ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual în
care s-a invocat excepția de nelegalitate
Prin
cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului Buzău, secția civilă, reclamantul M.N. a formulat, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, contestație împotriva deciziei nr.
064181 din 02 iunie 2009 de recalculare a pensiei militare de stat.
În motivarea contestației,
reclamantul a arătat că în mod nelegal nu s-au luat în calcul, la recalcularea pensiei,
următoarele sporuri și indemnizații cu caracter permanent: indemnizația de zbor,
indemnizația de clasificare, sporul de periculozitate, sporuri care au fost luate
în calcul la stabilirea inițială a pensiei, iar, pe de altă parte, recalcularea
pensiei este eronată și pentru că procentul de 9% pentru contribuția la pensia suplimentară
nu a fost evidențiat separat, fiind inclus în mod ilegal în procentul de actualizare
a pensiei de 100%.
Tribunalul Buzău, prin
sentința civilă nr. 171 din 1 februarie 2010 a respins acțiunea reclamantului ca
neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri,
instanța de fond a reținut că decizia de recalculare a pensiei nr. 064181 din
07 noiembrie 2007 conține toate elementele de calcul prevăzute în art. 79 alin.
(1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 și în mod legal și corect la recalcularea
și actualizarea pensiei reclamantului nu s-au luat în calcul indemnizația de clasificare,
indemnizația de zbor și sporul de periculozitate.
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 21 octombrie
2010, reclamantul-recurent a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor
art. 3 din H.G. nr. 1188/2001.
Excepția de nelegalitate
a dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 1188/2001
În motivarea excepției,
reclamantul a susținut că art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 prevede că solda lunară
brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat, se determină
potrivit Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului
militar, textul de lege enumerând limitativ la lit. a)-f) componența soldei lunare,
iar art. 79 din Legea nr. 164/2001 prevede că în recalcularea pensiilor se pleacă,
în privința bazei de calcul, de la solda lunară brută, deducându-se în mod logic
că inițierea calcului drepturilor ce se cuvin pensionarilor militari doar începe
cu solda lunară brută și nu se limitează numai la atât, lăsând practic loc la stabilirea
unui cuantum al pensiei, plecând de la acest element orientativ.
A mai arătat recurentul
că art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 stabilește în mod limitativ și greșit că solda
lunară brută se determină potrivit Legii nr. 138/1999 pe baza unor elemente strict
determinate și enumerate la literele a)-f) prin hotărâre de guvern limitându-se
nepermis ceea ce prin Legea nr. 164/2001 era deja instituit, astfel că hotărârea
de guvern modifică o lege, fiind exclusă o parte a drepturilor bănești prevăzute
de chiar legea la care face referire textul contestat.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă
nr. 253 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că prin H.G. nr. 1188/2001 au fost aprobate Normele metodologice
privind calcularea pensiilor militare de stat, art. 3 din hotărârea de Guvern prevăzând
că solda lunară brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare
de stat, se determină potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea
și alte drepturi ale personalului militar, pe baza următoarelor elemente: solda
de funcție corespunzătoare funcției maxime exercitate la data trecerii în rezervă,
solda de grad corespunzătoare ultimului grad militar avut la data trecerii în rezervă,
solda de merit, indemnizația de comandă, gradații, indemnizația de dispozitiv.
A apreciat Curtea că textul
din hotărârea de guvern este identic cu art. 3 din Legea nr. 138/1999, ce statuează
că solda lunară la care au dreptul cadrele militare în activitate și militarii angajați
pe bază de contract este compusă din solda de funcție, solda de grad, solda de merit,
indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv, neexistând nici
o limitare a prevederilor Legii nr. 138/1999, prin art. 3 din hotărârea de Guvern,
neputându-se spune că astfel se modifică un act normativ cu forță juridică superioară.
Instanța de fond a respins
susținerea recurentului potrivit căreia art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 limitează
în mod nepermis prevederi din Legea nr. 164/2001, care lasă posibilitatea calculării
pensiei în funcție de solda lunară brută, ca punct de plecare la care se adăugau
sporurile cu caracter permanent de care au beneficiat militarii în cadrul serviciului,
cu motivarea că textul de lege a cărui nelegalitate s-a invocat nu face decât să
stabilească elementele care compun solda lunară brută, ce sunt enumerate de la lit.
a)-f), enumerare identică cu cea de la art. 3 din Legea nr. 138/1999, solda lunară
brută fiind bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare, însă alte dispoziții
legale din Legea nr. 164/2001 se aplică în funcție de situația concretă a persoanei
beneficiare.
