ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.B. SRL a formulat acțiune la data de 7 septembrie 2001, prin care a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a municipiului București și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal din 10 mai 2001, încheiat de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București. În motivarea acțiunii, înregistrată sub nr. 1592/2001 la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta a susținut că prin actul administrativ contestat a fost obligată la plata sumei totale de 1.811.887.790 lei, reprezentând taxă timbru social și majorări aferente pentru perioada 1 iulie 1999 – 28 februarie 2000, obligație pe care o consideră nelegală, dat fiind că Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 118/1999, au intrat în vigoare la data de 19 august 1999, când a fost publicată în Monitorul Oficial, H.G. nr. 661/1999. A mai precizat că, la rândul său și pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin respingerea contestației, a pronunțat o decizie nelegală, prin răspunsul nr. 1581 din 11 iulie 2001. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 638 pronunțată la 18 iunie 2002, a respins excepțiile ridicate de pârâți, privind lipsa calității procesuale pasive și a admis acțiunea reclamantei, în parte, în sensul că a anulat procesul-verbal în parte, pentru perioada 1 iulie 1999 – 18 august 1999, exonerând reclamanta de plata taxei de timbru social, pentru suma de 503.776.179 lei și majorări de 1.080.899.689 lei, fiind păstrate celelalte dispoziții ale actului contestat, a deciziei nr. 1581/2001, în mod corespunzător.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâții au calitate procesuală pasivă și că susținerea reclamantei privind aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 118/1999, este justă, în sensul că acestea se aplică numai începând cu data publicării H.G. nr. 661/1999, adică 19 august 1999, când au fost elaborate normele metodologice. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Direcția Generală a Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor Publice, ultimele două recurente fiind părți la instanța de fond, urmare a prevederilor O.U.G. nr. 32/2001, privind reglementarea unor probleme financiare, prin care Fondul Național de Solidaritate a trecut în administrarea Finanțelor Publice.

Recursurile se referă în esență la nelegalitatea sentinței, instanța aplicând greșit legea, prin interpretarea dată, în sensul că O.U.G. nr. 118/1999 nu poate produce efecte juridice, decât de la data elaborării și publicării Normelor metodologice, în speță începând cu 19 august 1999. Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se expun în continuare. Conform prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 118/1999, sumele datorate, reprezentând valoarea timbrului social, se vor constitui și se vor vira lunar, până la data de 5 ale lunii următoare lunii expirate, de către persoanele juridice sau fizice care le încasează, în contul Fondului Național de Solidaritate. Virarea cu întârziere a sumelor reprezentând valoarea timbrului social, atrage majorarea sumelor datorate, cu 0,30% pentru fiecare zi de întârziere.

În art. nr. 3 din același act normativ, este prevăzută obligația instituirii taxei de timbru social și valorile acestei taxe, obligație pe care reclamanta nu a respectat-o, deși este menționată și deci cunoscută modalitatea de constituire și virare a acestei taxe, chiar și Normele metodologice precizând în art. 9 alin. (5), aceste condiții, ca fiind cele stabilite în O.U.G. nr. 118/1999. Este de principiu că Guvernul emite hotărâri numai în baza și în vederea executării legii, iar în speță H.G. nr. 661/1999 a aprobat Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 118/1999, norme care nu au modificat, nu au extins sau restrâns sfera de aplicare a actului normativ cu valoare superioară. Instanța de fond a reținut eronat că prin emiterea H.G.

nr. 661/1999, aplicarea prevederilor art. 3 și 4 din O.U.G. nr. 118/1999, nu s-ar aplica de la data publicării în Monitorul Oficial, a acestui act normativ, ci la 20 august 1999, această reținere fiind nelegală. Se constată astfel, că prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, instanța a admis greșit acțiunea în parte a reclamantei, pronunțând o sentință nelegală. În conformitate cu aceste considerente, Înalta Curte de Casație va admite recursurile, va casa sentința recurată și în fond va respinge ca nefondată, acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarat de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a municipiului București, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 638 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de SC R.B. SRL. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2004.