ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8

martie 2001, la Curtea de Apel Târgu Mureș, Direcția Muncii și Solidarității

Sociale Mureș a declarat recurs împotriva sentinței nr. 35 din 12 februarie

2001, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, s-a arătat

că în mod greșit instanța de fond a menținut obligația de plată a SC A. SRL,

numai pentru suma de 22.425.955 lei și cu plata majorărilor aferente acestei

sume, începând de la 27 septembrie 2000, și până la plata acestei sume.

Recurenta a cerut introducerea în

cauză a D.G.F.C.P.S. Mureș și a Ministerului de Finanțe, ca urmare a aparției

O.G. nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001 (M. Of. nr. 388/16.07.2001),

prin care activitatea privind Fondul Național de Solidaritate, inclusiv

debitele și dosarele juridice, au fost predate celor, a căror introducere în

cauză se cere.

De altfel, Ministerul Finanțelor

Publice a și formulat o cerere în acest sens la Curtea Supremă de Justiție.

Sentința a mai fost atcată și de

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, la 16 aprilie 2002, care a

solicitat casarea sentinței nr. 35 din 12 decembrie 2000 a Curții de Apel Târgu

Mureș.

În motivarea recursului s-a susținut

că Ministerul Muncii și Solidarității Sociale nu are calitate procesuală în cauză,

calitatea având-o Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Mureș,

care a și încheiat procesul-verbal de control nr. 1 din 19 septembrie 2000.

A mai precizat recurentul că

potrivit O.U.G. nr. 32/2001, activitatea de urmărire și încasare a sumelor

datorate Fondului Național de Solidaritate, a trecut în competența Ministerului

Finanțelor Publice.

În acest sens, s-a atașat

Protocolul-cadru încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și

Ministerul Finanțelor Publice.

S-a solicitat trimiterea cauzei la

Tribunalul Mureș, instanța competentă a soluționa cauza de față.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține că la 12 decembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a pronunțat

sentința nr. 35, prin care a admis în parte acțiunea înregistrată sub dosar nr.

1504/E din 15 decembrie 2000, ce a fost formulată de reclamanta SC A. SRL Târgu

Mureș, reprezentată de asociatul-administrator, I.P., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale – Direcția Generală de Execuție

Bugetară a Fondului Național de Solidaritate și a pârâtei D.G.M.P.S. Mureș -

Asistență Socială Târgu Mureș.

S-a dispus anularea parțială a

actului nr. 4235 din 24 noiembrie 2000 a pârâtului I, care a menținut actul nr.

10950 din 18 septembrie 2000 a pârâtei II și deci, implicit, a

procesului-verbal de control nr. 1 din 19 septembrie 2000, prin reducerea

obligațiilor la Fondul Național de Solidaritate, pe perioada 22 februarie 2000

– 31 februarie 2000, numai la suma de 22.425.955 lei și cu plata de majorări de

întârziere aferente acestei sume, pentru creanțele bugetare, începând cu 27

septembrie 2000, până la plata efectivă a sumei de mai sus.

S-au anulat celelalte obligații ale reclamantei cuprinse în

procesul-verbal nr. 1 din 19 septembrie 2000, ca nefiind datorate, respectiv

76.522.621 lei și 26.195.011 lei majorări, cu obligarea pârâților de a

restabili situația anterioară.

Instanța de fond a obligat pe cei 2

pârâți să plătească reclamantei, în solidar, suma de 4.348.460 lei, cheltuieli

de judecată parțiale (timbrare și onorariu de avocat).

Instanța de fond constatând că este

competentă material cu judecarea pricinii (reclamantei nu i s-a aplicat nici o

amendă contravențională din art. 11 a O.U.G. nr. 118/1999, iar pârâta II nu a

transmis contestația înregistrată cu nr. 10950 din 3 octombrie 2000 ,la

Judecătoria Târgu Mureș, deci cei 2 pârâți au emis acte jurisdicționale, pentru

care competența revine, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.), a constatat că

întrucât Normele metodologice au fost aprobate prin H.G. nr. 661/1999, se pot

aplica numai dispozițiile O.U.G. nr. 118/1999, care la acea dată exceptau de la

plata timbrului judiciar, jocurile de noroc cu câștiguri generate de elemente

aleatoare.

