ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2336/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul

nr. 2102/3/2006, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurării sociale, contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Instanței

de contencios administrativ pentru soluționarea excepției de nelegalitate a art.

1 pct. 1 din H.G. nr. 691 din 05 mai 2004 pentru modificarea și completarea

Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat prin H.G.

nr. 1188/2001, excepție invocată de contestatorul H.G.D.

Motivându-și sesizarea, Instanța

de trimitere a menționat că actul normativ atacat cu excepția de nelegalitate

are incidență în soluționarea cauzei cu care a fost sesizată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 308 din 31

ianuarie 2007, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a art. 1

pct. 1 din H.G. nr. 691/2004, formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut că susținerea reclamantului potrivit căreia

sintagma „solda lunară brută în vigoare la data aplicării legii" cuprinsă

în art. 79 din Legea nr. 164/2001, reprezintă solda lunară brută în vigoare la

data când are loc actualizarea respectiv 01 august 2004, este neîntemeiată.

Art. 1 pct. 1 din H.G. nr.

691/2004 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind

recalcularea pensiilor militare de stat, aprobate prin H.G. nr. 1188/2001 se

referă la „solda lunară brută, în vigoare la data de 10 aprilie 2001,

corespunzătoare funcției maxim exercitate și gradului militar, avute la data

trecerii în rezervă".

Instanța de Fond a considerat că

în textul H.G. nr. 691/2004, împotriva căruia s-a formulat excepția de

nelegalitate, s-a menționat în mod corect data de 10 aprilie 2001, respectiv

data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, iar H.G. amintită nu încalcă

dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. a) din lege, fiind emisă în baza și în

executarea acesteia.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul H.G.D., considerând-o

nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs,

recurentul - reclamant a formulat următoarele critici:

Prima Instanță nu s-a pronunțat

asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și art. 3 din H.G.

nr. 1188/2001 și a prevederilor H.G. nr. 1188/2001 în integralitatea ei, în

raport cu normele cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 43

alin. (2) și art. 107 din Constituția României, împrejurare considerată de

recurent, pe de o parte ca o încălcare a dreptului privind accesul la justiție

și desfășurarea unui proces echitabil și pe de o altă parte ca o încălcare

gravă a legii de către Instanța care a dispus, în baza art. 4 din Legea nr.

554/2004, sesizarea Instanței de contencios administrativ numai cu privire la

soluționarea unei singure excepții de nelegalitate a H.G. nr. 691/2004.

Considerentele soluției atacate

demonstrează o greșită înțelegere a motivelor de nelegalitate invocate de

reclamant în susținerea excepției.

În acest sens recurentul - reclamant

a arătat că art. 79 din Legea nr. 164/2001 a fost aplicat greșit fără a se ține

seama de evenimentele legislative intervenite după intrarea în vigoare a legii (10

aprilie 2001).

Astfel, aplicarea

art. 79 din Legea nr. 164/2001 a fost suspendată până la 31 decembrie 2001,

prin O.U.G. nr. 85/2005; pensionarii militari au beneficiat de recalculare abia

începând cu data de 01 ianuarie 2002, ca efect al O.U.G. nr. 166/2001, aprobată

prin Legea nr. 236 din 23 aprilie 2002 și ca urmare, solda lunară aplicată la

recalculare este cea valabilă la data de 01 ianuarie 2002.

Recurentul - reclamant a mai

arătat că nici un moment nu a solicitat ca baza de calcul pentru recalcularea

pensiei să fie stabilită în raport cu data de 01 august 2004, toate susținerile

sale raportându-se la data de 01 ianuarie 2002, de când a beneficiat de

prevederile art. 79, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 166/2001.

