ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr.871 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă M.A., lipsind intimații pârâți Baroul București și Uniunea Avocaților din România. Procedura completă. După prezentarea referatului cauzei, recurenta a depus la dosar dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate și un set de înscrisuri, în copie (filele 8-9 și 12-14). Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părții prezente. Recurenta M.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, detaliind motivele de casare invocate și în raport cu înscrisurile noi depuse.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 septembrie 1999,M.A. a chemat în judecată Baroul București, Uniunea Avocaților din România, Consiliul baroului București și pe T.D. – decanul acestui barou solicitând: -constatarea că membrii consiliului baroului împreună cu decanul au încălcat prevederile art.20 și 21 din Legea nr.51/1995, prin neîntocmirea și publicarea tabloului avocaților din România; -obligarea membrilor aceluiași consiliu să publice acel tablou și să facă dovada publicării; -obligarea în solidar a avocaților din conducerea baroului, vinovați de neîndeplinirea obligațiilor care le revin, la plata daunelor materiale și morale cuvenite.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datorită refuzului pârâților de a publica tabloul avocaților, persoane neîndreptățite exercită această profesie, fapt ce afectează grav actul de justiție. De asemenea, avocații pensionari ai baroului încasează pensia, cumulând-o cu veniturile obținute din practicarea profesiei. Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, reinvestită cu soluționarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr.871 din 30 septembrie 2002 a admis excepția privind lipsa de interes a reclamantei în formularea acțiunii, invocată de pârâtul Baroul București. Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că soluția se impune întrucât prin decizia nr.2412/2001 a Consiliului Baroului București s-a dispus suspendarea M.A. din funcția de avocat și trecerea ei pe tabelul avocaților incompatibili, ca urmare a cererii înregistrate sub nr.7172 din 1 noiembrie 2001 și a angajării sale la Regia Autonomă „LOCATO”. Că, ulterior reclamanta nu a făcut cerere pentru reprimirea în profesie. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta M.A. Recurenta a susținut că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății în sensul că, admițând excepția privind lipsa de interes în introducerea acțiunii, a considerat incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat ca o lipsire de drepturi a unei persoane ce aparține acestei categorii profesionale.

Pe de altă parte, curtea de apel nu s-a pronunțat asupra nici unuia din mijloacele de probă existente în dosar, astfel cum au fost evidențiate ele în notele scrise. Recursul este fondat. Prin decizia nr.424 din 6 februarie 2003, Consiliul Baroului București a analizat cererea formulată de avocatulM.A., dispunând trecerea ei pe tabelul avocaților definitivi, cu dreptul de a pune concluzii la toate instanțele judecătorești, inclusiv la Curtea Supremă de Justiție. Cererea de ridicare a stării de incompatibilitate a fost determinată de încetarea raportului de muncă al reclamantei la Regia Autonomă Locato.

Rezultă așadar, din înscrisul nou depus în recurs, că reclamanta a redobândit ulterior, calitatea de avocat definitiv, care își poate exercita efectiv profesia în cadrul Cabinetului individual de avocatură „Aurelia Munteanu”, înființat prin decizia nr.27 din 23 noiembrie 1995. În noile condiții, acțiunea în contencios administrativ nu mai este lipsită de interes, astfel cum s-a apreciat la data pronunțării sentinței recurate. Față de considerentele expuse și pentru aducerea la îndeplinire a îndrumărilor conținute în decizia nr.3307 din 15 noiembrie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, urmează a se admite recursul, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Văzând și dispozițiile art.313 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinței civile nr.871 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.