile al Curții de Apel Ploiești a reținut că, în cauză, competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

În continuare au fost evocate măsurile dispuse prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a aprobat măsura repartizării cauzelor având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor civile, dispunându-se înființarea de completuri specializate, formate din toți judecătorii celor trei secții civile.

S-a mai reținut că prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 și art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, principalul efect fiind acela că, în prezent, dispozițiile suspendate nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor civile.

Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea completului inițial învestit.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că excepția necompetenței materiale funcționale, care a fost invocată din oficiu și admisă de completul inițial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv și nu putea să conducă la declinarea competenței în favoarea altor completuri specializate.

Completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea a procedat la regularizarea cererii de apel și apoi a procedat la invocarea excepției necompetenței materiale, în ședință publică, după citarea părților, cu eludarea prevederilor art. 200 coroborat cu art. 482 C. proc. civ.

S-a constatat că această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluționare unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, înființat prin decizia nr. 47/2019 emisă de președintele Curții de Apel Ploiești, cu privire la care nu a fost formulată cerere de suspendare, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019 dispunându-se doar suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu. Actul administrativ prin care au fost înființate completurile respective este decizia nr. 47/2019 emisă de președintele Curții de Apel Ploiești, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumția de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Instanța a reținut că aprecierea asupra competenței materiale procesuale se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv 5 iulie 2019, moment care se situează anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă. În acest context, s-a constatat că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea altui complet, deopotrivă specializat în soluționarea litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că actul administrativ prin care completurile au fost înființate nu a fost nici anulat, nici suspendat.

S-a mai subliniat că potrivit art. 101 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu titlu de principiu, repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, aspect încălcat de completul inițial învestit care a dispus, fără temei, repartizarea aleatorie încă o dată a cauzei.

Totodată, s-a reținut că înființarea de completuri specializate în materia litigiilor de muncă din judecători aparținând celor trei secții civile nu contravine principiului specializării judecătorilor.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condițiile conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de completurile secției I civile a Curții de Apel Ploiești, fiind disputată competența specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluționarea unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce privește necompetența specializată a instanței, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanță se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secției specializate din instanța respectivă.

Chiar și în această situație, completul căruia i s-a repartizat cauza își păstrează posibilitatea de a-și invoca necompetența materială procesuală în funcție de obiectul și natura litigiului, potrivit art. 130 și art. 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secției I Civile, învestit, de altfel, cu soluționarea litigiului ca instanță de control judiciar, în apel.

Cu privire la competența specializată a acestui complet, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu erau penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înființate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secții ale instanței.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispozițiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor și a procedurii de determinare a specializării și, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective și, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecință, competența exclusivă de a soluționa litigiile de muncă și asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluționarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalității, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competență.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluționarea cauzei îi revenea competența specializată în raport cu obiectul și natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunțarea sentinței civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Astfel, se reține că hotărârile menționate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curții de apel și prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluției de suspendare se mențin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă și asigurări sociale, înregistrate ulterior, altor completuri specializate din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atât timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat inițial dosarul și-a păstrat funcționalitatea, în sensul programării în ședințele de judecată, în vederea soluționării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care își produce efectele odată cu pronunțarea instanței la 21 august 2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de apel și repartizarea la data de 5 iulie 2019, acestui complet revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea completului inițial învestit din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.