ÎCCJ, Decizia nr. 34/2003

ÎCCJ, Decizia nr. 34/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171 din 19

martie 2001 a Tribunalului Iași au fost condamnați:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru tentativă

la săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197

alin. (2) lit. a) C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1) raportat la

art. 200 alin. (2) C. pen.

;

pentru toate infracțiunile cu aplicarea art. 75 lit. c) și a

art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite în pedeapsa cea mai

grea, de 7 ani închisoare.

Totodată, a fost aplicată inculpatului

sus-menționat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în

art. 64 C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru tentativă

la săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C.

pen.

;

pentru ambele infracțiuni cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite acestui inculpat în

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a reținut că în dimineața zilei de

22 iulie 2000, în jurul orei 3.45, inculpații sus-menționați au urmărit pe

minorele T.A. și B.E.A., care se înapoiau spre casă, de la o discotecă din

complexul studențesc Tudor Vladimirescu, din municipiul Iași, iar în momentul

în care acestea au ajuns la podul de peste râul Bahlui le-au imobilizat.

Conducându-le cu forța pe cele două minore în apartamentul inculpatului B.C.D.,

cei doi inculpați le-au ținut sechestrate până în jurul orei 11.00, timp în

care au încercat să le constrângă să întrețină cu ei raporturi sexuale, iar

B.C.D. le-a supus, pe ambele minore, la acte de perversiune sexuală.

Inculpații B.C.D. și D.F. au fost

însoțiți în faza inițială de minorul T.Ș.I., pentru care s-a dispus achitarea

pe motiv că nu a participat la comiterea infracțiunilor deoarece a părăsit

locuința lui B.C.D. imediat după ce a intrat în acea locuință împreună cu cei

doi inculpați și cu minorele.

Prin decizia penală nr. 255 din 12

iulie 2001, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași și de inculpați, desființând în parte sentința. Ca

urmare, rejudecându-se cauza, s-a dispus:

- În ceea ce privește pe B.C.D., înlăturarea

aplicării art. 75 lit. c) C. pen., reducerea pedepsei aplicate pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 5 ani la 3 ani închisoare, precum și

schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 201 alin.

(1) raportat la art. 200 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37

lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare, urmând

să execute, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu un an, în total 6 ani închisoare.

- În ceea ce privește pe D.F.,

înlăturarea aplicării art. 75 lit. c) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a)

C. pen., de la 5 ani la 3 ani închisoare, urmând să execute conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., prin contopirea acestei pedepse cu pedeapsa

de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Recursurile declarate de inculpații

B.C.D. și D.F., împotriva acestei decizii, au fost respinse prin decizia nr.

5588 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a declarat recurs în anulare, invocând dispozițiile art. 410 alin. (1) partea I

pct. 7 și pct. 7

1

C. proc. pen.

S-a susținut că faptele inculpaților

B.C.D. și D.F., de a fi lipsit de libertate în mod ilegal pe cele două minore,

trebuiau încadrate în două infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.

întrucât o atare infracțiune face parte din categoria infracțiunilor contra

persoanei, în care caz pluralitatea de subiecți pasivi determină și

pluralitatea infracțională.

S-a mai susținut că încadrarea

faptei inculpatului B.C.D. în forma simplă a infracțiunii de perversiune

sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1) C. pen., este greșită, impunându-se să

fie încadrată în art. 201 alin. (4) C. pen., așa cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 89/2001, deoarece a fost săvârșită prin acte de constrângere

exercitate asupra celor două minore.

De asemenea, s-a relevat că pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 C. pen., a

fost aplicată inculpatului B.C.D. cu încălcarea legii, deoarece nu au fost

stabilite drepturile interzise și nici nu s-a determinat durata acestei

pedepse.

În fine, s-a susținut că în ceea ce

privește pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare, pentru care inculpatul

B.C.D. a beneficiat de dispozițiile de grațiere ale Legii nr. 137/1997, trebuia

să se facă aplicarea art. 10 din această lege în sensul de a se revoca

grațierea, deoarece infracțiunile ulterioare, reținute în cauză, au fost

săvârșite înainte de expirarea termenului de 3 ani prevăzut în acel text de

lege.

Recursul în anulare este fondat,

astfel cum se va arăta în continuare.

