ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1666/2003

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 1629/2000, astfel cum a fost modificată, SC R. SA Constanța a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC N. SRL Constanța, să oblige pârâta la plata sumei de 7.857.067 lei, reprezentând chirie pentru folosirea de utilaje în perioada 15 iulie – 16 august 2000, la plata sumei de 1.882.872 lei contravaloare obiecte de inventar cu penalități de întârziere 36.323.428 lei. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 157/ COM din 26 ianuarie 2001, a admis acțiunea astfel cum a fost modificată, pârâta a fost obligată la plata următoarelor sume: 5.974.195 lei, reprezentând chirie; 1.882.872 lei contravaloarea obiectelor de inventar; 36.323.428 lei penalități de întârziere cu 3.325.830 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, având în vedere actele dosarului și depozițiile martorilor, că pârâta datorează chiria pentru lunile iulie august pentru utilajele deținute, conform contractului încheiat între părți, inclusiv penalități și suma de 1.882.872 lei, reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar cumpărate de acesta. Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 645/ COM din 21 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționată. SC N. SRL a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului se arată că: - instanțele nu au ținut seama de faptul că, din culpa exclusivă a reclamantei, contractul de închiriere a utilajelor nu s-a putut executa.

Potrivit dispozițiilor art. 1420 C. civ., reclamanta-intimată era obligată să-i asigure folosința netulburată a lucrului închiriat pe durata contractului ca echivalent al chiriei, fiind răspunzător pentru viciile lucrului închiriat, care duc la imposibilitatea folosirii acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 1420 pct. 2 C. civ., locatorul are datoria să mențină lucrul închiriat în starea de a fi întrebuințat pentru că ar fi neechitabil ca, chiriașul să plătească o folosință pe care acesta nu i-o procură. În conformitate cu dispozițiile art. 1422 C. civ., locatorul răspunde pentru viciile ascunse, existente anterior încheierii locațiunii, cât și pentru cele apărute posterior. - Mașinile închiriate nu au putut fi puse în funcțiune, nefiind deci folosite, împrejurare ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 august 1998 și depozițiile martorilor.

- Prin nesocotirea dispozițiilor legale, inclusiv a probelor administrate, s-a admis acțiunea, fiind obligată la chirie și penalități, nesocotindu-se, astfel, prevederile Legii nr. 82/1991 și legislației financiar-bancare privind efectuarea plăților. Plățile se fac în baza înregistrărilor din evidențele, ori facturile emise de reclamantă, nu au fost semnate de ei, nu au fost introduse pentru decontare, au fost întocmite ulterior anului 1998. - S-au nesocotit prevederile art. 7 al. (3) din Legea nr. 76/1992, penalitățile de întârziere depășind de circa șase ori cuantumul sumelor asupra cărora au fost calculate. Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive : La data de 15 iulie 1998, între părți s-a încheiat contractul nr. 2312 prin care pârâta a închiriat un număr de 21 utilaje.

Din actul aflat la dosarul de fond, rezultă că pârâta, la data de 14 august 1998, a solicitat reclamantei să fie de acord cu returnarea a cinci mașini de cusut „deoarece nu posedă spațiu suficient pentru instalarea mașinilor de cusut închiriate”, urmând a se încheia un act adițional la contract. În aceste condiții, instanțele nu puteau reține apărările pârâtei, în sensul că utilajele închiriate nu au putut fi folosite din cauza uzurii și viciilor ce le prezentau. Dacă aceasta ar fi fost situația, la data respectivă, pârâta ar fi încunoștințat-o pe reclamantă despre imposibilitatea folosirii bunurilor închiriate și ar fi returnat întregul lot. Procesul-verbal nedatat, pretins încheiat la data de 15 august 1998, de care se face vorbire prin motivele de recurs, nu-i este opozabil reclamantei pentru că părțile sunt pârâta și un terț, iar depoziția martorului, în raport cu datele adresei pârâtei din 14 august 1998, apar neverosimile.

În raport de această situație nu se poate reține că, în apel, instanța nu a ținut seama de dispozițiile art. 1420, 1422 C. civ. pentru că nu s-a făcut dovada imposibilității folosirii bunurilor închiriate din vina intimatei-reclamante. Contractul încheiat a fost reziliat, prin voința părților, la data de 27 august 1998 și cum nu s-a dovedit de către pârâtă că a achitat chiria pe perioada iulie-august 1998, corect a fost obligată la plata acestei sume, facturile fiind emise în termen, iar neînregistrarea lor în evidențele contabile nu-i este imputabilă reclamantei. Cum în contract există clauză penală cu privire la plata cu întârziere a penalităților, a fost, de asemenea, corect obligată și la achitarea acestora, având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., Legea nr. 76/1992 fiind abrogată la data încheierii contractului.

Decizia pronunțată fiind legală, recursul s-a respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC N. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 645 din 21 iunie 2001, a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 martie 2003.