ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iulie 1999 reclamanta S.C. H. S.A. București a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei cu titlu de obligație rezultată din contractul de locație a gestiunii nr. 34/1996 și 1997, la 64.828.361 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1661 din 22 octombrie 1999 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că mijloacele fixe a căror contravaloare le pretinde au făcut obiectul contractului și nici faptul că pârâta ar fi recunoscut primirea acestora.

Prin decizia civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului ce a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acțiunea și pârâta a fost obligată la plata sumei de 64.828.361 lei, reprezentând contravaloare mijloace fixe nerestituite la 64.828.361 lei penalități și la 8.993.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă (fond și apel). S-a reținut în considerentele deciziei că pârâta nu a perfectat toate bunurile puse la dispoziția sa de către reclamantă la încheierea contractului de locație, așa cum rezultă din procesele verbale de predare – primire din 1 noiembrie 1997 și 9 decembrie 1997. Referitor la procesele verbale depuse de pârâtă din 30 noiembrie 1999 și 1 noiembrie 2000, instanța de apel a stabilit că din cuprinsul acestora rezultă că bunurile nu au fost restituite societății cu care pârâta a avut încheiat un contract de locație de gestiune.

În termen legal, pârâta S.C. A. SRL Cernavodă a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că a predat obiectele de inventar primite în locație de gestiune, împrejurare ce rezultă din actele prezentate în instanță și reținute de expertul contabil în răspunsul la obiecțiunile formulate de intimată la raportul de expertiză contabilă. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursurilor întrucât predarea utilajelor s-a făcut către persoane neautorizate, salariate la o sucursală a societății care nu au avut delegație din partea societății.

Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate Curtea constată că acesta este întemeiat în sensul celor ce urmează: Potrivit contractului de locație de gestiune nr. 34 din 3 ianuarie 1997 și a actelor adiționale nr. 1 din 3 ianuarie 1997 și nr. 2 din 3 februarie 1997 reclamanta a pus la dispoziția pârâtei mijloacele fixe, terenuri, construcții, instalații, stocuri de bunuri materiale ce sunt la data contractării în administrația șantierului, atelierelor centrale, autobaze, colonii, cantine și aceasta avea obligația conform art. 13 să restituite la expirarea perioadei de valabilitate, în termen de 20 de zile, nerespectarea atrăgând penalitatea de 0,5% pe zi de întârziere.

La încetarea locațiunii pârâta nu a predat printre alte bunuri și cele pretinse de reclamantă în acțiune conform proceselor verbale din 1 noiembrie și respectiv 9 decembrie 1997, semnate de aceasta, respectiv: celulă ACMD 20 KV- 2050 nr.inv.252900, post de transformare met PTM-7 MDA 20 KV nr. 549089 și pompa centrifugă AN- 8060/8 3/1500- nr.51356 , bunuri cu o valoare de inventar de 64.828.361 lei. La instanța de apel pârâta a depus la dosar procesele verbale din 30 noiembrie 1999 și respectiv 1 noiembrie 2000, din care rezultă că pârâta a predat aceste bunuri. Astfel, prin procesul verbal din 30 noiembrie 1999 s-au predat către intimată celula ACMD 20 KV – 2050 și pompa centrifugă mono, iar prin procesul verbal 1 noiembrie 2000 un post transformare PTM –7 MDA 20 KV.

Este adevărat că acest ultim bun s-a predat către S.C. H. SRL dar procesul verbal din 1 noiembrie 2000 are aplicat ștampila S.C. H. S.A., sucursala Olt, așa încât în mod greșit instanța de apel a reținut în considerentele deciziei că bunurile s-au predat altei societăți. Susținerea intimatei din întâmpinare că utilajele s-au predat către persoane neautorizate salariate la o sucursală a societății și care nu au avut delegație în acest sens va fi înlăturată întrucât nu are suport probator. De altfel, în răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă depus la instanța de apel expertul B.M.

a reținut că pârâta a predat aceste bunuri în valoare de 65.828.361 lei conform celor două procese verbale din 30 noiembrie 1999 și respectiv 1 noiembrie 2000. Față de toate aceste considerente Curtea constată că pârâta și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de locație a gestiunii 34/1996 în ceea ce privește restituirea bunurilor ce au făcut obiectul contractului. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel ce se va modifica în sensul că se va înlătura obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei reprezentând contravaloarea mijloace fixe. Urmează a se menține celelalte dispoziții ale deciziei, întrucât recurenta nu a făcut critici și asupra capătului de cerere privind penalitățile de întârziere și cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUME LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. SRL Cernavodă, împotriva deciziei nr. 24 din 18 ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata sumei de 64.828.361 lei, contravaloare mijloace fixe. Menține celelalte dispoziții ale deciziei privind penalitățile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.