ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 21 iulie 1999 reclamanta S.C. H. S.A. București a
solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei cu titlu de
obligație rezultată din contractul de locație a gestiunii nr. 34/1996 și 1997,
la 64.828.361 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul
Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1661 din 22 octombrie
1999 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru
a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că mijloacele fixe a
căror contravaloare le pretinde au făcut obiectul contractului și nici faptul
că pârâta ar fi recunoscut primirea acestora.
Prin
decizia civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția
comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței
tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acțiunea și
pârâta a fost obligată la plata sumei de 64.828.361 lei, reprezentând
contravaloare mijloace fixe nerestituite la 64.828.361 lei penalități și la
8.993.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă (fond și apel).
S-a
reținut în considerentele deciziei că pârâta nu a perfectat toate bunurile puse
la dispoziția sa de către reclamantă la încheierea contractului de locație, așa
cum rezultă din procesele verbale de predare – primire din 1 noiembrie 1997 și
9 decembrie 1997.
Referitor
la procesele verbale depuse de pârâtă din 30 noiembrie 1999 și 1 noiembrie
2000, instanța de apel a stabilit că din cuprinsul acestora rezultă că bunurile
nu au fost restituite societății cu care pârâta a avut încheiat un contract de
locație de gestiune.
În
termen legal, pârâta S.C. A. SRL Cernavodă a declarat recurs împotriva acestei
decizii în temeiul art. 304 C. proc. civ., susținând că este nelegală și
netemeinică.
A
arătat recurenta că a predat obiectele de inventar primite în locație de
gestiune, împrejurare ce rezultă din actele prezentate în instanță și reținute
de expertul contabil în răspunsul la obiecțiunile formulate de intimată la
raportul de expertiză contabilă.
Prin
întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursurilor întrucât predarea
utilajelor s-a făcut către persoane neautorizate, salariate la o sucursală a
societății care nu au avut delegație din partea societății.
Examinând
recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate Curtea constată că
acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Potrivit
contractului de locație de gestiune nr. 34 din 3 ianuarie 1997 și a actelor
adiționale nr. 1 din 3 ianuarie 1997 și nr. 2 din 3 februarie 1997 reclamanta a
pus la dispoziția pârâtei mijloacele fixe, terenuri, construcții, instalații,
stocuri de bunuri materiale ce sunt la data contractării în administrația
șantierului, atelierelor centrale, autobaze, colonii, cantine și aceasta avea
obligația conform art. 13 să restituite la expirarea perioadei de valabilitate,
în termen de 20 de zile, nerespectarea atrăgând penalitatea de 0,5% pe zi de
întârziere.
La
încetarea locațiunii pârâta nu a predat printre alte bunuri și cele pretinse de
reclamantă în acțiune conform proceselor verbale din 1 noiembrie și respectiv 9
decembrie 1997, semnate de aceasta, respectiv: celulă ACMD 20 KV- 2050
nr.inv.252900, post de transformare met PTM-7 MDA 20 KV nr. 549089 și pompa
centrifugă AN- 8060/8 3/1500- nr.51356 , bunuri cu o valoare de inventar de
64.828.361 lei.
La
instanța de apel pârâta a depus la dosar procesele verbale din 30 noiembrie
1999 și respectiv 1 noiembrie 2000, din care rezultă că pârâta a predat aceste
bunuri.
Astfel,
prin procesul verbal din 30 noiembrie 1999 s-au predat către intimată celula
ACMD 20 KV – 2050 și pompa centrifugă mono, iar prin procesul verbal 1
noiembrie 2000 un post transformare PTM –7 MDA 20 KV.
Este
adevărat că acest ultim bun s-a predat către S.C. H. SRL dar procesul verbal
din 1 noiembrie 2000 are aplicat ștampila S.C. H. S.A., sucursala Olt, așa
încât în mod greșit instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că
bunurile s-au predat altei societăți.
Susținerea
intimatei din întâmpinare că utilajele s-au predat către persoane neautorizate
salariate la o sucursală a societății și care nu au avut delegație în acest
sens va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
De
altfel, în răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză
contabilă depus la instanța de apel expertul B.M. a reținut că pârâta a predat
aceste bunuri în valoare de 65.828.361 lei conform celor două procese verbale
din 30 noiembrie 1999 și respectiv 1 noiembrie 2000.
Față
de toate aceste considerente Curtea constată că pârâta și-a îndeplinit
obligația asumată prin contractul de locație a gestiunii 34/1996 în ceea ce
privește restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractului.
Așa
fiind, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a
se admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel ce
se va modifica în sensul că se va înlătura obligarea pârâtei la plata sumei de
64.828.361 lei reprezentând contravaloarea mijloace fixe.
Urmează
a se menține celelalte dispoziții ale deciziei, întrucât recurenta nu a făcut
critici și asupra capătului de cerere privind penalitățile de întârziere și
cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUME LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. SRL Cernavodă,
împotriva deciziei nr. 24 din 18 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel
Constanța, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că înlătură
obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei, contravaloare mijloace
fixe.
Menține
celelalte dispoziții ale deciziei privind penalitățile.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.