ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R.B. SRL a formulat

acțiune la data de 7 septembrie 2001, prin care a chemat în judecată pe pârâții

Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a municipiului București și

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal din 10 mai 2001, încheiat

de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București.

În motivarea acțiunii, înregistrată

sub nr. 1592/2001 la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta a susținut că prin actul administrativ contestat a

fost obligată la plata sumei totale de 1.811.887.790 lei, reprezentând taxă

timbru social și majorări aferente pentru perioada 1 iulie 1999 – 28 februarie

2000, obligație pe care o consideră nelegală, dat fiind că Normele metodologice

de aplicare a O.U.G. nr. 118/1999, au intrat în vigoare la data de 19 august

1999, când a fost publicată în Monitorul Oficial, H.G. nr. 661/1999. A mai

precizat că, la rândul său și pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității

Sociale, prin respingerea contestației, a pronunțat o decizie nelegală, prin

răspunsul nr. 1581 din 11 iulie 2001.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 638 pronunțată la 18 iunie 2002, a respins excepțiile ridicate de pârâți, privind lipsa calității procesuale pasive și a admis

acțiunea reclamantei, în parte, în sensul că a anulat procesul-verbal în parte,

pentru perioada 1 iulie 1999 – 18 august 1999, exonerând reclamanta de plata

taxei de timbru social, pentru suma de 503.776.179 lei și majorări de

1.080.899.689 lei, fiind păstrate celelalte dispoziții ale actului contestat, a

deciziei nr. 1581/2001, în mod corespunzător.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că pârâții au calitate procesuală pasivă și că

susținerea reclamantei privind aplicarea prevederilor O.U.G. nr.  118/1999,

este justă, în sensul că acestea se aplică numai începând cu data publicării H.G.

nr. 661/1999, adică 19 august 1999, când au fost elaborate normele

metodologice.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București,

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Direcția Generală a Finanțelor

Publice București și Ministerul Finanțelor Publice, ultimele două recurente

fiind părți la instanța de fond, urmare a prevederilor O.U.G. nr. 32/2001,

privind reglementarea unor probleme financiare, prin care Fondul Național de

Solidaritate a trecut în administrarea Finanțelor Publice.

Recursurile se referă în esență la

nelegalitatea sentinței, instanța aplicând greșit legea, prin interpretarea

dată, în sensul că O.U.G. nr. 118/1999 nu poate produce efecte juridice, decât

de la data elaborării și publicării Normelor metodologice, în speță începând cu

19 august 1999.

Recursurile sunt fondate, pentru

considerentele ce se expun în continuare.

Conform prevederilor art. 4 alin. (1)

din O.U.G. nr. 118/1999, sumele datorate, reprezentând valoarea timbrului

social, se vor constitui și se vor vira lunar, până la data de 5 ale lunii

următoare lunii expirate, de către persoanele juridice sau fizice care le

încasează, în contul Fondului Național de Solidaritate. Virarea cu întârziere a

sumelor reprezentând valoarea timbrului social, atrage majorarea sumelor datorate,

cu 0,30% pentru fiecare zi de întârziere.

În art. nr. 3 din același act

normativ, este prevăzută obligația instituirii taxei de timbru social și

valorile acestei taxe, obligație pe care reclamanta nu a respectat-o, deși este

menționată și deci cunoscută modalitatea de constituire și virare a acestei

taxe, chiar și Normele metodologice precizând în art. 9 alin. (5), aceste

condiții, ca fiind cele stabilite în O.U.G. nr. 118/1999.

Este de principiu că Guvernul emite

hotărâri numai în baza și în vederea executării legii, iar în speță H.G. nr. 661/1999

a aprobat Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 118/1999, norme care nu au

modificat, nu au extins sau restrâns sfera de aplicare a actului normativ cu

valoare superioară.

Instanța de fond a reținut eronat că

prin emiterea H.G. nr. 661/1999, aplicarea prevederilor art. 3 și 4 din O.U.G. nr.

118/1999, nu s-ar aplica de la data publicării în Monitorul Oficial, a acestui

act normativ, ci la 20 august 1999, această reținere fiind nelegală.

Se constată astfel, că prin

interpretarea și aplicarea greșită a legii, instanța a admis greșit acțiunea în

parte a reclamantei, pronunțând o sentință nelegală.

În conformitate cu aceste

considerente, Înalta Curte de Casație va admite recursurile, va casa sentința

recurată și în fond va respinge ca nefondată, acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarat de

Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a municipiului

București, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Direcția

Generală a Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor Publice,

împotriva sentinței civile nr. 638 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea formulată de SC R.B. SRL.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2004.