ÎCCJ, Decizia nr. 34/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 19 martie 2001 a Tribunalului Iași au fost condamnați: 1. Inculpatul B.C.D. la: - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.; - 5 ani închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; - 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1) raportat la art. 200 alin. (2) C. pen. ; pentru toate infracțiunile cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. Totodată, a fost aplicată inculpatului sus-menționat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. 2. Inculpatul D.F. la: - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.; - 5 ani închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. ; pentru ambele infracțiuni cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a reținut că în dimineața zilei de 22 iulie 2000, în jurul orei 3.45, inculpații sus-menționați au urmărit pe minorele T.A. și B.E.A., care se înapoiau spre casă, de la o discotecă din complexul studențesc Tudor Vladimirescu, din municipiul Iași, iar în momentul în care acestea au ajuns la podul de peste râul Bahlui le-au imobilizat. Conducându-le cu forța pe cele două minore în apartamentul inculpatului B.C.D., cei doi inculpați le-au ținut sechestrate până în jurul orei 11.00, timp în care au încercat să le constrângă să întrețină cu ei raporturi sexuale, iar B.C.D. le-a supus, pe ambele minore, la acte de perversiune sexuală. Inculpații B.C.D. și D.F. au fost însoțiți în faza inițială de minorul T.Ș.I., pentru care s-a dispus achitarea pe motiv că nu a participat la comiterea infracțiunilor deoarece a părăsit locuința lui B.C.D.

imediat după ce a intrat în acea locuință împreună cu cei doi inculpați și cu minorele. Prin decizia penală nr. 255 din 12 iulie 2001, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpați, desființând în parte sentința.

Ca urmare, rejudecându-se cauza, s-a dispus: - În ceea ce privește pe B.C.D., înlăturarea aplicării art. 75 lit. c) C. pen., reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 5 ani la 3 ani închisoare, precum și schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) raportat la art. 200 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare, urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu un an, în total 6 ani închisoare.

- În ceea ce privește pe D.F., înlăturarea aplicării art. 75 lit. c) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., de la 5 ani la 3 ani închisoare, urmând să execute conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., prin contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. Recursurile declarate de inculpații B.C.D. și D.F., împotriva acestei decizii, au fost respinse prin decizia nr. 5588 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, invocând dispozițiile art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și pct. 7 1 C. proc.

pen. S-a susținut că faptele inculpaților B.C.D. și D.F., de a fi lipsit de libertate în mod ilegal pe cele două minore, trebuiau încadrate în două infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. întrucât o atare infracțiune face parte din categoria infracțiunilor contra persoanei, în care caz pluralitatea de subiecți pasivi determină și pluralitatea infracțională. S-a mai susținut că încadrarea faptei inculpatului B.C.D. în forma simplă a infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1) C. pen., este greșită, impunându-se să fie încadrată în art. 201 alin. (4) C. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 89/2001, deoarece a fost săvârșită prin acte de constrângere exercitate asupra celor două minore.

De asemenea, s-a relevat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 C. pen., a fost aplicată inculpatului B.C.D. cu încălcarea legii, deoarece nu au fost stabilite drepturile interzise și nici nu s-a determinat durata acestei pedepse. În fine, s-a susținut că în ceea ce privește pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare, pentru care inculpatul B.C.D. a beneficiat de dispozițiile de grațiere ale Legii nr. 137/1997, trebuia să se facă aplicarea art. 10 din această lege în sensul de a se revoca grațierea, deoarece infracțiunile ulterioare, reținute în cauză, au fost săvârșite înainte de expirarea termenului de 3 ani prevăzut în acel text de lege. Recursul în anulare este fondat, astfel cum se va arăta în continuare.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal : Sub acest aspect, este de observat că prin art. 189 alin. (1) C. pen. se prevede că „lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani". Din această formulare, ca și din împrejurarea că lipsirea de libertate în mod ilegal face parte din categoria infracțiunilor contra persoanei, reglementate în cadrul Titlului II din Partea Specială a Codului penal, rezultă că o atare infracțiune se săvârșește prin lipsirea ilegală de libertate a unei singure persoane, iar pluralitatea de subiecți pasivi determină și pluralitatea infracțională, cu consecința reținerii, în concurs, a unui număr de atâtea infracțiuni câte persoane vătămate au existat.

Așa fiind, faptele inculpaților B.C.D. și D.F., de a fi lipsit de libertate în mod ilegal pe minorele T.A. și B.E.A., întrunesc, pentru fiecare dintre ei, elementele constitutive a două infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni prevăzut în art. 33 lit. a) C. pen., iar nu doar ale câte unei singure asemenea infracțiuni, cum greșit s-a considerat prin hotărârile atacate. Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de perversiune sexuală reținută în sarcina inculpatului B.C.D. : În această privință, prima instanță trebuia să aibă în vedere că inculpatul menționat a săvârșit actele de perversiune sexuală față de persoane minore și prin constrângere, ceea ce impunea încadrarea lor juridică, în raport cu dispozițiile în vigoare la data când au fost comise, în art. 201 raportat la art. 200 alin. (3) C. pen.

