ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3524/2003

Asupra recursului în anulare,

formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.;

Analizând motivele invocate, în

raport cu hotărârile atacate, reține următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Tribunalul Cluj, reclamantul S.A. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Cluj, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța,

să emită o decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei

legale de pensionare, precum și obligarea acesteia la plata majorărilor legale

aferente.

Tribunalul Cluj, prin sentința

civilă nr. 3320/2001, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să

emită decizia de pensionare a reclamantului, pentru limita de vârstă, prin

reducerea acesteia cu 14 ani.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că pentru perioada aprilie 2001 – martie 2002,

vârsta standard de pensionare este de 62 ani și nu 65 de ani, această din urmă

vârstă standard aplicându-se în termen de 13 ani de la intrarea în vigoare a

Legii nr. 19/2000.

Sentința sus-menționată a fost

menținută prin decizia civilă nr. 389/2002, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

prin respingerea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Din actele depuse la dosar rezultă

că reclamantul are o vechime în grupa I de muncă de 24 ani, ceea ce înseamnă

că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, beneficiază de o reducere

a vârstei standard de pensionare, care este aceea de 62 ani, cu 14 ani.

Art. 167

1

alin. (1) din

Legea nr. 19/2000 prevede în mod expres că: „într-un interval de 5 ani de la

data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat

activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot

solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard”, iar

alin. (2) al aceluiași text de lege stipulează în mod imperativ că „vârstele de

pensionare reduse conform prevederilor alin. (1), nu pot fi mai mici de 50

ani”.

Ori, în cauza de față, reclamantul

fiind născut în anul 1954, iar acțiunea introdusă în anul 2001, rezultă că

vârsta acestuia era la data soluționării litigiului, de 47 de ani, contrar

dispozițiilor art. 167

1

alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

Este evident, așadar, că hotărârile pronunțate au

făcut o greșită interpretare a legii, fiind încălcate prevederile imperative.

În cazul reclamantului, urmează a se

reține că acesta nu are dreptul până la împlinirea vârstei de 50 ani, la pensie

pentru limită de vârstă.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. C. proc. civ., Curtea va admite

recursul în anulare, va casa sentința civilă nr. 3310/2001 a Tribunalului Cluj

și decizia civilă nr. 389/2002 a Curții de Apel Cluj și în fond, va respinge

acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței civile nr. 3310/C din 22 noiembrie 2001 a Tribunalului

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și a deciziei nr. 389

din 12 martie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Desființează sentința și decizia

atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de S.A.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2003.