În realitate, data de 10 aprilie

2001 este retroactivă și menționarea ei în H.G. nr. 691/2004 produce vătămări

ale dreptului de actualizare a pensiei prevăzute de art. 48 din lege, încălcând

principiul prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituția României. Solda lunară

brută luată ca bază de calcul pentru recalcularea pensiei reclamantului nu

putea să mai aibă același cuantum la 01 august 2004, astfel încât susținerea

sa, în sensul că solda lunară brută valabilă la 01 ianuarie 2002 trebuia

actualizată la 01 august 2004, este justă și legitimă.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul M.A.N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând, în esență, că primul motiv de recurs nu vizează sentința atacată, ci o

încheiere pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII- a conflicte de

muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, și că cel de-al

doilea motiv de recurs nu are fundament legal,pentru că Instanța de Fond a

reținut în mod corect că H.G. nr. 691/2001 a fost adoptată în baza și în

executarea legii, conformându-se prevederilor acesteia.

La rândul său, intimatul

Guvernul României a depus la dosar o întâmpinare prin care a arătat că sentința

este legală și temeinică, întrucât art. 79 din Legea nr. 164/2001 face referire

expresă la „solda lunară brută în vigoare la data aplicării prezentei legi",

adică data de 10 aprilie 2001, când prevederea legală în discuție a intrat în

vigoare.

Analizând cu prioritate excepția

netimbrării recursului invocată de intimatul M.A.N., Înalta Curte constată că Instanța

de contencios administrativ nu a fost investită cu o acțiune directă, ci cu o

excepție de nelegalitate, mijloc de apărare care nu este supus obligației de

plată a taxelor de timbru conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama de înscrisurile dosarului și de prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

H.G. nr. 691 din 5 mai 2004,

pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind recalcularea

pensiilor militare de stat, aprobate prin H.G. nr. 1188/2001 a fost adoptată în

temeiul art. 108 din Constituția României și al art. 2 din Legea nr. 479/2003

pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în

contextul unui proces de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în

vigoare a acestei legi.

La rândul său, H.G. nr.

1188/2001 a fost adoptată în vederea punerii în aplicare a art. 79 din Legea

nr. 164/2001, prevedere legală care se referă la recalcularea pensiilor

militare stabilite în baza legislației anterioare datei intrării în vigoare a

legii actuale. Conform art. 80 din Legea nr. 161/2001, la data încheierii

procesului de recalculare a pensiilor, efectuată potrivit prevederilor art. 79,

pensiile și pensiile suplimentare acordate pe baza legislației anterioare,

aflate în plată, devin pensii militare de stat, în înțelesul prezentei legi.

Potrivit art. 79 alin. (1) din

Legea nr. 164/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 479/2003, (în

forma în vigoare la data adoptării HG nr. 691/2004) pensiile militare stabilite

în baza legislației anterioare se recalculează astfel:

a) cuantumul pensiei

în plată se actualizează având ca bază de calcul solda lunară brută în vigoare

la data aplicării prezentei legi, corespunzătoare funcției maxime exercitate și

gradului militar, avute la data trecerii în rezervă, pe baza unei metodologii

aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea instituțiilor prevăzute la

art. 5 alin. (1), metodologie conform căreia acordarea gradației se va face în

raport cu vechimea în serviciu sau cea avută la data trecerii în rezervă;

b) în cazul în care

cuantumul pensiei obținut conform literei a) este mai mic decât cuantumul pensiei

în plată, se menține cuantumul pensiei în plată.

Instanța de Fond a fost sesizată

prin încheierea din data de 31 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a, conflicte de muncă, asigurări sociale contencios administrativ

și fiscal, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în vederea

soluționării excepției de nelegalitate a art. 1 pct. 1 din H.G. nr. 691/2004.

Prin această prevedere a fost de

fapt modificată lit. a) a articolului 2 din H.G. nr. 1188/2001, care a căpătat următorul

cuprins:

„Lit. a) - solda lunară brută,

în vigoare la data de 10 aprilie 2001, corespunzătoare funcției maxime

exercitate și gradului militar, avute la data trecerii în rezervă".

Anterior, art. 2 lit. a) din H.G.

nr. 1188/2001 prevedea „solda lunară brută, în vigoare la data aplicării legii,

corespunzătoare funcției maxime și gradului militar avut la data trecerii în

rezervă".