Recursul declarat de
M.N.
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs reclamantul, în termenul legal, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
Recurentul reiterează
toate susținerile făcute în fața Curții de apel, insistând pe ideea că instanța
și-a limitat analiza numai la dispozițiile art. 79 din Legea nr. 164/2001.
Recurentul afirmă că textul
atacat cu excepția de nelegalitate contravine și altor dispoziții legale, indicând
anexa nr. 3 pct. 4 din Legea nr. 138/1999, dar și altor reglementări care conferă
drepturi suplimentare personalului navigant.
Apărările formulate
de Guvernul României
Prin întâmpinarea înregistrată
la 16 februarie 2011, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului
ca nefondat.
Intimatul a arătat că
la elaborarea H.G. nr. 1188/2001 au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă, textul atacat de recurent fiind identic
cu art. 3 din Legea nr. 138/1999. În plus, acesta nu înlătură aplicarea altor prevederi
ale Legii nr. 164/2001, în funcție de situația concretă a fiecărei persoane beneficiare.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,
cât și în baza art. 304
1
C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat.
Argumente de drept
relevante
H.G. nr. 1180/2001 a fost
adoptată în baza art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile
militare de stat, potrivit căruia „cuantumul pensiei în plată se actualizează, având
ca bază de calcul solda lunară brută în vigoare la data aplicării prezentei legi,
(…) pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
instituțiilor prevăzute la art. 5 alin. (1)”.
Actul normativ emis de
guvern s-a publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 782/7.12.2001.
Textul atacat cu excepția
de nelegalitate, art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind recalcularea pensiilor militare de stat are următorul cuprins:
„Solda lunară brută, ca
bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat se determină potrivit
prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului
militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță
națională, precum și acordarea unor drepturi salariare personalului civil din aceste
instituții, cu modificările și completările ulterioare, pe baza următoarelor elemente:
a) solda de funcție
corespunzătoare funcției
maxime exercitate la data trecerii în rezervă;
b) solda de grad
corespunzătoare ultimului
grad militar avut la data trecerii în rezervă;
c) solda de merit;
d) indemnizația de comandă;
e) gradații;
f) indemnizația de dispozitiv".
La rândul său, art. 3
din Legea nr. 138/1999, la care trimite, dispune:
„Cadrele militare în activitate
și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă
din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații
și indemnizația de dispozitiv”.
Analiza comparativă a
celor două texte relevă justețea concluziei primei instanțe în sensul că există
suprapunere perfectă între cele două dispoziții normative, actul administrativ nefăcând
decât să reia într-o prezentare mai detaliată prevederile cuprinse în lege, în forma
în vigoare la momentul emiterii sale.
Susținerea că textul atacat
ar intra în coliziune și cu alte dispoziții din Legea nr. 138/1999 este lipsită
de substanță.
Sumele prevăzute în anexa
nr. 3 a Legii nr. 138/1999 (pct. A și B) reprezintă primele la care se referă
art. 21 din actul normativ:
„Pentru condițiile de
muncă speciale în care își desfășoară activitatea și eforturile depuse pentru exploatarea
și conducerea aeronavelor, personalul aeronautic din aviația militară și parașutiștii
militari beneficiază și de alte drepturi bănești, sub formă de prime, prevăzute
în anexa nr. 3”.
Aceste sume nu pot fi
incluse însă în baza de calcul a pensiei militare pentru că s-ar contraveni reglementării
cadru cuprinse în art. 21-25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de
stat și regulii cuprinse în art. 1 alin. (2) din acest act normativ.
Conchizând, Înalta Curte
constată că prima instanță a examinat corespunzător concordanța art. 3 din actul
administrativ atacat cu excepția de nelegalitate cu actele normative cu forță juridică
superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, în acord cu principiul
ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)
din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Temeiul legal al soluției
instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc.
civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de M.N. împotriva sentinței civile nr. 253 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel
Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 februarie 2011.