ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 402/2020

HOTĂRÂRE

13.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 402/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019 la data de 11.02.2019 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au chemat în judecată pârâta S.C. J. S.A., solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul reclamanților de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100%; obligarea pârâtei să elibereze reclamanților adeverințe din care să reiasă perioadele în care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

Urmare a disjungerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta I. s-a format dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1321/05.06.2019 Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea având ca obiect "acțiune în constatare, obligația de a face", formulată de reclamanta I., în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la 11 iulie 2019, fiind repartizată aleatoriu completului LM 26 A III.

Prin încheierea din 2 octombrie 2019 Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată și a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20.06.2019.

În argumentarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentința nr. 544/21.08.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II a civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași colegiu; sentință executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a arătat că prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea președintelui secției I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența și că, prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ.

A constatat instanța că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă; în acest sens fiind și dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut instanța, prezentul complet este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

S-a mai reținut că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

În aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și văzând considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, în situația în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părți ori de instanță inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluționarea unei cauze, este obligat să își examineze propria competență și să acționeze în consecință.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluționare completului 18 A CIV.

Cauza a fost repartizată aleatoriu și a primit termen de judecată la data de 21 noiembrie 2019, când, Curtea de Apel Ploiești, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de judecată și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Prin încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2019 s-a admis excepția necompetenței funcționale, invocate din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a apelului, în favoarea completului inițial investit și, constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea soluționării apelului și înaintarea dosarului Înalte Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

In motivarea acestei hotărâri, instanța a arătat că momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenței funcționale este cel al învestirii instanței respective.

Aceasta întrucât, dacă instanța legal investită inițial ar trebui să se dezinvestească (în speța de față pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative) ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanței - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior n-ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci menținute.

S-a precizat faptul că potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) noul C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197 iar în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

Făcând trimitere la Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, s-a reținut că, întrucât completul initial învestit nu a uzat de prevederile legale reținute în considerente, se presupune că s-a declarant competent funcțional să soluționeze cauza, iar invocarea excepției la primul termen de judecată, deși permisă de dispozițiile legale, s-a făcut prin prisma unor situații juridice ivite după sesizarea sa.

S-a mai reținut și faptul că suspendarea efectelor unui act administrativ reprezintă întreruperea vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentului dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească. Din jurisprudența Curții Constituționale rezultă că suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia. Altfel spus, pană la finalizarea acțiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ, acestea se bucură de prezumția de legalitate.

In speță, apelul ce face obiectul dosarului pendinte al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost înregistrat la 11 iulie 2019, deci repartizat înainte de data pronunțării de către Tribunalul Argeș a hotărârii de suspendare.

Completurile specializate au fost înființate prin Decizia Președintelui Curții de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între completele LM 26 A III și 18 A CIV din cadrul Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența materială procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.

În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 11 iulie 2019 și repartizată aleatoriu completului LM 26 A III.

Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 26 A III au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.

Înalta Curte reține că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial investit al Curții de Apel Ploiești, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.