ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3981/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația împotriva Deciziei nr. 141285 din 13 iulie 2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N. înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Casa Sectorială de Pensii a M.Ap. N., Comisia de Contestații a M.Ap. N. și Serviciul de Informații Externe solicitând modificarea pct. B7 din decizia de pensie, întrucât, deși a fost trecut în rezervă în baza art. 85 lit. g) din Statutul cadrelor militare, conform datelor înscrise în fișa de pensie, decizia conține, în mod eronat, lit. a); modificarea gradului din decizia de pensie, care este folosit și în corespondență, din căpitan (r) în locotenent colonel (r), conform adeverinței nr. x/22.01.2016, emisă de CMJ Buzău, aflată la dosarul de pensie, aspect care, în mod evident, nu modifica drepturile de pensie, gradul de căpitan fiind gradul cu care a fost trecut în rezervă; refacerea fișei de pensie, respectiv înlocuirea soldei de funcție de la punctul 7 lit. a) din fisa de pensie cu salariul de la instituția civilă, actualizat la data de 1 ianuarie 2016, conform art. 28 alin. (5) din Legea nr. 223/2015, modificată de O.U.G. nr. 57/2015, precum și modificarea pct. 7 lit. g), prin acordarea sporurilor legale, și recalcularea, pe aceasta bază, a drepturilor de pensie; actualizarea pensiei pe baza majorării salariului de la instituția civilă începând cu luna mai 2016, în conformitate cu art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Prin Sentința nr. 99/2017 din 13 februarie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, Completul specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Sectoriale de Pensii invocată de pârâtul M.Ap. N.

A admis, ca întemeiată, contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a M.Ap. N., Comisia de Contestații a M.Ap. N. și Serviciul de Informații Externe.

A dispus refacerea fișei de pensie de către UM prin menționarea și a veniturilor realizate și consemnate în adeverința nr. x/17.02.2016 eliberată de MECRMA.

A dispus anularea Deciziei de pensie nr. 141285/1 din 17 iulie 2015 și a obligat Casa Sectorială de Pensii să emită o nouă decizie prin luarea în calcul și a veniturilor realizate conform Adeverinței nr. x/17.02.2016 pentru perioada aleasă de reclamant 01.08.1996 - 31.01.1997.

Prin Sentința civilă nr. 401 din 8 mai 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, Completul specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în parte, cererea privind lămurirea înțelesul și completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 99 din 13 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul civil nr. x/2016 formulată de reclamantul A..

A lămurit înțelesul și aplicarea dispozitivului Sentinței civile nr. 99 din 13 februarie 2017 în sensul că drepturile de pensie vor fi stabilite atât pe baza drepturilor de soldă militare plătite de SIE și stabilite în fișa de pensie cu privire la situația soldelor brute lunare actualizate la funcția de bază în perioada 01.08.1996 - 31.01.1997 cât și în baza adeverinței nr. x/17.02.2016 eliberată de M.E.C.R.M.A. pentru perioada 01.08.1996 - 31.01.1997.

A completat Sentința civilă nr. 99 din 13 februarie 2017, în sensul că, la emiterea noii decizii de pensie, Casa Sectorială de Pensii va avea în vedere veniturile realizate menționate în adeverința nr. x/17.02.2016 emisă de M.E.C.R.M.A. pentru perioada 01.08.1996 - 31.01.1997 ce vor fi actualizate din oficiu de către Casa Sectorială de Pensii, având în vedere majorările intervenite în perioada 01.01.2016 - 13.07.2016 (data emiterii deciziei de pensie nr. x/13.07.2016) pentru funcția de șef serviciu în cadrul M.E.C.R.M.A.

A respins celelalte capete de cerere.

Împotriva acestor decizii au declarat apel reclamantul A. și pârâții Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N., reprezentată de Ministerul Apărării Naționale și Serviciul de Informații Externe.

Apelurile au fost înregistrate la Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/2016.

Prin Încheierea din 21 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, față de cererea de recuzare a completului de judecată formulată la termenul din 21 februarie 2018, de apelantul-reclamant A., în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, a pus în vedere apelantului-reclamant A. să timbreze cererea de recuzare cu 100 RON taxă judiciară de timbru pentru fiecare judecător recuzat.

A pus în vedere apelantului-reclamant A. să depună, în termen de 5 zile, cererea de recuzare în formă scrisă, însoțită de originalul taxei judiciare de timbru.

