ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4480/2003

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introductivă de la 16 decembrie

1999 reclamanta S.C. I. S.A. Călărași a chemat în judecată pe pârâta R.A.G.C.L.

Călărași pentru obligarea la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare

lucrări, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea în

sensul obligării pârâtei la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări

sau la restituirea obiectivului ca atare, după care a precizat că obiectul

cererii este revendicarea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că

este proprietara spațiului comercial de 82 mp situat în bl.E.1 din Călărași,

aflat în stadiul de investiție în curs de executare, care a fost vândut de

RAGCL, care nu era proprietar, S.C. F.N. SRL, fapt constatat la 13 mai 1996.

Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr. 221

din 27 mai 1997 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Călărași.

Tribunalul Călărași a declinat competența

soluționării cauzei Judecătoriei Călărași prin decizia civilă nr. 76 din 27

februarie 1998.

Prin sentința civilă nr. 15 din 19 mai 1998

Curtea de Apel București, secția comercială, a stabilit competența în favoarea

Tribunalului Călărași.

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

prin decizia nr. 4762 din 16 decembrie 1999 a respins ca tardiv recursul

declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 15 din 19 mai 1998 a

Curții de Apel București.

Tribunalul Călărași prin sentința civilă nr. 523

din 31 octombrie 2000 a admis acțiunea reclamantei S.C. I. S.A. Călărași

împotriva pârâtei S.C. T. S.A. Călărași (fost R.A.G.C.L.), pe care a obligat-o

la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări construcții și la

4.804.894 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut că reclamanta a făcut cheltuieli de construcții pentru o

fundație de 82 mp, a cărei contravaloare se regăsea în bilanțul contabil al său

de la 31 decembrie 1996, la valoarea de 5.711.136 lei.

Lucrarea pentru fundație a fost începută în

1987, sistată în 1991 din lipsă de fonduri și inventariată în 13 mai 1996 când

s-a constatat că investiția a fost finalizată, în spațiu funcționând F.N. SRL.

Instanța de fond a apreciat față de această

situație că pârâta datorează contravaloarea lucrărilor de construcție pentru

fundația turnată, inclusă în obiectivul spațiu comercial înstrăinat de pârâtă,

motivat pe îmbogățirea fără justă cauză.

S-a reținut că revendicarea formulată în

precizările la acțiune, în temeiul art. 480 și art. 483 C. civ. nu poate fi

reținută în lipsa unui titlu de proprietate.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia civilă nr. 936 din 31 mai 2001 a admis apelul pârâtei S.C.

T. S.A. Călărași declarat împotriva sentinței civile nr. 532 din 31 octombrie

2000 a Tribunalului Călărași, pe care a schimbat-o în sensul că a respins

acțiunea reclamantei pe fond.

Împotriva menționatei decizii, reclamanta S.C.

I. S.A. Călărași a declarat în termen legal recurs, în temeiul art. 304 C.

proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea hotărârii

instanței de fond ca temeinică și legală.

În criticile formulate recurenta reclamantă

susține în esență că:

- în mod greșit a reținut instanța de apel că

societatea sa a fost titulara unui proiect de investiții, în condițiile în care

din acte rezultă că a fost beneficiară de spații comerciale; că pârâta S.C. T.

S.A.(fost IJGCL) avea calitatea de beneficiar coordonator de investiții pentru

că ansamblul de investiții C lot 1 cuprindea mai multe blocuri P+4 de locuințe

care la parter avea spații comerciale pentru care beneficiar era societatea sa;

- instanța de apel nu a solicitat pârâtei să

facă dovada că este proprietara obiectivului de investiții;

- din probele administrate în cauză a rezultat

că proprietarul de fapt și de drept al obiectivului este S.C. I. S.A. (fost

ICSMI) și reținerea instanței că lista de inventariere din 30 iunie 1990 este

nerelevantă, nu corespunde realității, chiar dacă preluarea activului în cauză

în patrimoniul societății comerciale s-a făcut prin decizia nr. 12 din 22

ianuarie 1991;

