ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2025/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

851/A/2001, reclamanta SC E. SRL Prisaca, în contradictoriu cu Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, a solicitat anularea deciziei nr. 35 din 20

februarie 2001, prin care i-a fost respinsă contestația la nota de constatare, încheiată

la 10 ianuarie 2001.

în motivarea cererii, petenta a

arătat că prin nota de constatare menționată, i-au fost stabilite obligații

fiscale pe care nu le datorează.

Prin sentința nr. 59 din 23

aprilie2001, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 568 din 12 iulie

2001, s-a admis acțiunea reclamantei, s-au anulat nota de constatare din 10

ianuarie 2001 și decizia nr. 35 din 20 februarie 2001 a Direcției Generale a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt.

A fost exonerată reclamanta de plata

sumei de 9.582.223 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Din nota de constatare din 10

ianuarie 2001, a rezultat că T.V.A. de plată cu termen între 19 octombrie – 29

decembrie 2000, s-a achitat prin compensare cu T.V.A. de rambursat,la 25

decembrie 2000.

Cu chitanța nr. 0263337 din 31

octombrie 2000, a rezultat că reclamanta și-a achitat toate datoriile la buget,

în valoare totală de 26.657.154 lei.

În acest sens, reclamanta nu avea

obligația legală de a achita majorările de întârziere aferente, pentru a

beneficia de facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000.

Conform art. 6 actul normativ citat,

pentru a i se aplica O.U.G. nr. 163/2000, reclamanta trebuia să-și achite

integral datoriile provenind din impozite, taxe și alte venituri ale statului,

cu termene de plată scadente, începând cu data intrării în vigoare a

ordonanței, până la 29 decembrie 2000, inclusiv.

Majorările de întârziere recalculate

de organele de control, aferente T.V.A., urmau să fie achitate conform legii,

însă plata acestora până la 29 decembrie 2000, nu reprezintă o condiție pentru

a putea beneficia de scutirea de plată a majorărilor, potrivit O.U.G. nr.

163/2000.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, criticând-o astfel:

Organele de control au constatat ca

intimata a virat cu întârziere T.V.A., aferentă perioadei 19 octombrie 2000 -

29 decembrie 2000, fapt pentru care au calculat majorări de întârziere, în

valoare de 303.437 lei, neachitate până la 29 decembrie 2000, conform art. 6

din O.U.G. nr. 163/2000.

Pe acest considerent, s-a apreciat

că nu beneficiază de scutirea de plata majorărilor de întârziere a T.V.A., în

valoare de 9.582.233 lei aferente T.V.A. restantă, la 19 octombrie 2000.

Instanța de fond a interpretat

eronat art. 6 din O.U.G. nr. 163/2000, care prevede scutirea de plată a

majorărilor de întârziere, dacă debitorii și-au achitat integral obligațiile

provenind din impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat cu termene

de plată scadente, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței și până la

29 decembrie, inclusiv.

Debitoarea-intimată nu și-a achitat

la termen T.V.A., perioadei aferente, 19 octombrie 2000 – 29 decembrie 2000,

astfel că s-au calculat majorări de întâziere în cuantum de 303.437 lei, ce nu

s-au achitat până la 29 decembrie 2000, pentru a beneficia de O.U.G. nr.

163/2000.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Cu chitanța nr. 0263337 din 31

octombrie 2000 s-a făcut dovada achitării debitelor către bugetul de stat, în

valoare de 26.657.154 lei; în această sumă au fost incluse și majorările.

O.U.G. nr. 163/2000 nu vizează plata

penalităților, astfel că așa cum judicios a constatat instanța de fond,

operează privind scutirea de plata majorărilor de întârziere, fiind legală

măsura restituirii sumei de 9.582.223 lei, majorări de întârziere T.V.A.

Așa cum s-a interpretat de instanța

de fond, majorările de întârzierere calculate de organele de control aferente

T.V.A., urmau să fie actuale, potrivit legii, însă plata acestora până la 29

decembrie 2000, nu reprezintă o condiție pentru a putea beneficia de scutire de

plată a majorărilor, conform O.U.G. nr. 163/2000.

Față de cele menționate mai sus, constatându-se că

nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, împotriva sentinței civile nr. 568

din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Craiov, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2003.