ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

martie 2002, reclamantul B.V. a solicitat anularea deciziei nr. 193190 din 28

ianuarie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu și obligarea

pârâtei să-i recalculeze drepturile de pensie, pe baza veniturilor dovedite cu

adeverința nr. 583 din 18 aprilie 2001, eliberată de SC S. SA Caracal.

Reclamantul a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata daunelor

pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data pronunțării hotărârii

și până la data executării, prin emiterea unei noi decizii de pensie.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977 și că a solicitat recalcularea

pensiei, prin acordarea drepturilor cuvenite pentru vechimea în grupa a II-a de

muncă, dar pârâta a procedat nelegal la stabilirea noii pensii conform Legii

nr. 19/2000, ceea ce a determinat o reducere a drepturilor sale bănești.

Prin sentința civilă nr. 170 din 2

aprilie 2002, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 193190

din 28 ianuarie 2002, a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului

potrivit Legii nr. 3/1977, cu luarea în considerare a adeverinței nr. 583 din

18 aprilie 2001, emisă de SC S. SA Caracal și să plătească reclamantului suma

de 25.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data de 2

aprilie 2002 și până la executarea efectivă a hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a pensionat la data de 3 octombrie 1990, în

baza Legii nr. 3/1977 și că recalcularea pensiei, prin luarea în considerare a

vechimii în grupa a II-a de muncă, trebuia efectuată potrivit aceleiași legi și

nu prin aplicarea Legii nr. 19/2000, cum greșit a procedat pârâta, încălcând

principiul neretroactivității legii.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, a fost respins ca nefondat,

prin decizia civilă nr. 1501 din 28 august 2002, pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Împotriva celor două hotărâri

judecătorești, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în

anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, respingerea

acțiunii formulate de reclamantul B.V.

În motivarea recursului în anulare

s-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială

a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În acest sens, s-a arătat că deși

reclamantul s-a pensionat la data de 3 octombrie 1990, cererea sa, de

recalculare a pensiei, a fost depusă după intrarea în vigoare a Legii nr.

19/2000 și potrivit art. 185 din această lege, aplicarea normelor anterioare

cuprinse în Legea nr. 3/1977 a fost limitată numai pentru cererile înregistrate

până la data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare legea nouă. De

asemenea, s-a arătat că prin Ordinul nr. 340/2001, modificat prin Ordinul nr.

528/2001, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a precizat că pentru

persoanele înscrise la pensie în baza legislației anterioare, recalcularea

pentru adăugarea ratelor de cotizare nevalorificate inițial, se face prin

determinarea punctajului mediu anual, corespunzător perioadei adăugate și

cumularea cu punctajul stabilit, conform art. 180 din Legea nr. 19/2000.

Concluzia din hotărârile pronunțate

în cauză, privind încălcarea de către pârâtă a principiului neretroactivității

legii, a fost criticată, cu motivarea că raportul juridic născut între părți în

temeiul Legii nr. 3/1977, a încetat la data intrării în vigoare a legii noi,

Legea nr. 19/2000, iar noul raport juridic este reglementat de art. 185 din

această lege, cu privire la recalculare, conform principiului aplicării

imediate a legii noi.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge ca nefondat recursul în anulare, pentru

următoarele considerente:

Intimatul-reclamant B.V. a fost

înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă. prin decizia nr.

93190 din 3 octombrie 1990 emisă de Comisia de Pensii Sibiu.

Intimatului-reclamant i-au fost

calculate drepturile de pensie în baza Legii nr. 3/1977, pentru vechimea totală

de 38 de ani în grupa a III-a de muncă.

La data de 27 aprilie 2001,

intimatul-reclamant a solicitat recalcularea drepturilor de pensie, în funcție

de vechimea de 20 ani, 11 luni și 29 de zile în grupa a II-a de muncă, dovedită

cu adeverința nr. 583 din 18 aprilie 2001, eliberată de SC S. SA Caracal.

Pentru recalcularea drepturilor de

pensie ale intimatului-reclamant, atât Tribunalul Sibiu, cât și Curtea de Apel

Alba Iulia au constatat corect că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 3/1977

și nu cele cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare de la data de 1 aprilie 2001.

În recursul în anulare s-a invocat

neîntemeiat că raportul juridic dintre părți și dedus judecății, cu privire la

recalcularea drepturilor de pensie, se află sub incidența dispozițiilor art.

185 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit textului de lege invocat,

cererile înregistrate și nesoluționate până la intrarea în vigoare a Legii nr.

19/2000 se soluționează conform normelor legale existente la data deschiderii

drepturilor de asigurări sociale și pensii.

Deși a fost formulată după intrarea

în vigoare a Legii nr. 19/2000, cererea intimatului-reclamant a avut ca obiect

numai recalcularea cuantumului pensiei și nu înscrierea sa la pensie sau

valorificarea altor perioade de cotizare, astfel încât nu pot fi aplicate

prevederile din legea nouă, unui raport juridic stabilit în baza Legii nr.

3/1977, în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.

Dreptul intimatului-reclamant, de a

valorifica perioadele lucrate într-o grupă superioară de muncă, a fost

recunoscut prin art. 2 alin. (1) din Decretul-lege nr. 68/1990. Conform acestui

text de lege, personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit

reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să

fie încadrate în grupele I și II de muncă, beneficiază de acest drept pe

întreaga perioadă, cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile

respective.

În Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999,

Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 2 alin. (1) din

Decretul-lege nr. 68/1990 recunosc beneficiul drepturilor câștigate prin

activitatea desfășurată în condiții deosebite și că aceste prevederi sunt

neconstituționale, în măsura în care se aplică numai personalului în

activitate, nu și acelor persoane care, deși au lucrat în aceleași condiții, au

încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive ori s-au

încadrat în activități care nu mai au același caracter.

În consecință, pensia

intimatului-reclamant a fost stabilită în sistemul de asigurări sociale de

stat, reglementat prin Legea nr. 3/1997 și recalcularea sumei cuvenite, prin

valorificarea perioadelor lucrate într-o grupă superioară de muncă, este supusă

normelor legale existente la data deschiderii dreptului de pensie, astfel cum

corect s-a constatat în cele două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză.

Față de considerentele expuse, Curtea

va respinge ca nefondat prezentul recurs în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare

formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, împotriva sentinței civile nr. 170 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului

Sibiu și a deciziei nr. 1501 din 28 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2003.