- este inadmisibilă constatarea curții de apel

potrivit căreia Prefectura Județului Călărași, printr-o decizie proprie (nr. 39/1992)

a schimbat destinația spațiilor comerciale menționate și că din aceasta nu

rezultă temeiul legal care a stat la baza transmiterii lor;

- reținerea instanței că societatea sa nu era

proprietara obiectivului de investiții în curs de execuție este infirmată de

adresa pârâtei prin care i s-a cerut acordul pentru cedarea spațiului acord dat

de conducerea societății, cu încălcarea dispozițiilor legale, de care nu s-a

ținut cont.

Recursul nu este fondat.

Curtea analizând hotărârea prin prisma

criticilor formulate în raport de actele și de lucrările dosarului și de

dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă

la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici una din

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel instanța de apel a reținut în mod corect

situația de fapt, în sensul că în 1987 reclamanta S.C. I. S.A. Călărași, a fost

titulara proiectului de investiții pentru spațiul comercial în suprafață de 82 mp,

ce formează  obiectul litigiului de față.

Că în acel moment pârâta I.J.C.C.L. (actuala S.C.

T. S.A.) era beneficiar coordonator de investiții, cu sarcini concrete în acest

sens prin organele de specialitate și că aceste lucrări de investiții au fost

sistate în 1991 din lipsă de fonduri.

Prefectura Județului Călărași prin decizia nr. 12

din 22 ianuarie 1991 a înființat S.C. I. S.A., care a preluat capitalul social

al I.C.S.M.I., iar prin art. 6 din respectiva decizie s-a menționat că

societatea nou înființată preia activul și pasivul acesteia prin inventariere

și reevaluare.

Ulterior prin decizia nr. 39/1992 a Prefecturii

Județului Călărași s-a aprobat schimbarea destinației spațiilor comerciale și

transmiterea acestora către R.A.D.E.T.A.F.L. (fostă I.J.C.C.L.), urmând a se

plăti contravaloarea obiectivului de investiții la bugetul de stat la

finalizarea acestuia, schimbare făcută în baza adresei nr. 1394 din 15 ianuarie

1992 semnată de conducerea reclamantei de la acea dată.

Ori față de această situație, cum pârâta a

plătit și contravaloarea lucrărilor efectiv făcute la spațiul în litigiu,

indiferent de calitatea cu care a fost deținut anterior de părți și având în

vedere și actele încheiate și depuse la dosar, se constată că susținerile

recurentei reclamante nu sunt întemeiate, cu atât  mai mult cu cât a existat un

accept scris al conducerii societății de transferare a spațiului în patrimoniul

pârâtei.

Potrivit art. 3 din decizia nr. 39/1992 emisă de

Prefectura Județului Călărași R.A.D.E.T.A.F.L. Călărași a vărsat la bugetul

statului contravaloarea obiectivului de investiții preluat (a celor 82 mp în

stadiul fizic de fundație), fapt dovedit de ordinul de plată aflat la dosar

apel, astfel încât nu se poate reține cum corect a apreciat și instanța de apel

că în cauză a operat îmbogățirea fără just temei. Mai mult decât atât decizia

menționată a fost emisă în baza H.G. nr. 441/1990, art. 6 prin care Prefectura

putea să schimbe destinația unor construcții în vederea rezolvării unor

probleme de interes local și a Legii nr. 15/1990 privind organizarea și

funcționarea societăților comerciale.

În ceea ce privește susținerea recurentei

reclamante că decizia Prefecturii Călărași este nelegală nu poate fi primită,

câtă vreme nu a făcut dovada atacării ei în instanță, în toată această perioadă

de timp.

Față de aceste considerente, constatând că

instanța de apel în mod corect a reținut că în cauză nu sunt întrunite

condițiile materiale și juridice ale acțiunii în restituire și nici ale

îmbogățirii fără justă cauză ca izvor distinct de obligații, Curtea urmează să

respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Călărași împotriva deciziei nr. 936

din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19

noiembrie 2003.