ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3172/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 296 din 16 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr.

942/2004/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta M.M.,

în contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul

București.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 20 septembrie 2004, reclamanta a cerut anularea hotărârii din 9 iulie 2004 a

Comisiei Permanente a Uniunii Naționale a Barourilor din România, care și-a

declinat competența, în favoarea Consiliului Baroului București, precum și a

deciziei prin care acest consiliu i-a respins plângerea formulată împotriva

deciziei nr. 2078/2000, emisă de același consiliu, pentru radierea sa din

tabloul avocaților.

Totodată, a mai solicitat

obligarea Baroului București să o reînscrie în tabloul avocaților acestui barou

și obligarea ambilor pârâți la plata unor daune morale, în cuantum de

300.000.000 lei și cheltuieli de judecată.

Ulterior, precizându-și

acțiunea inițială, reclamanta a cerut și obligarea Consiliului Uniunii

Naționale a Barourilor din România să emită o hotărâre prin care să anuleze

decizia Consiliului Baroului București care i-a respins plângerea formulată

împotriva deciziei nr. 2078/2000.

Uniunea Națională a

Barourilor din România a formulat întâmpinare, invocând excepția de

inadmisibilitate a acțiunii, reclamanta atacând decizia Consiliului Baroului

București, la instanța de contencios administrativ, cu încălcarea prevederilor art.

63 lit. p) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, republicată, cu modificările ulterioare.

În motivarea soluției de

respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii, instanța de fond a reținut că

reclamanta a cerut anularea deciziei nr. 2078/2000, a Consiliului Baroului

București, prin acțiunea înregistrată la data de 20 septembrie 2004, după

comunicarea ce i se făcuse cu adresa nr. 5485 din 10 august 2004, iar la

aceeași dată (20 septembrie 2004), aceasta a formulat și o contestație către

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, pe care a depus-o la

poștă.

Or, potrivit prevederilor art.

63 lit. p) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România are competența

să soluționeze plângerile și contestațiile făcute împotriva hotărârilor

adoptate de consiliile barourilor, iar reclamanta s-a adresat instanței, fără a

mai aștepta hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România,

actul administrativ care putea fi contestat legal în fața instanței de

contencios administrativ.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 4 și 7 și art.

304

1

C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de judecată

nu a procedat la judecarea fondului cauzei, însușindu-și în mod greșit punctul

de vedere al Uniunii Naționale a Barourilor din România, deși ea a realizat

procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 51/1995 și a contestat decizia nr. 2078/2000

a Consiliului Baroului București, dar Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor

din România a refuzat să o soluționeze, situație în care și-a completat

obiectul acțiunii, cerând să se constate și refuzul nejustificat al acestei

autorități, împrejurare de care curtea de apel nu a ținut cont.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că recurenta-reclamantă, avocat stagiar în cadrul Baroului

București începând cu 20 decembrie 1996, a fost radiată din „Tabloul

avocaților”, începând cu data de 1 septembrie 2000, prin decizia nr. 2078 din 21

septembrie 2000, a Consiliului acestui barou, în condițiile art. 15 alin. ultim

din Legea nr. 51/1995, ca urmare a respingerii de două ori la examenul de

definitivare.

Datorită unor împrejurări

care exced cadrului procesual, decizia nr. 2078/2000 a fost comunicată

recurentei-reclamante, abia la 17 mai 2004, iar Consiliul Baroului București,

la cererea Uniunii Avocaților din România, a reverificat situația rezultatelor

obținute la examenul de definitivare și, cu adresa nr. 3485 din 10 august 2004

i-a comunicat acesteia, menținerea măsurii radierii din „Tabloul avocaților”.

În această situație, așa cum

s-a arătat deja, recurenta-reclamantă s-a adresat curții de apel, la data de 20

septembrie 2004, cerând anularea deciziei nr. 2078/2000 și, la aceeași dată,

s-a adresat cu contestație, Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din

România, cerând anularea aceleiași decizii.

Or, așa cum în mod judicios

a reținut instanța de fond, prevederile Legii nr. 51/1995, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, instituie o procedură specială privind

contestarea deciziilor consiliilor barourilor, competența de soluționare aparținând

Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România și numai deciziile

acestui organism pot fi contestate în fața instanței de contencios

administrativ, potrivit prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și art. 5

din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.

Introducând acțiunea la

instanța de contencios la aceeași dată la care a depus la poștă contestația

adresată Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, ambele vizând

anularea aceluiași act administrativ: decizia nr. 2078/2000 a Consiliului

Baroului București, recurenta-reclamantă a formulat o acțiune prematură, în

raport cu prevederile legale arătate mai sus.

Susținerea

recurentei-reclamante, cum că, nici până la data sesizării instanței de recurs,

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România nu a soluționat

contestația pe care i-a adresat-o la data de 20 septembrie 2004, nu afectează

legalitatea soluției instanței de fond, ci constituie o împrejurare în raport

cu care poate fi exercitată, eventual, o nouă acțiune în condițiile

prevederilor legale.

În concluzie, recursul de

față este nefondat, iar soluția instanței de fond este corectă, cu specificarea

că, în cauză, acțiunea a fost exercitată în mod prematur.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.

împotriva sentinței nr. 296 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta să

plătească Baroului București, suma de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2005.