Instanța a reținut că întrucât s-au

completat și modificat dispozițiile O.U.G. nr. 118/1999, prin O.U.G. nr.

5/2000, prin care aceste jocuri de noroc nu au mai fost exceptate de la plata

acestei taxe, Guvernul României, la propunerea Ministerului de Finanțe și

M.M.P.S. avea obligația ca de îndată să procedeze la elaborarea și adoptarea

normelor de aplicare, și nu după 7 luni, cunoscându-se că Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 661/1999, nu au avut în vedere modificările intervenite

prin O.U.G. nr. 5/2000.

Instanța de fond a mai precizat că

prin Normele metodologice nr. 743/2000, care au abrobat cele din H.G. nr.

661/1991, s-a stabilit la art. 7 lit. d) că taxa de timbru social de 10% se

stabilește asupra soldului lunar al aparatului, reprezentând diferența dintre

creditul de joc și premiile acordate de același aparat și nu aplicarea acestui

timbru de 10% asupra fiecărei participări, ce se adaugă la preț, pe care, de

altfel, reclamanta pe perioada supusă controlului, nu a încasat-o de la

jucători.

S-a subliniat de instanța de fond,

că întrucât Normele metodologice nr. 743/2000, de aplicare a O.U.G. nr.

118/1991, ca urmare a modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 5/2000, s-au

publicat în Monitorul Oficial, reclamanta pe perioada supusă controlului, nu

putea fi obligată la 26.195.011 lei, majorări, deoarece până la publicarea

normelor în Monitorul Oficial, nu se găsește în culpa de nevirare a sumelor

datorate.

În cauză, fondul cauzei (corect

Curtea de Apel Târgu Mureș, considerându-se competentă material cu judecarea

cauzei) privește contestarea unor acte administrative privind taxa de timbru

social de 10% asupra jocurilor de noroc.

Prin art. 3 din O.U.G. nr. 118 din

30 iunie 1999 (M. Of. nr. 302/30.06.1999), privind înființarea și utilizarea

Fondului Național de Solidaritate, s-a instituit taxa de timbru social de 10%

asupra jocurilor de noroc.

Pentru punerea în aplicare a

respectivei ordonanțe, Guvernul României a emis Normele metodologice aprobate

cu nr. 661/1999.

O.U.G. nr. 118/1999 a fost

completată și modificată prin O.U.G. nr. 5/2000 și cu Normele de aplicare,

aprobate prin H.G. nr. 457/2000.

După cum se poate constata,

reglementarea taxei de timbru social de 10% a primit diferite reglementări, așa

după cum și organul ce are în gestiune, a fost schimbat, în prezent cel ce se

ocupă de acest fond special fiind Ministerul Finanțelor.

În raport cu succesiunea de acte

normative și reținându-se perioada de control ca fiind 22 februarie 2000 – 31

iulie 2000, privind modul în care intimata a încasat și a achitat timbrul

social de 10%, privind jocurile de noroc aleatorii, avându-se în vedere soldul

lunar al aparatului mecanic de joc, instanța de fond a reținut în mod corect

sumele datorate de societate.

Nu se poate reține ca întemeiat

motivul de recurs că stabilirea sumei datorate s-a făcut incorect, cât timp s-a

stabilit sub egida căror acte normative urmează a se face calculul, acestea

stabilind exact modalitatea de calcul.

Hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursurile declarate vor fi respinse, inclusiv cel declarat de

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, direct implicat, prin faptul că

este organul ierarhic superior Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială

Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Direcția Muncii și Solidarității Sociale Mureș și Ministerul Muncii și

Solidarității Sociale, împotriva sentinței nr. 35 din 12 decembrie 2000 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2003.