ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr.871

din 30 septembrie 2002 a  Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă M.A., lipsind intimații

pârâți Baroul București și Uniunea Avocaților din România.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, recurenta a depus la dosar dovezile de achitare

a taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate și un set de

înscrisuri, în copie (filele 8-9 și       12-14).

Constatând

pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părții

prezente.

Recurenta

M.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță, detaliind motivele de casare invocate și

în raport cu înscrisurile noi depuse.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 22 septembrie 1999,M.A. a chemat în judecată Baroul București, Uniunea

Avocaților din România, Consiliul baroului București și pe T.D. – decanul

acestui barou solicitând:

-constatarea

că membrii consiliului baroului împreună cu decanul au încălcat prevederile

art.20 și 21 din Legea nr.51/1995, prin  neîntocmirea și publicarea tabloului

avocaților din România;

-obligarea

membrilor aceluiași consiliu să publice acel tablou și să facă dovada

publicării;

-obligarea

în solidar a avocaților din conducerea baroului, vinovați de neîndeplinirea

obligațiilor care le revin, la plata daunelor materiale și morale cuvenite.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datorită refuzului pârâților de a

publica tabloul avocaților, persoane neîndreptățite exercită această profesie,

fapt ce afectează grav actul de justiție.

De

asemenea, avocații pensionari ai baroului încasează pensia, cumulând-o cu

veniturile obținute din practicarea profesiei.

Curtea

de Apel București – Secția de contencios administrativ, reinvestită cu

soluționarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin

sentința civilă nr.871 din 30 septembrie 2002 a admis excepția privind lipsa de

interes a reclamantei în formularea acțiunii, invocată de pârâtul Baroul

București. Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Instanța

a reținut că soluția se impune întrucât prin decizia nr.2412/2001 a Consiliului

Baroului București s-a dispus suspendarea M.A. din funcția de avocat și

trecerea ei pe tabelul avocaților incompatibili, ca urmare a  cererii

înregistrate sub nr.7172 din 1 noiembrie 2001 și a angajării sale la Regia

Autonomă „LOCATO”. Că, ulterior reclamanta nu a făcut cerere pentru reprimirea

în profesie.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta M.A.

Recurenta

a susținut că prima instanță a  interpretat greșit actul dedus judecății în

sensul că, admițând excepția privind lipsa de interes în introducerea acțiunii,

a considerat incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat ca o lipsire de

drepturi a unei persoane ce aparține acestei categorii profesionale.

Pe

de altă parte, curtea de apel nu s-a pronunțat asupra nici unuia din mijloacele

de probă existente în dosar, astfel cum au fost evidențiate ele în notele

scrise.

Recursul

este fondat.

Prin

decizia nr.424 din 6 februarie 2003, Consiliul Baroului București a analizat

cererea formulată de  avocatulM.A., dispunând trecerea ei pe tabelul avocaților

definitivi, cu dreptul de a  pune concluzii la toate instanțele judecătorești,

inclusiv la Curtea Supremă de Justiție.

Cererea de ridicare a stării de incompatibilitate a fost

determinată de încetarea raportului de muncă al reclamantei la Regia Autonomă

Locato.

Rezultă așadar, din înscrisul nou depus în recurs, că

reclamanta  a redobândit ulterior, calitatea de avocat definitiv, care își

poate exercita efectiv profesia în cadrul Cabinetului individual de avocatură

„Aurelia Munteanu”, înființat prin decizia nr.27 din 23 noiembrie 1995.

În noile condiții, acțiunea în contencios administrativ nu mai

este lipsită de interes, astfel  cum s-a apreciat la data pronunțării sentinței

recurate.

Față de considerentele expuse și pentru aducerea la îndeplinire

a îndrumărilor conținute în decizia nr.3307 din 15 noiembrie 2000, pronunțată

de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, urmează a

se admite recursul, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță de fond.

Văzând și dispozițiile art.313 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinței civile nr.871 din 30

septembrie 2002 a  Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.