ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1920/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, sub nr. 4917/CA/2003, la data de 16 mai 2003, reclamanta SC M.I. SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 247 din 10 aprilie 2003, emisă de pârâtă și a cap. III pct. 3 din procesul-verbal de control nr. C 16211 din 7 iunie 2002, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București – Direcția de Control Fiscal București. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că societatea a realizat o operațiune de export de floarea soarelui și rapiță, către firma H.M.

din Israel. În cadrul acestei operațiuni, la recepția mărfii în portul de destinație, partenerul extern a constatat unele lipsuri cantitative și a cerut ca din sumele pe care le-a transferat la E. Bank București, cu titlu de avans marfă, să se procedeze la blocarea contravalorii mărfii lipsă. Ulterior, părțile contractante au ajuns la o înțelegere, în sensul că partenerul extern a aprobat plata mărfii în sumă de 435.022.107 lei, prin deblocarea operată asupra avansului, această operațiune de stingere a facturii de marfă fiind confirmată de E. Bank. Autoritățile fiscale nu au reținut ca valabilă această modalitate de plată și au aplicat calcularea impozitului retroactiv și a penalităților de întârziere a plății impozitului, considerând în continuare că factura nu a fost stinsă și că gestiunea mărfii nu este bine evidențiată.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 3278 din 15 septembrie 2003, a anulat ca netimbrată, acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a timbrat cererea conform dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, deși i s-a pus în vedere această obligație, prin încheierea de ședință din 9 iunie 2003. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.I. SRL București, precizând că nu datorează taxa judiciară de timbru, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 13/2001, contestațiile formulate în baza acestei ordonanțe de urgență sunt scutite de taxa de timbru.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerentele: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu, evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege. În cauză, prin cererea formulată, SC M.I. SRL a solicitat anularea procesului-verbal nr. C 16211 din 7 iunie 2002 și exonerarea societății de plata sumei 435.022.107 lei, cerere care este supusă taxei judiciare de timbru, potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.

Neîndeplinirea acestei obligații legale atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv anularea sancțiunii sau cererii. Pentru aceste considerente, se reține că instanța de fond, în mod legal și temeinic, a anulat cererea, reclamantei fiindu-i pusă în vedere obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, prin încheierea de ședință din 9 iunie 2003. În cauză nu pot fi reținute susținerile recurentei, cu privire la scutirea cererii formulate de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 13/2001. Sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, contestațiile formulate în baza O.U.G. nr. 13/2001, care reprezintă căi administrative de atac, prin care se solicită diminuarea sau anularea după caz a impozitelor, taxelor, datoriei vamale ș.a., stabilite de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Având în vedere cele expuse, se va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.I. SRL București împotriva sentinței civile nr. 3278 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2004.