ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4480/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de la 16 decembrie 1999 reclamanta S.C. I. S.A. Călărași a chemat în judecată pe pârâta R.A.G.C.L. Călărași pentru obligarea la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări, cu cheltuieli de judecată. Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări sau la restituirea obiectivului ca atare, după care a precizat că obiectul cererii este revendicarea dreptului de proprietate. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este proprietara spațiului comercial de 82 mp situat în bl.E.1 din Călărași, aflat în stadiul de investiție în curs de executare, care a fost vândut de RAGCL, care nu era proprietar, S.C.

F.N. SRL, fapt constatat la 13 mai 1996. Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr. 221 din 27 mai 1997 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Călărași. Tribunalul Călărași a declinat competența soluționării cauzei Judecătoriei Călărași prin decizia civilă nr. 76 din 27 februarie 1998. Prin sentința civilă nr. 15 din 19 mai 1998 Curtea de Apel București, secția comercială, a stabilit competența în favoarea Tribunalului Călărași. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 4762 din 16 decembrie 1999 a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 15 din 19 mai 1998 a Curții de Apel București. Tribunalul Călărași prin sentința civilă nr. 523 din 31 octombrie 2000 a admis acțiunea reclamantei S.C.

I. S.A. Călărași împotriva pârâtei S.C. T. S.A. Călărași (fost R.A.G.C.L.), pe care a obligat-o la plata sumei de 47.973.542 lei contravaloare lucrări construcții și la 4.804.894 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut cheltuieli de construcții pentru o fundație de 82 mp, a cărei contravaloare se regăsea în bilanțul contabil al său de la 31 decembrie 1996, la valoarea de 5.711.136 lei. Lucrarea pentru fundație a fost începută în 1987, sistată în 1991 din lipsă de fonduri și inventariată în 13 mai 1996 când s-a constatat că investiția a fost finalizată, în spațiu funcționând F.N. SRL. Instanța de fond a apreciat față de această situație că pârâta datorează contravaloarea lucrărilor de construcție pentru fundația turnată, inclusă în obiectivul spațiu comercial înstrăinat de pârâtă, motivat pe îmbogățirea fără justă cauză.

S-a reținut că revendicarea formulată în precizările la acțiune, în temeiul art. 480 și art. 483 C. civ. nu poate fi reținută în lipsa unui titlu de proprietate. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 936 din 31 mai 2001 a admis apelul pârâtei S.C. T. S.A. Călărași declarat împotriva sentinței civile nr. 532 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului Călărași, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea reclamantei pe fond. Împotriva menționatei decizii, reclamanta S.C. I. S.A. Călărași a declarat în termen legal recurs, în temeiul art. 304 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

În criticile formulate recurenta reclamantă susține în esență că: - în mod greșit a reținut instanța de apel că societatea sa a fost titulara unui proiect de investiții, în condițiile în care din acte rezultă că a fost beneficiară de spații comerciale; că pârâta S.C. T. S.A.(fost IJGCL) avea calitatea de beneficiar coordonator de investiții pentru că ansamblul de investiții C lot 1 cuprindea mai multe blocuri P+4 de locuințe care la parter avea spații comerciale pentru care beneficiar era societatea sa; - instanța de apel nu a solicitat pârâtei să facă dovada că este proprietara obiectivului de investiții; - din probele administrate în cauză a rezultat că proprietarul de fapt și de drept al obiectivului este S.C.

I. S.A. (fost ICSMI) și reținerea instanței că lista de inventariere din 30 iunie 1990 este nerelevantă, nu corespunde realității, chiar dacă preluarea activului în cauză în patrimoniul societății comerciale s-a făcut prin decizia nr. 12 din 22 ianuarie 1991; - este inadmisibilă constatarea curții de apel potrivit căreia Prefectura Județului Călărași, printr-o decizie proprie (nr. 39/1992) a schimbat destinația spațiilor comerciale menționate și că din aceasta nu rezultă temeiul legal care a stat la baza transmiterii lor; - reținerea instanței că societatea sa nu era proprietara obiectivului de investiții în curs de execuție este infirmată de adresa pârâtei prin care i s-a cerut acordul pentru cedarea spațiului acord dat de conducerea societății, cu încălcarea dispozițiilor legale, de care nu s-a ținut cont.

Recursul nu este fondat. Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate în raport de actele și de lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că în 1987 reclamanta S.C. I. S.A. Călărași, a fost titulara proiectului de investiții pentru spațiul comercial în suprafață de 82 mp, ce formează obiectul litigiului de față. Că în acel moment pârâta I.J.C.C.L. (actuala S.C. T. S.A.) era beneficiar coordonator de investiții, cu sarcini concrete în acest sens prin organele de specialitate și că aceste lucrări de investiții au fost sistate în 1991 din lipsă de fonduri.

Prefectura Județului Călărași prin decizia nr. 12 din 22 ianuarie 1991 a înființat S.C. I. S.A., care a preluat capitalul social al I.C.S.M.I., iar prin art. 6 din respectiva decizie s-a menționat că societatea nou înființată preia activul și pasivul acesteia prin inventariere și reevaluare. Ulterior prin decizia nr. 39/1992 a Prefecturii Județului Călărași s-a aprobat schimbarea destinației spațiilor comerciale și transmiterea acestora către R.A.D.E.T.A.F.L. (fostă I.J.C.C.L.), urmând a se plăti contravaloarea obiectivului de investiții la bugetul de stat la finalizarea acestuia, schimbare făcută în baza adresei nr. 1394 din 15 ianuarie 1992 semnată de conducerea reclamantei de la acea dată.

Ori față de această situație, cum pârâta a plătit și contravaloarea lucrărilor efectiv făcute la spațiul în litigiu, indiferent de calitatea cu care a fost deținut anterior de părți și având în vedere și actele încheiate și depuse la dosar, se constată că susținerile recurentei reclamante nu sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât a existat un accept scris al conducerii societății de transferare a spațiului în patrimoniul pârâtei. Potrivit art. 3 din decizia nr. 39/1992 emisă de Prefectura Județului Călărași R.A.D.E.T.A.F.L. Călărași a vărsat la bugetul statului contravaloarea obiectivului de investiții preluat (a celor 82 mp în stadiul fizic de fundație), fapt dovedit de ordinul de plată aflat la dosar apel, astfel încât nu se poate reține cum corect a apreciat și instanța de apel că în cauză a operat îmbogățirea fără just temei.

Mai mult decât atât decizia menționată a fost emisă în baza H.G. nr. 441/1990, art. 6 prin care Prefectura putea să schimbe destinația unor construcții în vederea rezolvării unor probleme de interes local și a Legii nr. 15/1990 privind organizarea și funcționarea societăților comerciale. În ceea ce privește susținerea recurentei reclamante că decizia Prefecturii Călărași este nelegală nu poate fi primită, câtă vreme nu a făcut dovada atacării ei în instanță, în toată această perioadă de timp. Față de aceste considerente, constatând că instanța de apel în mod corect a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile materiale și juridice ale acțiunii în restituire și nici ale îmbogățirii fără justă cauză ca izvor distinct de obligații, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Călărași împotriva deciziei nr. 936 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 noiembrie 2003.