Cu privire la încadrarea juridică a

faptelor de lipsire de libertate în mod ilegal

:

Sub acest aspect, este de observat

că prin art. 189 alin. (1) C. pen. se prevede că „lipsirea de libertate a unei

persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani".

Din această formulare, ca și din împrejurarea că lipsirea de libertate în mod

ilegal face parte din categoria infracțiunilor contra persoanei, reglementate

în cadrul Titlului II din Partea Specială a Codului penal, rezultă că o atare

infracțiune se săvârșește prin lipsirea ilegală de libertate a unei singure

persoane, iar pluralitatea de subiecți pasivi determină și pluralitatea

infracțională, cu consecința reținerii, în concurs, a unui număr de atâtea

infracțiuni câte persoane vătămate au existat.

Așa fiind, faptele inculpaților

B.C.D. și D.F., de a fi lipsit de libertate în mod ilegal pe minorele T.A. și

B.E.A., întrunesc, pentru fiecare dintre ei, elementele constitutive a două

infracțiuni prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. săvârșite în condițiile

concursului de infracțiuni prevăzut în art. 33 lit. a) C. pen., iar nu doar ale

câte unei singure asemenea infracțiuni, cum greșit s-a considerat prin

hotărârile atacate.

Cu privire la încadrarea juridică a

infracțiunii de perversiune sexuală reținută în sarcina inculpatului B.C.D.

:

În această privință, prima instanță

trebuia să aibă în vedere că inculpatul menționat a săvârșit actele de

perversiune sexuală față de persoane minore și prin constrângere, ceea ce

impunea încadrarea lor juridică, în raport cu dispozițiile în vigoare la data

când au fost comise, în art. 201 raportat la art. 200 alin. (3) C. pen.

Cum, între timp, prin O.U.G. nr.

89/2001, aprobată prin Legea nr. 61 din 16 ianuarie 2002, a fost abrogat art.

200 C. pen., aceeași formă agravată a infracțiunii de perversiune sexuală fiind

prevăzută, cu regim sancționator identic, în art. 201 alin. (4) C. pen., se

impune încadrarea faptei respective în acest ultim text de lege.

Cu privire la pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen.

:

Din examinarea sentinței se constată

că prima instanță a aplicat inculpatului B.C.D. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., fără să menționeze

infracțiunea pentru care a aplicat o atare pedeapsă, durata acesteia, precum și

drepturile la care se referă.

Procedându-se astfel, au fost

încălcate prevederile art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., din care rezultă că

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică pe durată

determinată, de la unu la 10 ani, precum și dispoziția din alin. (1) al art. 64

din același cod că „pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă

în interzicerea unuia sau unora" din drepturile arătate în acest text de

lege, iar nu a totalității drepturilor respective, cum greșit s-a menționat în

dispozitivul sentinței.

Tot astfel, este evident că tot

greșit nu s-a indicat infracțiunea pentru care a fost stabilită pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 C. pen., o atare precizare fiind impusă de

natura sancțiunii penale, care nu poate fi aplicată decât unei anumite

infracțiuni individualizate.

În această privință, este de

observat că prin dispozițiile art. 35 alin. (1)-(3) C. pen. este reglementat

modul în care se procedează în cazurile în care, pentru una sau mai multe

dintre pedepsele concurente, s-a stabilit și o pedeapsă complementară.

Cum, în raport cu dispozițiile din

textele de lege în care se încadrează faptele inculpatului B.C.D., se constată

că singura infracțiune pentru care, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., era

obligatorie aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi, este aceea de

perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. (corespunzând art.

201 raportat la art. 203 alin. (3) C. pen. în vechea reglementare), se impune a

se reține că pentru această infracțiune a fost vizată aplicarea pedepsei

complementare.

Cu privire la reținerea stării de

recidivă față de inculpatul B.C.D. și la neaplicarea dispozițiilor de revocare

a grațierii pentru pedeapsa anterioară de 9 luni închisoare

:

Din examinarea actelor dosarului se

constată că prin sentința penală nr. 459 din 3 februarie 1998 a Judecătoriei

Iași, rămasă definitivă prin neatacare cu apel, inculpatul menționat a fost

condamnat la 9 luni închisoare, precum și că această pedeapsă a fost grațiată

conform Legii nr. 137/1997.

