ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de reclamanta M.T.împotriva deciziei nr.7 din 13 martie 2002
a Curții de Apel Iași.
La apelul nominal au lipsit
recurenta-reclamantă, precum și intimatul-pârât L.P.
Procedura completă.
Părțile au solicitat
judecarea recursului în lipsa lor.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
După stabilirea competenței
de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă
nr.600 din 28.11.2000 a Tribunalului Vaslui a fost admisă acțiunea formulată de
reclamanta-pârâtă M.T.împotriva pârâtului-reclamant L.P. stabilindu-se că
părțile au dobândit în comun bunuri în valoare totală de 879.394.906 lei, ce au
fost partajate în natură, imobilul fiind cuprins în lotul reclamantei-pârâte,
iar în lotul celeilalte părți fiind cuprinsă suma ce reprezintă valoarea actualizată
a autorismului înstrăinat „Fiat Regata”, cu obligarea reclamantei la plata
sultei corespunzătoare.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia civilă nr.7
din 13 martie 2002 a Curții de Apel Iași, prin care s-a stabilit că la
dobândirea sumei ce reprezintă valoarea actualizată a autoturismului vândut de
către pârât, reclamanta are o cotă de contribuție de 1/3 și ca urmare aceasta a
fost obligată la plata diferenței de 52.087.332 lei. Au fost menținute celelalte
dispoziții ale sentinței, iar apelul declarat de pârâtul-reclamant L.P.
împotriva aceleiași hotărâri, a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a reținut că în raport de probele administrate a fost
stabilită corect de către judecătorie valoarea imobilului, fără îmbunătățiri
dobândit în timpul relației de concubinaj dintre părți și ca urmare și sulta
datorată de reclamantă. Cu privire la autoturismul dobândit în aceeași perioadă
s-a reținut ca modalitate de plată a prețului de 7.500.000 lei autoturismul
pârâtului și suma de 2.500.000 lei realizată în timpul conviețuirii.
În raport de această
valoare s-a apreciat contribuția reclamantei la cota de 1/3 și ca urmare s-a
dispus schimbarea sentinței în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub două
aspecte.
O primă critică vizează
stabilirea greșită a valorii imobilului supus partajării, prin includerea
îmbunătățirilor în valoare de aproximativ 54 milioane, ce au fost efectuate
numai pe cheltuiala sa.
Cea de a doua critică
vizează modalitatea în care a fost stabilită contibuția părților la dobândirea
autoturismului, recurenta pretinzând să i se recunoască aport mai mare, în
sensul celor reținute de instanța de fond.
Cele invocate sunt
încadrate de recurentă în prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ.
Potrivit acestui text,
modificarea se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal
ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se constată că motivele de
recurs redate nu-și găsesc corespondent legal în textul invocat, ce nu vizează
motive de netemeinicie, ci numai adoptarea unei soluții lipsite de temei legal
sau dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ceea ce nu este cazul în
speță.
Motivele invocate ar fi
putut fi încadrate în prevederile art.304 pct.11 C. proc.civ., introdus prin
Legea nr.59/1993, ce avea în vedere situația în care hotărârea se întemeiază pe
o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor
administrate. Deoarece recursul nu este o cale ordinară de atac, care să
presupună examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai un mijloc de control
al legalității hotărârii, un asemenea motiv este incompatibil cu natura și
specificul acestei căi extraordinare de atac. De aceea prin O.U.G. nr.138/2000
pct.11 al art.304 C.proc.civ.a fost abrogat, recursul devenind astfel o cale de
reformarea unei hotărâri numai pentru greșeli de judecată, iar nu și pentru
eventuale erori de fapt, ce pot fi remediate în principal pe calea apelului și
în anumite situații a revizuirii.
Așa fiind, recursul de față
este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele de drept redate, în
raport de care nu este posibilă examinarea pe fond a motivelor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta M.T.împotriva deciziei nr.7 din 13 martie 2002
a Curții de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 aprilie 2003.