ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

care s-a invocat excepția de nelegalitate

Prin

cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Buzău, secția civilă, reclamantul M.N. a formulat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, contestație împotriva deciziei nr.

064181 din 02 iunie 2009 de recalculare a pensiei militare de stat.

În motivarea contestației,

reclamantul a arătat că în mod nelegal nu s-au luat în calcul, la recalcularea pensiei,

următoarele sporuri și indemnizații cu caracter permanent: indemnizația de zbor,

indemnizația de clasificare, sporul de periculozitate, sporuri care au fost luate

în calcul la stabilirea inițială a pensiei, iar, pe de altă parte, recalcularea

pensiei este eronată și pentru că procentul de 9% pentru contribuția la pensia suplimentară

nu a fost evidențiat separat, fiind inclus în mod ilegal în procentul de actualizare

a pensiei de 100%.

Tribunalul Buzău, prin

sentința civilă nr. 171 din 1 februarie 2010 a respins acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța de fond a reținut că decizia de recalculare a pensiei nr. 064181 din

07 noiembrie 2007 conține toate elementele de calcul prevăzute în art. 79 alin.

(1) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 și în mod legal și corect la recalcularea

și actualizarea pensiei reclamantului nu s-au luat în calcul indemnizația de clasificare,

indemnizația de zbor și sporul de periculozitate.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul din 21 octombrie

2010, reclamantul-recurent a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 3 din H.G. nr. 1188/2001.

a dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 1188/2001

În motivarea excepției,

reclamantul a susținut că art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 prevede că solda lunară

brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat, se determină

potrivit Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului

militar, textul de lege enumerând limitativ la lit. a)-f) componența soldei lunare,

iar art. 79 din Legea nr. 164/2001 prevede că în recalcularea pensiilor se pleacă,

în privința bazei de calcul, de la solda lunară brută, deducându-se în mod logic

că inițierea calcului drepturilor ce se cuvin pensionarilor militari doar începe

cu solda lunară brută și nu se limitează numai la atât, lăsând practic loc la stabilirea

unui cuantum al pensiei, plecând de la acest element orientativ.

A mai arătat recurentul

că art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 stabilește în mod limitativ și greșit că solda

lunară brută se determină potrivit Legii nr. 138/1999 pe baza unor elemente strict

determinate și enumerate la literele a)-f) prin hotărâre de guvern limitându-se

nepermis ceea ce prin Legea nr. 164/2001 era deja instituit, astfel că hotărârea

de guvern modifică o lege, fiind exclusă o parte a drepturilor bănești prevăzute

de chiar legea la care face referire textul contestat.

Prin sentința civilă

nr. 253 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin H.G. nr. 1188/2001 au fost aprobate Normele metodologice

privind calcularea pensiilor militare de stat, art. 3 din hotărârea de Guvern prevăzând

că solda lunară brută, ca bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare

de stat, se determină potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea

și alte drepturi ale personalului militar, pe baza următoarelor elemente: solda

de funcție corespunzătoare funcției maxime exercitate la data trecerii în rezervă,

solda de grad corespunzătoare ultimului grad militar avut la data trecerii în rezervă,

solda de merit, indemnizația de comandă, gradații, indemnizația de dispozitiv.

A apreciat Curtea că textul

din hotărârea de guvern este identic cu art. 3 din Legea nr. 138/1999, ce statuează

că solda lunară la care au dreptul cadrele militare în activitate și militarii angajați

pe bază de contract este compusă din solda de funcție, solda de grad, solda de merit,

indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv, neexistând nici

o limitare a prevederilor Legii nr. 138/1999, prin art. 3 din hotărârea de Guvern,

neputându-se spune că astfel se modifică un act normativ cu forță juridică superioară.

Instanța de fond a respins

susținerea recurentului potrivit căreia art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 limitează

în mod nepermis prevederi din Legea nr. 164/2001, care lasă posibilitatea calculării

pensiei în funcție de solda lunară brută, ca punct de plecare la care se adăugau

sporurile cu caracter permanent de care au beneficiat militarii în cadrul serviciului,

cu motivarea că textul de lege a cărui nelegalitate s-a invocat nu face decât să

stabilească elementele care compun solda lunară brută, ce sunt enumerate de la lit.

a)-f), enumerare identică cu cea de la art. 3 din Legea nr. 138/1999, solda lunară

brută fiind bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare, însă alte dispoziții

legale din Legea nr. 164/2001 se aplică în funcție de situația concretă a persoanei

beneficiare.