Data de 10 aprilie 2001 este

data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, publicată în M. Of. nr. 183 din 10

aprilie 2001, astfel încât menționarea ei în cuprinsul art. 2 lit. a) din H.G.

nr. 1188/2001, modificat prin H.G. nr. 691/2004, este în deplină concordanță cu

conținutul art. 79 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 astfel cum a fost expus mai

sus.

Intrarea în vigoare a legii

marchează momentul când prevederile sale încep să acționeze în câmpul social și

se integrează activ în ansamblul legislativ.

Cu alte cuvinte, intrarea în

vigoare determină data aplicării prevederilor noului act normativ, neexistând

deosebire de conținut juridic între „data intrării în vigoare" și „data

aplicării legii", așa cum susține reclamantul.

Folosirea, ca bază de calcul, a

soldei lunare brute în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001

se explică prin faptul că art. 79 are ca obiect de reglementare recalcularea

pensiilor militare stabilite în baza legislației anterioare.

Data intrării în vigoare a legii

noi este astfel un reper temporal logic și firesc, în cadrul procesului complex

de recorelare a pensiilor militare, iar suspendarea dispusă prin O.U.G. nr.

85/2001 nu a afectat însăși existența dreptului prevăzut de lege.

Investită cu verificarea

constituționalității art. 79 și art. 80 din Legea nr. 164/2001, Curtea

Constituțională a reținut că dreptul la pensie are mai multe compartimente

care, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, sunt stabilite

prin lege. Astfel, „legiuitorul este în drept să modifice și să completeze

reglementările legale referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la

pensie ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele

financiare existente permit sau impun anumite modificări, dar orice

reglementare nouă se aplică numai de la data intrării sale în vigoare. O nouă

legislație referitoare la pensii nu se aplică în mod automat persoanelor

pensionate pe baza legislației anterior în vigoare. O asemenea aplicare ar

însemna o extindere a incidenței actului normativ asupra unor situații din

trecut, care ar avea efect retroactiv și ar contraveni dispozițiilor art. 15

alin. (2) din Constituție, republicată".

Legea nr. 164/2001 privind

pensiile militare de stat prevede pentru motive de echitate, ca măsuri de

protecție socială, recalcularea și recolerarea pensiilor anterior stabilite,

procedură prin aplicarea căreia se urmărește înlăturarea, în timp, a

discrepanțelor inerente între cei pensionați sub imperiul legii anterioare și

cei pensionați după intrarea în vigoare a noii reglementări. Existența unor

asemenea discrepanțe nu îndreptățește însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie

și prin aceasta, neconstituțională esențială fiind voința legiuitorului de a le

elimina, chiar dacă un atare deziderat se realizează printr-un proces cu

derulare în timp, și nu dintr-o dată, ceea ce, pentru rațiuni evidente, „nu

este practic posibil".

În consecință, Instanța de Fond

a constatat în mod corect conformitatea actului administrativ ce formează

obiect al excepției, cu legea în executarea căreia a fost adoptat.

Critica referitoare la

nepronunțarea Instanței asupra excepției de neconstituționalitate a art. 1 și art.

3 din H.G. nr. 1188/2001 și a H.G. nr. 1188/2001 în integralitatea ei, excede

limitelor recursului, pentru că Instanța de contencios administrativ sesizată

în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu poate cerceta decât

legalitatea dispozițiilor menționate prin încheierea de sesizare pronunțată în

cadrul legiuitorului în care a fost invocată excepția de nelegalitate.

De asemenea, în prezentul cadrul

procesual nu poate fi supusă controlului judiciar decât sentința pronunțată de Instanța

de contencios administrativ în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

iar nu și încheierea de sesizare.

Așa numita „excepție de neconstituționalitate

a H.G. nr. 1188/ 2001" este de fapt o excepție de nelegalitate agravată a actului

administrativ, prin raportare la normele Constituției, pentru că potrivit art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate

avea ca obiect numai prevederi cuprinse în legi sau ordonanțe.

Având în vedere toate aceste considerente,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.G.D.

împotriva sentinței civile nr. 308 din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 mai 2007.