ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 87/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC “I”.SA J26.14.1991 Târgu Mureș a formulat acțiune la 27 martie 2003, înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând ca în contradictoriu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Direcția de Muncă și Protecție Socială Târgu Mureș să se anuleze actul administrativ nr.393(CT/10 martie 2003 emis de Direcția Generală Control Contribuții pentru Asigurări Sociale și fond pentru plată ajutorului de șomaj din cadrul M.M.S.S. și obligarea acestui pârât la emiterea unui nou act de control prin care să se constate că majorările de întârziere menționate la pct.1 din nota de constatare nr.7444/23 decembrie 2002 nu mai sunt datorate.

In motivarea acțiunii reclamanta menționează că în data de 15 noiembrie 2002 corpul de control din cadrul D.G.M.S.S. Târgu Mureș a încheiat procesul-verbal nr.6746 și a stabilit în sarcina reclamantei o obligație de plată restantă reprezentând majorări de întârziere în valoare de 2.590.541.655 lei pe care a și achitat-o cu Ordinele de plată nr.288/15 noiembrie 2002 și 289 din 15 noiembrie 2002, obligație pe care însă, susține reclamanta, a fost calculată eronat, cu încălcarea prevederile OUG nr.147/2002 publicată la 13.11.2002 în Monitorul Oficial nr.821/13.11.2002.

Constatând această eroare a solicitat o reverificare cu adresa nr.409 din 19.12.2002, în conformitate cu prevederile art.18 din OG nr.96/2001, reverificare care s-ar fi materializat într-un nou act de control, notă de constatare cu nr.7444/23.12.2002, astfel că a început să curgă un nou termen de contestare, în care sens și a formulat contestație înregistrată la nr.14/2003, dar la care a primit un răspuns cu nr.393/Ci/10.03.2003 în final. Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.116 din 5 mai 2003, a respins acțiunea pentru anularea actului 393/Ci/ 2003 prin care s-a respins ca tardivă contestația formulată împotriva procesului-verbal de control nr.6746/15.11.2002.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta nu a contestat actul de control 6746/272 din 15.11.2002, astfel că obligațiile stabilite prin acesta au rămas definitive, iar reclamanta a încercat prin demersurile ulterioare să fie repus în termen, dar aceste demersuri au fost rezolvate de către pârât prin actul nr.393 /c.i./2003 în sensul că împotriva actului de control se constată a nu fi formulată contestația în termen. Instanța de fond sesizată a constatat că acțiunea este nefondată în raport de prevederile art.5 din Legea nr.29/1990 și OUG nr.96/2001 și 189/2001.

Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând ca motive de casare prevederile art.304 pct.6 și 304 pct.9 C.proc.civ., în sensul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut cu referire că s-a pronunțat cu privire la procesul-verbal nr.6746 din 15 noiembrie 2002, dar nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a actului administrativ nr.393/C.i/2003, și în același timp s-a pronunțat și împotriva D.G.M.S.S. Târgu Mureș pe care nu a chemat-o în judecată. In ceea ce privește critica întemeiată pe art.304 pct.9 C.proc.civ. recurenta susține că instanța a interpretat greșit actul a cărei anulare se solicită, că prin demersurile făcute termenul de contestare începe să curgă de la ultimul act de control, nu din 15.11.2002, după cum greșit se face trimitere la art.5 din Legea nr.29/1990 și O.U.G.

nr.96/2001. Analizând recursul în conformitate cu criticile formulate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor expune. Este de necontestat că actul care a fost întocmit de organele de control prin care au fost stabilite obligațiile restante în valoare de 2.590.541.655 lei s-a finalizat și înregistrat sub nr.6746/272 din 15 noiembrie 2002, control efectuat de inspectori din cadrul Direcției generale de muncă și solidaritate socială Târgu Mureș, unitatea emitentă fiind corect introdusă în cauză de către instanța de fond. Această obligația a fost și achitată de către reclamanta-recurentă chiar în ziua de 15.11.2002, iar împotriva procesului verbal de control nr.6746/272/2002 se putea depune contestația în termen de 15 zile de la data semnării acestuia, sau al comunicării la Direcția Generală de muncă și solidaritate socială, conform art.27 și 28 din OUG nr.96/2001 modificată prin OG nr.189/2001.

Această contestație nu a fost formulată. Actul nr.393/C.i/2003 emis de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Muncii și Solidaritate Sociale este răspuns la o sesizare administrativă, răspuns în care se explică reclamantei-recurente că procesul verbal de control nu a fost contestat, iar celelalte demersuri și contestații, privesc alte documente. In mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada încălcării unui drept recunoscut de lege, eronat însă a făcut trimitere la art.5 din Legea nr.29/1990, temeiul fiind art.1 din Legea nr.29/1990, după cum în mod judicios a introdus în cauză și instituția care a întocmit procesul verbal de constatare. Curtea constată astfel că instanța de fond a pronunțat o soluție ce se referă la obiectul acțiunii, actul nr.393/C.i/2003, dar pentru a lămuri în mod complet și corect susținerile părților, a analizat și actele menționate de părți și efectele juridice produse de aceste acte.

Față de considerente prezentate se constată că sentința nr.116 din 5 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ este legală, astfel că pe cale de consecință recursul declarat de recurenta-reclamantă SC”I.” S.A. 26.14.1991 Târgu Mureș urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de SC “I”. SA Târgu Mureș, județul Mureș împotriva sentinței civile nr.116 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș-Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.