Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2003
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2003

HOTĂRÂRE
28.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 2001, reclamanta SC P.C. SRL București a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 1648 din 19 octombrie 2001 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul autorității pârâte, ca fiind nelegală și netemeinică și, în consecință, anularea procesului-verbal nr. 35 din 24 aprilie 2001 a Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială București, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei creanțe bugetare reprezentând timbru social (în sumă de 416.995.920 lei) și majorări de întârziere în sumă de 777.184.400 lei, precum și exonerarea de plată a sumelor respective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, pe de o parte, că autoritatea publică care a realizat controlul și a încheiat procesul-verbal atacat nu mai avea atribuții legale în domeniul timbrului social, aceasta cu atât mai mult cu cât Ordinul comun nr. 650/2001 și nr. 2124/2001 al Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nu a fost publicat. Pe de altă parte, reclamanta a arătat că nu datorează nici o sumă de bani la Fondul Național de Solidaritate pentru perioada de până la apariția Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 118/1999 (adică 1 iulie – 18 august 1999). Prin încheierea din 28 ianuarie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a introdus în cauză și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București.

Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 310 din 25 martie 2002, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând, în primul rând, că în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) și art. 9 din O.U.G. nr. 118/1999, obligațiile societății au fost corect stabilite, acest act normativ neprevăzând o dată de intrare în vigoare, ulterioară publicării în Monitorul Oficial. În al doilea rând, s-a reținut că susținerea reclamantei referitoare la necompetența pârâtei Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială să efectueze controlul privind taxa de timbru social la data de 24 aprilie 2001 datorită intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 32/2001, este nefondată întrucât predarea-primirea exercitării atribuțiilor privind stabilirea, contestarea, controlul, urmărirea și încasarea sumelor datorate bugetului de stat urma să se facă, potrivit ordonanței, ulterior, prin protocol încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și ordonatorii principali de credite, iar acesta nu fusese încheiat la data efectuării controlului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC P.C. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate în cauză se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra următoarelor mijloace de apărare care erau hotărâtoare asupra dezlegării pricinii: imposibilitatea tehnică de aplicare a O.U.G.

nr. 118/1999; până la apariția H.G. nr. 661/1999 și a O.U.G. nr. 5/2000; timbrul social conform O.U.G. nr. 118/1999 trebuia să fie plătit de către jucător și nu de către societate; interpretarea oficială a Ministerului Muncii și Protecției Sociale exprimată în adresa nr. 2751 din 14 decembrie 2000. Printr-un alt motiv de recurs se susține că aceeași instanță, în aceeași situație, a casat un proces-verbal similar, considerând că O.U.G. nr. 118/1999 nu se putea aplica în lipsa normelor metodologice. Recurenta-reclamantă arată că instanța de fond (ca și organul de control), în mod eronat, a aplicat retroactiv prevederile normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 118/1999, precum și că nu a avut în vedere conținutul normei juridice în dreptul financiar-fiscal și particularitățile obligației fiscale instituite prin O.U.G.

nr. 118/1999. Totodată, recurenta-reclamantă invocă faptul că instanța de fond nu a reținut absența „noțiunii de preț al fiecărei participări la jocul de noroc” în legislația specifică cazinourilor și consecința acesteia. De asemenea, se invocă și faptul că instanța de fond nu a ținut seama de existența celor două noțiuni juridice distincte „intrarea în vigoare a actului normativ” și „punerea în aplicare a actului normativ” și nu a avut în vedere creațiile doctrinei juridice exprimate în teoria generală a dreptului. Printr-un ultim motiv de recurs, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a considerat eronat că organul de control avea competențe legale în a întocmi procesul verbal de control, dând astfel prioritate și forță juridică unui ordin ministerial, nepublicat în Monitorul Oficial, față de un act normativ cu putere de lege cum este cazul O.U.G.

nr. 32/2001. Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză, precum și cu toate dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În conformitate cu principiul constituțional instituit prin dispozițiile art. 78 din Constituția din 1991, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 107, actelor Guvernului, hotărâri și ordonanțe, li se aplică același regim juridic - cu excepțiile prevăzute de alin. (4) al art. 107. În cauză, este de necontestat că O.U.G.