A dispus înaintarea cererii de recuzare președintelui secției I civilă pentru a stabili componența completului care va judeca cererea de recuzare, potrivit art. 110 din ROI, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015.

A dispus amânarea judecării cauzei la 18 aprilie 2018.

Împotriva încheierii de ședință din 21 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut, în esență, că motivele dispuse de instanță, prin încheiere, sunt insuficient motivate sau motivele sunt contradictorii pentru că: instanța a trecut direct de la analiza excepțiilor direct la dezbaterea fondului, fără a îndeplini dispozițiile prevăzute de art. 237 C. proc. civ. instanța a unit excepțiile cu fondul; instanța a refuzat solicitarea reclamantului de dezlegare a unor chestiuni de drept conform art. 519 C. proc. civ. instanța a refuzat să pună în aplicare Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea art. 84 alin. (1) C. proc. civ. instanța nu a respectat cerințele de formă privind redactarea hotărârilor întrucât unele excepții în legătură cu care instanța a precizat că urmează să le respingă nu au fost respinse în fapt, această soluție nefiind reluată în dispozitivul hotărârii astfel cum prevede art. 233 și art. 425 C. proc. civ. instanța s-a antepronunțat asupra excepției privind lipsa calității de reprezentat a Oficiului Juridic al SIE.

S-a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil, fiind declarat împotriva unei încheieri premergătoare care nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

Prin punctul de vedere la raport formulat de recurentul-reclamant s-a susținut că recursul este admisibil.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Încheierea de ședință reprezintă actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor din cadrul unei ședințe de judecată, reprezentând o sinteză fidelă a activității desfășurate în instanță de toți participanții procesuali.

Încheierile de ședință preced în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care chiar C. proc. civ. le denumește încheieri premergătoare, art. 235 C. proc. civ. statuând că "Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase" .

Potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ. "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel."

Art. 483 C. proc. civ. prevede care sunt hotărârile judecătorești care pot face obiectul recursului, alin. (1) al art. 483 statuând că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Este de reținut, totodată, că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în materie de recurs, în condițiile determinate de art. 494 C. proc. civ. ("Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune." - nn. Secțiunea I a Cap. III Căile extraordinare de atac).

Așa fiind, încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai o dată cu fondul cauzei, aceasta reprezentând regula și în materie de recurs, concluzie care reiese din coroborarea dispozițiilor art. 466 cu cele ale art. 494 din C. proc. civ., republicat.

În speță, cu privire la motivele invocate de recurentul-reclamant în motivarea cererii de recurs sunt de relevat următoarele aspecte:

Din verificarea încheierii recurate - încheierea din 21 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă - reiese că s-au invocat și s-au pus în discuție mai multe aspecte litigioase cu privire la cauza pendinte pe rolul instanței de apel precum și mai multe excepții, cu privire la care s-au pus concluzii, instanța dispunând unirea excepțiilor cu fondul cererilor de apel, toate dezbaterile și concluziile fiind consemnate în practicaua încheierii.

Tot din practicaua încheierii reiese că, după consemnarea concluziilor părților prezente, "Apelantul A., având cuvântul, arată că înțelege să recuze completul de judecată" - paragraful final al practicalei încheierii recurate (pagina 9 a încheierii de ședință din 21 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă).

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, având în vedere cererea de recuzare formulată verbal de apelantul-reclamant A., prin dispozitivul încheierii în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, a pus în vedere apelantului-reclamant A. să timbreze cererea de recuzare cu 100 RON taxă judiciară de timbru pentru fiecare judecător recuzat.

A pus în vedere apelantului-reclamant A. să depună, în termen de 5 zile, cererea de recuzare în formă scrisă, însoțită de originalul taxei judiciare de timbru.

A dispus înaintarea cererii de recuzare președintelui secției I civilă, pentru a stabili componența completului care va judeca cererea de recuzare, potrivit art. 110 din ROI, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015.

A dispus amânarea judecării cauzei la 18 aprilie 2018.

Așa fiind, încheierea prin care instanța de apel a dispus aceste măsuri procedurale în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de apelantul-reclamant este o încheiere premergătoare cu privire la care sunt incidente dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 494 C. proc. civ.

Nefiind o încheiere prin care să se fi soluționat aspecte legate de fondul cauzei, în raport de textele legale menționate, încheierea atacată nu este susceptibilă de recurs, fiind o încheiere premergătoare care nu poate fi atacată decât odată cu fondul, respectiv odată cu hotărârea prin care se soluționează apelurile declarate în cauză.

Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL