ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1983/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. „R.”

S.A. Tulcea împotriva deciziei nr.6/C din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel

Constanța – Secția Civilă.

La

apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă, precum și intimata-pârâtă

H.A.M..

Procedura

completă.

Se

referă că, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru

și timbrul judiciar, recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestei obligații.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.61 din 1.02.2001 a Tribunalului Tulcea a fost respinsă ca nefondată

acțiunea introdusă de S.C. „R.” S.A.  împotriva pârâtei  H.A.M., având ca

obiect obligarea acesteia la plata echivalentului îmbunătățirilor și lucrărilor

de reparații și întreținere efectuate asupra imobilului, proprietatea pârâtei,

situat în  municipiul  Tulcea  str.7 Noiembrie  nr.1,  evaluate provizoriu la

suma de 200.000.000 lei, precum și recunoașterea dreptului de retenție asupra

imobilului menționat până la plata despăgubirilor integrale.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dreptul de proprietate al

pârâtei asupra imobilului în litigiu a fost recunoscut prin sentința civilă

nr.4578/1997 a Judecătoriei Călărași și că din 1987 acest imobil a fost deținut

de reclamantă, fiind preluat de la    I.J.G.C.L. Tulcea. De la data menționată,

imobilul a fost folosit ca sediu de firmă și garaj, la parter dîndu-se

destinație comercială prin amenajarea de depozit, magazin, bar, toate aflate în

administrarea reclamantei sau închiriate altei societăți comerciale.

Întrucât

spațiul a fost folosit cu această destinație, este firesc  să se facă unele

lucrări de amenajare, modernizare, toate fiind incluse potrivit probelor

administrate și în raport de opinia expertului  Mohonea în categoria lucrărilor

de reparații curente și înteținere, care nu cad în sarcina proprietarului.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr.6 din 5.01.2002 a Curții de Apel Constanța – Secția

civilă, reținându-se și că acțiunea a fost greșit îndreptată împotriva pârâtei,

în loc de persoana care a preluat abuziv imobilul și care i-a schimbat

destinația.

Împotriva

acestei hotărâri, S.C. „R.” Tulcea S.A., a declarat recursul de față,

criticând-o ca nelegală și netemeinică în condițiile art.304 pct.10 C. proc.civ.,

subliniind că a fost dată cu nesocotirea prevederilor  art.991 C.civ. și că

admițând cererea de efectuare a expertizei instanța de apel a  apreciat  că

sunt justificate pretențiile derivând din efectuarea unor reparații necesare și

ca atare acțiunea trebuia admisă.

Atât

pentru primul termen de judectă, cât și pentru cel de astăzi recurenta a fost

citată cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 9.420.993 lei, în raport de

valoarea pretențiilor formulate și depunerii timbrului judiciar.

Dispoziția

luată este în acord cu prevederile art.1 din Legea nr.146/1997 cu modificările

ulterioare, privind taxele judiciare de timbru, potrivit căreia acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de

timbru prevăzute de această lege, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile

în bani, cum este cazul în speță, textul următor, art.2 indicând cuantumul

taxei de timbru datorate, în ordinea crescătoare a valorilor menționate.

Potrivit art.11 (1) din aceeași lege cererile pentru exercitarea căilor de atac

împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa de timbru

datorată la suma contestată.

Potrivit

art.20 (1) din aceeași lege, taxele de timbru se plătesc anticipat,

neîndeplinirea obligației de plată fiind sancționată cu anularea acțiunii sau

cererii potrivit al.3 al aceluiași text.

Întrucât

recurenta nu a dat curs obligației de plată a taxei de timbru al cărei cuantum

este necontestat și asupra căruia a  fost încunoștiințată, urmează a se face în

cauză aplicațiunea textului menționat și a se anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de reclamanta S.C. „R.” S.A. Tulcea împotriva deciziei nr.6/C/15

ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.