M.N.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul, în termenul legal, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Recurentul reiterează

toate susținerile făcute în fața Curții de apel, insistând pe ideea că instanța

și-a limitat analiza numai la dispozițiile art. 79 din Legea nr. 164/2001.

Recurentul afirmă că textul

atacat cu excepția de nelegalitate contravine și altor dispoziții legale, indicând

anexa nr. 3 pct. 4 din Legea nr. 138/1999, dar și altor reglementări care conferă

drepturi suplimentare personalului navigant.

de Guvernul României

Prin întâmpinarea înregistrată

la 16 februarie 2011, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Intimatul a arătat că

la elaborarea H.G. nr. 1188/2001 au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă, textul atacat de recurent fiind identic

cu art. 3 din Legea nr. 138/1999. În plus, acesta nu înlătură aplicarea altor prevederi

ale Legii nr. 164/2001, în funcție de situația concretă a fiecărei persoane beneficiare.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

relevante

H.G. nr. 1180/2001 a fost

adoptată în baza art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile

militare de stat, potrivit căruia „cuantumul pensiei în plată se actualizează, având

ca bază de calcul solda lunară brută în vigoare la data aplicării prezentei legi,

(…) pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea

instituțiilor prevăzute la art. 5 alin. (1)”.

Actul normativ emis de

guvern s-a publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 782/7.12.2001.

Textul atacat cu excepția

de nelegalitate, art. 3 din H.G. nr. 1188/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind recalcularea pensiilor militare de stat are următorul cuprins:

„Solda lunară brută, ca

bază pentru efectuarea recalculării pensiilor militare de stat se determină potrivit

prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului

militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională, precum și acordarea unor drepturi salariare personalului civil din aceste

instituții, cu modificările și completările ulterioare, pe baza următoarelor elemente:

a) solda de funcție

corespunzătoare funcției

maxime exercitate la data trecerii în rezervă;

b) solda de grad

corespunzătoare ultimului

grad militar avut la data trecerii în rezervă;

c) solda de merit;

d) indemnizația de comandă;

e) gradații;

f) indemnizația de dispozitiv".

La rândul său, art. 3

din Legea nr. 138/1999, la care trimite, dispune:

„Cadrele militare în activitate

și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă

din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații

și indemnizația de dispozitiv”.

Analiza comparativă a

celor două texte relevă justețea concluziei primei instanțe în sensul că există

suprapunere perfectă între cele două dispoziții normative, actul administrativ nefăcând

decât să reia într-o prezentare mai detaliată prevederile cuprinse în lege, în forma

în vigoare la momentul emiterii sale.

Susținerea că textul atacat

ar intra în coliziune și cu alte dispoziții din Legea nr. 138/1999 este lipsită

de substanță.

Sumele prevăzute în anexa

nr. 3 a Legii nr. 138/1999 (pct. A și B) reprezintă primele la care se referă

art. 21 din actul normativ:

„Pentru condițiile de

muncă speciale în care își desfășoară activitatea și eforturile depuse pentru exploatarea

și conducerea aeronavelor, personalul aeronautic din aviația militară și parașutiștii

militari beneficiază și de alte drepturi bănești, sub formă de prime, prevăzute

în anexa nr. 3”.

Aceste sume nu pot fi

incluse însă în baza de calcul a pensiei militare pentru că s-ar contraveni reglementării

cadru cuprinse în art. 21-25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de

stat și regulii cuprinse în art. 1 alin. (2) din acest act normativ.

Conchizând, Înalta Curte

constată că prima instanță a examinat corespunzător concordanța art. 3 din actul

administrativ atacat cu excepția de nelegalitate cu actele normative cu forță juridică

superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, în acord cu principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5)

din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc.

civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.N. împotriva sentinței civile nr. 253 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2011.