Cum, între timp, prin O.U.G. nr. 89/2001, aprobată prin Legea nr. 61 din 16 ianuarie 2002, a fost abrogat art. 200 C. pen., aceeași formă agravată a infracțiunii de perversiune sexuală fiind prevăzută, cu regim sancționator identic, în art. 201 alin. (4) C. pen., se impune încadrarea faptei respective în acest ultim text de lege. Cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen. : Din examinarea sentinței se constată că prima instanță a aplicat inculpatului B.C.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., fără să menționeze infracțiunea pentru care a aplicat o atare pedeapsă, durata acesteia, precum și drepturile la care se referă.

Procedându-se astfel, au fost încălcate prevederile art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., din care rezultă că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică pe durată determinată, de la unu la 10 ani, precum și dispoziția din alin. (1) al art. 64 din același cod că „pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora" din drepturile arătate în acest text de lege, iar nu a totalității drepturilor respective, cum greșit s-a menționat în dispozitivul sentinței. Tot astfel, este evident că tot greșit nu s-a indicat infracțiunea pentru care a fost stabilită pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 C. pen., o atare precizare fiind impusă de natura sancțiunii penale, care nu poate fi aplicată decât unei anumite infracțiuni individualizate.

În această privință, este de observat că prin dispozițiile art. 35 alin. (1)-(3) C. pen. este reglementat modul în care se procedează în cazurile în care, pentru una sau mai multe dintre pedepsele concurente, s-a stabilit și o pedeapsă complementară. Cum, în raport cu dispozițiile din textele de lege în care se încadrează faptele inculpatului B.C.D., se constată că singura infracțiune pentru care, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., era obligatorie aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, este aceea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. (corespunzând art. 201 raportat la art. 203 alin. (3) C. pen. în vechea reglementare), se impune a se reține că pentru această infracțiune a fost vizată aplicarea pedepsei complementare.

Cu privire la reținerea stării de recidivă față de inculpatul B.C.D. și la neaplicarea dispozițiilor de revocare a grațierii pentru pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare : Din examinarea actelor dosarului se constată că prin sentința penală nr. 459 din 3 februarie 1998 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neatacare cu apel, inculpatul menționat a fost condamnat la 9 luni închisoare, precum și că această pedeapsă a fost grațiată conform Legii nr. 137/1997. Cum inculpatul a săvârșit noile infracțiuni la data de 22 iulie 2000, deci înainte de expirarea duratei de 3 ani prevăzută de art. 10 din Legea nr. 137/1997, se impunea ca, în baza acestui text de lege, să se dispună revocarea grațierii cu privire la pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare.

Totodată, ca urmare a revocării grațierii pedepsei anterioare, nu se mai justifică reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în cauză devenind incidente prevederile art. 37 lit. a) referitoare la recidiva postcondamnatorie. Așa fiind, în raport cu încadrările juridice greșite și cu încălcarea dispozițiilor legii la care s-a făcut referire, hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 17 1 C. proc. pen., corespunzând temeiurilor înscrise în art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și pct. 7 1 din același cod, ce au fost invocate prin recursul în anulare. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 414 1 alin. (1), cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal reținute în sarcina ambilor inculpați și a faptei inculpatului B.C.D. de perversiune sexuală, la reținerea față de acest inculpat a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., la omisiunea de a i se revoca grațierea pentru pedeapsa anterioară și la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 C. pen., precum și la aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) față de ambii inculpați, urmând a se decide în sensul dispozitivului. Totodată, mai urmează a se deduce din pedepsele ce se vor aplica perioadele de timp executate de fiecare inculpat și a se dispune ca onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.C.D., să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 171 din 19 martie 2001 a Tribunalului Iași, deciziei penale nr. 255 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Iași și deciziei nr. 5588 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Casează hotărârile atacate, după cum urmează: 1. Cu privire la inculpatul B.C.D., referitor la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal și de perversiune sexuală, la reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., la aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., precum și la omisiunea revocării grațierii pentru pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) și descontopește pedepsele stabilite inculpatului sus-menționat. Schimbă încadrarea juridică: - dintr-o singură infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care condamnă pe inculpatul B.C.D. la câte 5 ani închisoare; - din infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care condamnă pe același inculpat la 5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Înlocuiește aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru care inculpatul B.C.D. a fost condamnat la 3 ani închisoare, menținând această pedeapsă. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele stabilite inculpatului B.C.D. și dispune să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu un an, urmând astfel să execute, în total, 6 ani închisoare, precum și interzicerea, timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocă grațierea condiționată a pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 459 din 3 februarie 1998 a Judecătoriei Iași, dispunând ca inculpatul B.C.D.

să execute și această pedeapsă, pe lângă pedeapsa de 6 ani închisoare, în total, 6 ani și 9 luni închisoare. 2. Cu privire la inculpatul D.F., referitor la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal și la aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. : Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. față de acest inculpat și descontopește pedepsele ce i s-au stabilit. Schimbă încadrarea juridică, dintr-o singură infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., pentru care condamnă pe inculpatul D.F. la câte 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., contopește cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, precum și pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită inculpatului D.F. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., dispunând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. Menține dispoziția de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata menționată în art. 71 din același cod, precum și celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedepsele aplicate perioadele de timp executate, pentru ambii inculpați cu începere de la 26 iulie 2000 până la 10 martie 2003. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.C.D., în sumă de 150.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2003.