ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M.T.împotriva deciziei nr.7 din 13 martie 2002 a Curții de Apel Iași. La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă, precum și intimatul-pârât L.P. Procedura completă. Părțile au solicitat judecarea recursului în lipsa lor. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: După stabilirea competenței de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr.600 din 28.11.2000 a Tribunalului Vaslui a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă M.T.împotriva pârâtului-reclamant L.P. stabilindu-se că părțile au dobândit în comun bunuri în valoare totală de 879.394.906 lei, ce au fost partajate în natură, imobilul fiind cuprins în lotul reclamantei-pârâte, iar în lotul celeilalte părți fiind cuprinsă suma ce reprezintă valoarea actualizată a autorismului înstrăinat „Fiat Regata”, cu obligarea reclamantei la plata sultei corespunzătoare.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia civilă nr.7 din 13 martie 2002 a Curții de Apel Iași, prin care s-a stabilit că la dobândirea sumei ce reprezintă valoarea actualizată a autoturismului vândut de către pârât, reclamanta are o cotă de contribuție de 1/3 și ca urmare aceasta a fost obligată la plata diferenței de 52.087.332 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar apelul declarat de pârâtul-reclamant L.P. împotriva aceleiași hotărâri, a fost respins ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în raport de probele administrate a fost stabilită corect de către judecătorie valoarea imobilului, fără îmbunătățiri dobândit în timpul relației de concubinaj dintre părți și ca urmare și sulta datorată de reclamantă.

Cu privire la autoturismul dobândit în aceeași perioadă s-a reținut ca modalitate de plată a prețului de 7.500.000 lei autoturismul pârâtului și suma de 2.500.000 lei realizată în timpul conviețuirii. În raport de această valoare s-a apreciat contribuția reclamantei la cota de 1/3 și ca urmare s-a dispus schimbarea sentinței în acest sens. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub două aspecte. O primă critică vizează stabilirea greșită a valorii imobilului supus partajării, prin includerea îmbunătățirilor în valoare de aproximativ 54 milioane, ce au fost efectuate numai pe cheltuiala sa. Cea de a doua critică vizează modalitatea în care a fost stabilită contibuția părților la dobândirea autoturismului, recurenta pretinzând să i se recunoască aport mai mare, în sensul celor reținute de instanța de fond.

Cele invocate sunt încadrate de recurentă în prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ. Potrivit acestui text, modificarea se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Se constată că motivele de recurs redate nu-și găsesc corespondent legal în textul invocat, ce nu vizează motive de netemeinicie, ci numai adoptarea unei soluții lipsite de temei legal sau dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ceea ce nu este cazul în speță. Motivele invocate ar fi putut fi încadrate în prevederile art.304 pct.11 C. proc.civ., introdus prin Legea nr.59/1993, ce avea în vedere situația în care hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Deoarece recursul nu este o cale ordinară de atac, care să presupună examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai un mijloc de control al legalității hotărârii, un asemenea motiv este incompatibil cu natura și specificul acestei căi extraordinare de atac. De aceea prin O.U.G. nr.138/2000 pct.11 al art.304 C.proc.civ.a fost abrogat, recursul devenind astfel o cale de reformarea unei hotărâri numai pentru greșeli de judecată, iar nu și pentru eventuale erori de fapt, ce pot fi remediate în principal pe calea apelului și în anumite situații a revizuirii. Așa fiind, recursul de față este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele de drept redate, în raport de care nu este posibilă examinarea pe fond a motivelor invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.T.împotriva deciziei nr.7 din 13 martie 2002 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.