nr. 118/1999 privind înființarea și utilizarea Fondului Național de Solidaritate a fost publicată (M. Of., nr. 312/30.06.1999), iar din prevederile acesteia nu rezultă o altă dată a intrării în vigoare a ordonanței. La data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 118/1999 (data publicării) erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, (M. Of., nr. 515/30.12.1998), precum și ale H.G. nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc (M. Of., nr. 171/22.04.1999), intrată în vigoare la 1 mai 1999. H.G. nr. 251/1999, adoptată în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 69/1998, definește și clasifică jocurile de noroc (CAP. 1), dar și detaliază activitățile de jocuri de noroc (CAP. 3), iar acest din urmă capitol, la lit. b) art. 31-54, conține dispoziții clare cu privire la jocurile tip cazino, dispoziții în care se reglementează aspecte ce țin până și de roțile ruletelor (art. 35) sau de distribuirea bacșișurilor (art. 47), nu doar cele referitoare la contabilitate, evidența participărilor, a veniturilor, etc. În aceste condiții, susținerile recurentei–reclamante cu privire la existența unor norme juridice „în alb” nu pot fi reținute. Aceasta cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 118/1999 are, astfel cum corect au reținut atât instanța de fond, cât și autoritățile fiscale, și dispoziții cu caracter procedural, printre care și cele ale art. 3, 4 și 10, care, în coroborare cu cele ale O.U.G.

nr. 69/1998 și ale H.G. nr. 251/1999, sunt de natură a lipsi de conținut „imposibilitatea tehnică de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 118/1999”, invocată de recurenta-reclamantă. Într-adevăr, în temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 118/1999, a fost adoptată H.G. nr. 661/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor acestei ordonanțe, dar acest act normativ dat în executarea unei ordonanțe, potrivit principiului legalității, nu poate adăuga la lege și nici nu o poate modifica, detaliile acesteia neputând completa normele juridice cuprinse în O.U.G. nr. 118/1999, cum greșit susține recurenta.

De altfel, din conținutul motivelor de recurs rezultă că și după adoptarea acestei hotărâri, recurenta-reclamantă operează cu noțiunile de „sumă datorată”, „obligație de plată”, „obligația colectării și virării”, timbrului social într-un mod confuz, susținând când că nu datorează taxa de timbru social pentru perioada 1 iulie – 19 august 1999, când că jocurile de noroc tip cazino au intrat în sfera de aplicare a taxei de timbru social începând abia cu data de 21 februarie 2000 (prin O.U.G. nr. 5/2000). În plus, prin art. 9 alin. (5) din Norme s-a prevăzut și că pentru stocurile de suport material, existente la data publicării în Monitorul Oficial a Normelor metodologice, destinate jocurilor de noroc, organizatorii de jocuri de noroc au obligația constituirii și virării taxei de timbru social în condițiile stabilite de O.U.G.nr.

118/1999 și de prezentele norme metodologice, fără ca taxa de timbru social să fie evidențiată distinct pe suportul material respectiv, organizatorilor de jocuri de noroc revenindu-le și obligația afișării, în condiții optime, a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 118/1999. De altfel, recurenta-reclamanta, nici după publicarea Normelor nu a achitat obligațiile instituite prin O.U.G. nr. 118/1999, iar nu prin Norme cum greșit interpretează aceasta. Referitor la argumentele privind existența unor precedente judiciare în sens contrar, cât și la creațiile doctrinei, se reține că deși acestea au un rol deosebit pentru interpretul normei juridice, totuși, în dreptul românesc, este știut că acestea nu constituie izvor de drept.

