ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1142/2005

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 2

decembrie 2003, SC R.P. SRL (fostă P.C.C. SRL) București, a solicitat în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția pentru Dialog,

Familie și Solidaritate Socială București, revizuirea deciziei nr. 3529 din 28

octombrie 2003, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție i-a respins

recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 310 din 25 martie 2001, a

Curții de Apel București.

Societatea a invocat prevederile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., existența unor hotărâri definitive potrivnice date în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, revizuienta a arătat că prin

sentința civilă nr. 477 din 30 mai 2002 a Tribunalului București, irevocabilă prin

decizia nr. 34 din 20 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, i s-a admis acțiunea

și s-a dispus anularea actului administrativ nr. 44CC din 1 iunie 2001 și a

procesului-verbal nr. 35 din 24 aprilie 2001, privind creanțe bugetare, de

416.995.920 lei taxă de timbru social și 777.184.400 lei, majorări de

întârziere și exonerarea societății de plata acestor sume.

Prin hotărârile judecătorești a

căror anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, a fost respinsă acțiunea

privind anularea aceluiași proces-verbal de control și a deciziei nr. 1648 din

19 octombrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât sunt incidente

prevederile art. 322 pct. 7, urmând a se dispune anularea celor din urmă

hotărâri.

Au fost atașate dosarul nr. 532/2001

al Tribunalului București, secția V-a civilă și dosarul nr. 2031/2001, al

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Analizând actele și lucrările cauzei,

în raport cu motivul invocat și cu prevederile art. 322 al pct. 7 C. proc. civ.,

Curtea va constata că este întemeiată cererea de revizuire, regăsindu-se cazul

reglementat de textul de lege sus-menționat.

Astfel, se reține că prin

procesul-verbal nr. 35 din 24 aprilie 2001, organele de control din cadrul

Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială București au constatat

că în perioada 1 iulie - 18 august 1999, societatea nu a calculat, evidențiat și

virat taxa de timbru social asupra participării la jocurile de noroc, în sumă

de 416.995.920 lei, la care s-au adăugat majorări de întârziere de 777.184.400

lei.

Împotriva actului de control,

societatea a depus contestații, atât la organul emitent, cât și la Ministerul Finanțelor Publice și apoi a formulat două acțiuni distincte: la Tribunalul București, împotriva actului administrativ nr. 44CC din 1 iunie 2001, al Direcției

pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială (dosar nr. 5321/2001) și

respectiv, la Curtea de Apel București, împotriva deciziei nr. 1648 din 19 octombrie

2001, emisă de minister, în baza O.U.G. nr. 13/2001 (dosar nr. 2031/2001).

Deși litigiul de fond era același în

ambele cauze - stabilirea dacă măsura dispusă prin procesul-verbal nr. 35/2001,

constând în obligarea societății la plata taxei de timbru social și a

majorărilor de întârziere, este temeinică și legală, cele două dosare au primit

soluții diferite.

Astfel, prin sentința civilă nr. 477

din 20 mai 2002, a Tribunalului București, irevocabilă prin respingerea

recursului, prin decizia civilă nr. 34 din 20 ianuarie 2003, a Curții de Apel

București, a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus anularea actului de

control și a celui emis în soluționarea contestației și exonerarea societății

de plata debitelor stabilite.

Prin sentința civilă nr. 310 din 25

martie 2002, a Curții de Apel București, a fost respinsă acțiunea reclamantei,

privind anularea aceluiași proces-verbal de control și a deciziei nr. 1648/2001,

a Ministerului Finanțelor Publice.

Această hotărâre a rămas irevocabilă

prin decizia nr. 3529 din 28 octombrie 2003, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție care a respins ca nefondat, recursul societății.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea constată că se regăsește cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., existența unor hotărâri potrivnice în una și aceeași cauză.

În consecință, în baza art. 327 alin.

(1) C. proc. civ., Curtea va admite cererea de revizuire și va dispune anularea

celei din urmă hotărâri irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 310 din 25

martie 2002 a Curții de Apel București și decizia nr. 3529 din 28 octombrie 2003,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de SC R.P. SRL (fostă P.C.C. SRL) București împotriva deciziei nr. 3529

din 28 octombrie 2003, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ.

Anulează sentința civilă nr. 310 din

25 martie 2002, a Curții de Apel București și decizia nr. 3529 din 28 octombrie

2003, a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.