ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

aprilie 2001, reclamanta SC E.C. SRL Dăneasa, județul Olt, a solicitat anularea

procesului-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001, întocmit de Circumscripția

Financiară Drăgănești-Olt și a deciziei nr. 63 din 13 martie 2001, emisă de

D.G.F.P. a județului Olt.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin actele contestate a fost nelegal obligată să plătească la

bugetul statului, suma de 9.648.711 lei, reprezentând majorări de întârziere

aferente impozitului pe profit.

Curtea de Apel Craiova a pronunțat

sentința civilă nr. 730 din 4 octombrie 2001, prin care a admis acțiunea și a

anulat în totalitate actele de control fiscal, dar această hotărâre a fost

casată, urmare a admiterii recursului declarat de D.G.F.P. a județului Olt, prin

decizia nr. 2260 din 18 iunie 2002, a Curții Supreme de Justiție și s-a dispus

rejudecarea cauzei, în contradictoriu cu pârâta Circumscripția Financiară

Drăgănești-Olt, la aceeași instanță.

În fond după casare, Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 329 din 8

noiembrie 2002, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantă, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. a județului

Olt și Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt și a anulat actul de control

întocmit la 7 februarie 2001, precum și decizia nr. 63 din 13 martie 2001,

exonerând reclamanta de răspundere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta beneficiază de facilitățile prevăzute în art. 4

din O.U.G. nr. 163/2000 și nu datorează majorările de întârziere aferente

impozitului pe profit, pentru că în termenul de 15 zile de la comunicarea

debitului, în sumă de 10.992.608 lei, a efectuat plata prin compensare, cu suma

de 15.107.648 lei, reprezentând T.V.A. de rambursat și constatat prin

procesul-verbal nr. 1 din 12 ianuarie 2002.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal a declarat recurs D.G.F.P. a județului Olt, în nume propriu și în

numele Ministerului Finanțelor Publice, solicitând casarea hotărârii, ca

nelegală și netemeinică.

Recurenții au susținut că instanța

de fond a apreciat eronat că intimata-reclamantă beneficiază de facilitățile

fiscale acordate prin O.U.G. nr. 163/2000, deși nu au fost îndeplinite

condițiile prevăzute în art. 11 din acest act normativ, în sensul că diferența

de plată, în sumă de 10.757.851 lei, nu a fost achitată la bugetul statului în

termen de 15 zile de la comunicarea actului de constatare a debitului,

procesul-verbal nr. 1 din 12 ianuarie 2001.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Prin procesul verbal nr. 357 din 7

februarie 2001, Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt a reținut că

intimata-reclamanta nu este în drept să beneficieze de scutirea la plată a

majorărilor de întârziere în sumă de 9.648.711 lei, pentru că nu a achitat

debitul de 10.757.851 lei reprezentând, de asemenea, majorări de întârziere,

stabilite prin actul de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001, comunicat la data

de 17 ianuarie 2001.

Instanța de fond a constatat corect

nelegalitatea procesului-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001 și a deciziei nr. 63

din 13 martie 2001, prin care D.G.F.P a județului Olt a respins contestația

intimatei-reclamante.

Anulând cele două acte

administrative, instanța de fond a constatat judicios că intimata-reclamantă

beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute în art. 11 din O.U.G. nr. 163/2000

și potrivit cărora, debitorii sunt scutiți de plata majorărilor de întârziere,

dacă achită, în termen de 15 zile de la data încheierii sau a comunicării

documentelor de verificare sau de constatare, diferențele de impozite și taxe

și majorările de întârziere aferente acestora, constatate ulterior de organele

competente pentru perioada de până la 15 decembrie 2000.

Pentru stingerea debitului, în sumă

de 10.757.851 lei, stabilit în procesul-verbal nr. 94 din 11 ianuarie 2001,

intimata-reclamantă a solicitat Circumscripției Financiare Drăgănești-Olt, la

data de 19 ianuarie 2001, compensarea cu suma de 15.107.648 lei, reprezentând T.V.A.

de rambursat.

Deși în procesul-verbal nr. 357 din

7 februarie 2001, Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt a confirmat creanța

intimatei-reclamante, în sumă de 15.110.647 lei, reprezentând T.V.A. de

rambursat și a acceptat ca în limita acestei sume să fie compensate debitele

stabilite prin actul de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001, a procedat nelegal și în fapt, a compensat majorările de întârziere în sumă de 9.648.711 lei,

și nu majorările de întârziere în sumă de 10.757.851 lei.

Compensarea astfel efectuată, a

vătămat dreptul recunoscut intimatei-reclamante, de art. 11 din O.U.G. nr. 163/2000,

pentru că organul de control nu a avut în vedere obiectul cererii de compensare

formulată pentru stingerea debitului de 10.757.851 lei, constatat în

procesul-verbal nr. 94 din 11 ianuarie 2001, iar nu pentru debitul de 9.648.711

lei, a cărui executare era condiționată de plata primului debit, în termen de

15 zile de la comunicarea actului de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001.

Recurenții nu au contestat această

situație de fapt, dovedită cu înscrisuri și raportul de expertiză contabilă, la

care nu au formulat obiecțiuni.

De altfel, în decizia nr. 63 din 13

martie 2001, D.G.F.P. a județului Olt nu a analizat contestația sub aspectul

compensării debitului intimatei-reclamante, cu creanța acesteia, rezultate din

admiterea cererii sale de rambursare a T.V.A. De asemenea, la judecata pe fond

și în prezentul recurs, recurenții-pârâți nu au formulat apărări privind compensarea

intervenită și efectul acesteia de a stinge debitul intimatei-reclamantei,

pentru majorările de întârziere, în sumă de 10.757.851 lei.

Pentru considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

a județului Olt, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor, împotriva

sentinței civile nr. 329 din 8 octombrie 2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 martie 2004.