În legătură cu motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu a avut în vedere adresa nr. 2751 din 14 decembrie 2000 se constată că nici acesta nu este întemeiat, în raport cu referirile din considerentele sentinței atacate. De altfel, adresa în discuție se referă la o soluție dată unei plângeri formulate de o altă societate comercială, împotriva unui proces-verbal de constatare încheiat de un alt organ de control, la o altă dată. Prin urmare, nici soluția, nici considerentele acesteia nu pot fi opozabile părților în această cauză, iar instanța de fond a avut-o în vedere și a apreciat-o în întreg ansamblul probatoriu administrat în cauză. De altfel, recurenta-reclamantă este în eroare și cu privire la organul emitent al O.U.G.

nr. 118/1999, acesta fiind un act al guvernului, iar nu al unui secretar de stat dintr-un minister. În ceea ce privește competența organului de control de a efectua controlul și de a încheia procesul verbal de constatare, se reține în primul rând, că, potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 118/1999, modul de constituire, virare și utilizare a sumelor provenite din taxa de timbru social se verifică de către organele de control în domeniul protecției sociale ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale, respectiv de direcțiile generale de muncă și protecție socială teritoriale (ulterior direcțiile județene de muncă și solidaritate socială – art. 1 pct. 5 din Legea nr. 366/2001). Într-adevăr, conform Art. VII alin. (1) din O.U.G.

nr. 32/2001 (M. Of., nr. 110/05.03.2001), sumele prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 118/1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și penalitățile și majorările constituie venituri ale bugetului de stat, iar veniturile încasate de la începutul anului 2001 la Fondul Național de Solidaritate se virează la bugetul de stat în termenul prevăzut de art. X alin. (1) din această ordonanță. Potrivit alin. (1) al art. X din O.U.G. nr. 32/2001 în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul va aproba Normele metodologice pentru reglementarea unitară a termenelor și procedurilor privind administrarea sumelor datorate bugetului de stat, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, norme care au fost aprobate prin H.G.

nr. 618/2001 (M. Of., nr. 381/12.07.2001). Prin urmare, spre deosebire de O.U.G. nr. 118/1999, ordonanța nr. 32/2001 nu cuprinde aspecte referitoare la termene și proceduri, ci statuează ca prin norme să fie stabilite aceste detalii. În consecință, la data încheierii procesului-verbal nu era încă stabilită o altă procedură de control. În plus, potrivit art. X alin. (2) din O.U.G. nr. 32/200, predarea-primirea exercitării atribuțiilor privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea sumelor datorate bugetului de stat, potrivit acestei ordonanțe, inclusiv majorările de întârziere, penalitățile și amenzile se efectuează prin protocol încheiat între Ministerul Finanțelor Publice și fiecare ordonator principal de credite care administrează fondurile prevăzute la art. I-VIII, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a acestei ordonanțe.

Prin alin. (3) al aceluiași articol s-a statuat ca până la aprobarea normelor metodologice prevăzute la alin. (1) doar „declararea și plata sumelor” datorate de contribuabili la bugetul de stat se vor face la organele fiscale teritoriale la care sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, potrivit procedurilor prevăzute în actele normative care le reglementează. Așadar, în cauză, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București era competentă a verifica modul în care recurenta-reclamantă a îndeplinit obligația instituită prin O.U.G. nr. 118/1999, această competență fiind menținută de O.U.G. nr. 32/2001, susținerea potrivit căreia instanța de fond a conferit „protocolului” o forță juridică superioară ordonanței, neputând fi acceptată în raport chiar cu dispozițiile art. X alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 32/2001 care fac trimitere la norme și la protocol. În consecință, constatându-se că motivele de recurs nu sunt întemeiate și nu se constată nici alte aspecte de nelegalitate și netemeinicie, iar sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 310 din 25 martie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-06-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.B. SRL a formulat acțiune la data de 7 septembrie 2001, prin care a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Muncă și Solidarita
ÎCCJ 2003-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3533/2003
și, în plus, cuantumul acestora a fost greșit calculat. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 357 din 5 noiembrie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat actele
ÎCCJ 2001-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 noiembrie 2001, reclamanta SC A.C. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 1581 din 11 octombrie 2001, emisă de pârâtul Mini
ÎCCJ 2005-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2005
Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 2 decembrie 2003, SC R.P. SRL (fostă P.C.C. SRL) București, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanț
ÎCCJ 2004-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4555/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1378 din 17 aprilie 2001, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC P.S. SRL Reghin a solicitat, în contradictoriu c
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă