ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7991/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, la data de 2

decembrie 2003, contestatorul S.A. a formulat o contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 3524 din 28 octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă

de Justiție, secția de contencios administrativ, în dosarul nr. 780/2003, pe

care a criticat-o și a apreciat-o, ca fiind nelegală și netemeinică.

În drept, contestația în anulare a

fost în mod generic întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare

formulate de contestatorul S.A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană

de Pensii Cluj și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, s-a arătat că instanțele au ignorat faptul că S.A. a

lucrat în condiții extrem de dificile, încă de la vârsta de 16 ani, astfel că

era îndreptățit a obține o decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu

reducerea vârstei standard de 62 de ani, cu 14 ani.

Prin decizia nr. 3524 din 28

octombrie 2003, atacată prin prezenta contestație în anulare, Curtea Supremă de

Justiție, învestită cu soluționarea unui recurs în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a admis

respectivul recurs în anulare, a desființat hotărârile judecătorești anterior

pronunțate și pe fond a respins acțiunea formulată de S.A., prin care acesta a

solicitat emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, cu

reducerea vârstei legale de pensionare, precum și obligarea la plata

majorărilor legale aferente.

Curtea Supremă de Justiție a admis

recursul în anulare, reținând că hotărârile anterior pronunțate, prin care

acțiunea formulată de S.A. a fost admisă în parte, au făcut o greșită

interpretare a Legii nr. 19/2000, potrivit cu care contestatorul nu are dreptul

la pensie pentru limită de vârstă, până la împlinirea vârstei de 50 de ani, în

vreme ce vârsta acestuia la data litigiului era de 47 de ani.

Examinând contestația în anulare

prin care a fost atacată această decizie a Curții Supreme de Justiție, în

lumina motivelor invocate și față de prevederile legale aplicabile, Înalta

Curte reține că aceasta nu poate fi primită, pentru următoarele considerente.

Este de remarcat că S.A. a omis să

indice cu precizie motivele specifice, potrivit legii, pe baza cărora înțelege

să atace cu prezenta contestație în anulare, decizia nr. 3524 din 28 octombrie

2003.

Independent de această atitudine

procesuală, Înalta Curte, examinând din oficiu, sub toate aspectele, prezenta

contestație, constată că în raport cu motivele invocate, nu sunt îndeplinite

nici una din cerințele art. 317 și, respectiv, 318 C. proc. civ.

Conform textelor de lege invocate,

contestația în anulare, ca o cale extraordinară de atac, poate fi utilizată

numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. și care vizează

nereguli exprese de ordin procesual, ceea ce în speță nu se poate susține, fie,

conform art. 318 C. proc. civ., în situația în care dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis să cerceteze vreunul

din motivele de casare sau de modificare, condiții care, de asemenea, nu sunt

întrunite.

De altfel, este de menționat că în speță, însăși admisibilitatea

acestei căi de atac, spre a fi urmată de contestatorul S.A., este de discutat,

câtă vreme hotărârea irevocabilă s-a pronunțat în soluționarea unui recurs în

anulare, pronunțat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procedură care în prezent nu mai există, fiind

abrogată prin O.U.G. nr. 58/2003.

Pentru toate cele mai sus arătate,

nefiind întrunite condițiile legale de admisibilitate cerute imperativ pentru

formularea unei contestații în anulare, prezenta contestație formulată de S.A.,

conform art. 320 C. proc. civ., urmează, așadar, a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de S.A. împotriva deciziei nr. 3524 din 28 octombrie 2003, a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2004.