ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3019/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 2 august 2000, reclamanta S.N.T.F.M.

C.F.R. Marfă SA București, reprezentată de Societatea de Servicii de Management

Feroviar S.M.F. SA, a chemat în judecată SC C. SRL București pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să oblige pârâta la

plata sumei de 50.510.514 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor

efectuate până la data de 15 februarie 2000, precum și la plata penalităților

de întârziere aferente și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data

de 3 februarie 1999, în calitate de transportator, a încheiat cu pârâta, în

calitate de client, un contract de plată, centralizat în traficul internațional

de marfă, pentru plata tarifelor de transport și accesorii, precum și a

eventualelor imobilizări pe parcursul C.F.R. rezultate din transportul

mărfurilor în tranzit, import și export.

Pentru încasarea valorii prestațiilor efectuate,

reclamanta a emis facturi, pârâta neefectuând plata, deși termenul scadent a

expirat.

Prin sentința nr. 7159 din 8 noiembrie 2000,

Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea, așa cum a fost

formulată.

În motivarea acestei sentințe, instanța de fond a

reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul

menționat, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată aferente

prestațiilor de transport.

Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta a

declarat apel, susținând că, urmare a aprecierii eronate a probatoriului

administrat în cauză, a fost obligată, la plata unei sume nedatorate.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 512 din 27 martie 2001, a respins apelul, ca nefondat.

S-a reținut că probele administrate în cauză fac

dovada încheierii contractului de plată centralizată în traficul internațional

de marfă, emiterii facturilor în vederea încasării valorii prestațiilor și

însușirea facturilor de către pârâtă. Ca atare, nefiind achitate în termen, în

mod corect prima instanță a obligat pârâta la plată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC C. SRL

București a declarat recurs, întemeiat pe motivele de modificare prevăzute de

art. 304, pct. 7 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut că pretenția dedusă judecății nu este

dovedită, că prevederile contractului au fost eronat interpretate, că sumele

facturate nu sunt precizate sub aspectul conținutului obligației de plată.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în fond, respingerea

acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

În susținerea pretenției depuse judecății, reclamanta

a depus contractul nr. 1.1.b/136/1998 și facturile nr. 2659226 din 29 aprilie

1999, 265996 din 19 mai 2000 și 2664322 din 18 ianuarie 2000, emise în vederea

încasării contravalorii prestațiilor efectuate în favoarea pârâtei, în temeiul

contractului menționat. Facturile, privind contravaloarea imobilizărilor pentru

transport, prevăzute în contract ca obiect al obligației de plată, sunt

confirmate de pârâtă.

Pârâta nu a contestat confirmarea facturilor

menționate.

Ca atare, în raport cu dispozițiile art. 46 C. com.,

potrivit cărora factura acceptată constituie mijloc de probă, în mod corect

acțiunea reclamantei a fost admisă.

Susținerile pârâtei, în recurs, privind neprecizarea

obiectului obligației de plată în facturile emise de către reclamantă, precum

și faptul că decizia pronunțată în apel ar conține motive contradictorii, nu

sunt confirmate de actele dosarului.

În consecință, pentru considerentele ce preced,

constatând că criticile formulate nu sunt întemeiate, Curtea va respinge

recursul declarat de către pârâtă împotriva hotărârii pronunțate în apel, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL

București, împotriva deciziei nr. 512 din 27 martie 2001 a Curții de Apel

București , secția a V-a comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.