Cum inculpatul a săvârșit noile

infracțiuni la data de 22 iulie 2000, deci înainte de expirarea duratei de 3

ani prevăzută de art. 10 din Legea nr. 137/1997, se impunea ca, în baza acestui

text de lege, să se dispună revocarea grațierii cu privire la pedeapsa

anterioară de 9 luni închisoare.

Totodată, ca urmare a revocării

grațierii pedepsei anterioare, nu se mai justifică reținerea stării de recidivă

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în cauză devenind incidente prevederile

art. 37 lit. a) referitoare la recidiva postcondamnatorie.

Așa fiind, în raport cu încadrările

juridice greșite și cu încălcarea dispozițiilor legii la care s-a făcut

referire, hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse cazurilor de casare

prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și pct. 17

1

C.

proc. pen., corespunzând temeiurilor înscrise în art. 410 alin. (1) partea I

pct. 7 și pct. 7

1

din același cod, ce au fost invocate prin recursul

în anulare.

În consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 414

1

alin. (1), cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare, a se

casa hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor de lipsire

de libertate în mod ilegal reținute în sarcina ambilor inculpați și a faptei

inculpatului B.C.D. de perversiune sexuală, la reținerea față de acest inculpat

a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., la omisiunea de a i

se revoca grațierea pentru pedeapsa anterioară și la pedeapsa complementară

prevăzută de art. 64 C. pen., precum și la aplicarea art. 33 lit. a) și a art.

34 lit. b) față de ambii inculpați, urmând a se decide în sensul

dispozitivului.

Totodată, mai urmează a se deduce

din pedepsele ce se vor aplica perioadele de timp executate de fiecare inculpat

și a se dispune ca onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a

inculpatului B.C.D., să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 171 din 19 martie 2001 a Tribunalului Iași,

deciziei penale nr. 255 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Iași și deciziei nr.

5588 din 14 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Casează hotărârile atacate, după cum

urmează:

referitor la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod

ilegal și de perversiune sexuală, la reținerea stării de recidivă prevăzută de

art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 C. pen., la aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b)

C. pen., precum și la omisiunea revocării grațierii pentru pedeapsa anterioară

de 9 luni închisoare.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 lit. b) și descontopește pedepsele stabilite inculpatului

sus-menționat.

Schimbă încadrarea juridică:

- dintr-o singură infracțiune de

lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în două infracțiuni de lipsire de libertate

în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., pentru care condamnă pe inculpatul B.C.D. la câte 5 ani închisoare;

- din infracțiunea de perversiune

sexuală prevăzută de art. 201 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

în infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (4), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care condamnă pe același inculpat la

5 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art.

64 lit. a) și b) C. pen. Înlocuiește aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. cu art.

37 lit. a) C. pen., în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de viol

prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., pentru

care inculpatul B.C.D. a fost condamnat la 3 ani închisoare, menținând această

pedeapsă.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34

lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele stabilite

inculpatului B.C.D. și dispune să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare, sporită cu un an, urmând astfel să execute, în total, 6 ani

închisoare, precum și interzicerea, timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 10 din Legea nr.

137/1997, revocă grațierea condiționată a pedepsei de 9 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 459 din 3 februarie 1998 a Judecătoriei Iași,

dispunând ca inculpatul B.C.D. să execute și această pedeapsă, pe lângă

pedeapsa de 6 ani închisoare, în total, 6 ani și 9 luni închisoare.

referitor la încadrarea juridică a faptelor de lipsire de libertate în mod

ilegal și la aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen.

:

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 lit. b) C. pen. față de acest inculpat și descontopește pedepsele

ce i s-au stabilit.

Schimbă încadrarea juridică, dintr-o

singură infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189

alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal,

prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., pentru care condamnă pe inculpatul

D.F. la câte 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., contopește cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, precum

și pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită inculpatului D.F. pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197

alin. (2) lit. a) C. pen., dispunând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea

mai grea, de 5 ani închisoare.

Menține dispoziția de interzicere a

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata menționată în art. 71 din

același cod, precum și celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedepsele aplicate

perioadele de timp executate, pentru ambii inculpați cu începere de la 26 iulie

2000 până la 10 martie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului B.C.D., în sumă de 150.000 lei, va fi plătit din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică azi,

10 martie 2003.