ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 aprilie 2001, reclamanta SC E.C. SRL Dăneasa, județul Olt, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001, întocmit de Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt și a deciziei nr. 63 din 13 martie 2001, emisă de D.G.F.P. a județului Olt. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele contestate a fost nelegal obligată să plătească la bugetul statului, suma de 9.648.711 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit. Curtea de Apel Craiova a pronunțat sentința civilă nr. 730 din 4 octombrie 2001, prin care a admis acțiunea și a anulat în totalitate actele de control fiscal, dar această hotărâre a fost casată, urmare a admiterii recursului declarat de D.G.F.P.

a județului Olt, prin decizia nr. 2260 din 18 iunie 2002, a Curții Supreme de Justiție și s-a dispus rejudecarea cauzei, în contradictoriu cu pârâta Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt, la aceeași instanță. În fond după casare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 329 din 8 noiembrie 2002, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. a județului Olt și Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt și a anulat actul de control întocmit la 7 februarie 2001, precum și decizia nr. 63 din 13 martie 2001, exonerând reclamanta de răspundere. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta beneficiază de facilitățile prevăzute în art. 4 din O.U.G.

nr. 163/2000 și nu datorează majorările de întârziere aferente impozitului pe profit, pentru că în termenul de 15 zile de la comunicarea debitului, în sumă de 10.992.608 lei, a efectuat plata prin compensare, cu suma de 15.107.648 lei, reprezentând T.V.A. de rambursat și constatat prin procesul-verbal nr. 1 din 12 ianuarie 2002. Împotriva acestei sentințe și în termen legal a declarat recurs D.G.F.P. a județului Olt, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurenții au susținut că instanța de fond a apreciat eronat că intimata-reclamantă beneficiază de facilitățile fiscale acordate prin O.U.G.

nr. 163/2000, deși nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 11 din acest act normativ, în sensul că diferența de plată, în sumă de 10.757.851 lei, nu a fost achitată la bugetul statului în termen de 15 zile de la comunicarea actului de constatare a debitului, procesul-verbal nr. 1 din 12 ianuarie 2001. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin procesul verbal nr. 357 din 7 februarie 2001, Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt a reținut că intimata-reclamanta nu este în drept să beneficieze de scutirea la plată a majorărilor de întârziere în sumă de 9.648.711 lei, pentru că nu a achitat debitul de 10.757.851 lei reprezentând, de asemenea, majorări de întârziere, stabilite prin actul de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001, comunicat la data de 17 ianuarie 2001. Instanța de fond a constatat corect nelegalitatea procesului-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001 și a deciziei nr. 63 din 13 martie 2001, prin care D.G.F.P a județului Olt a respins contestația intimatei-reclamante.

Anulând cele două acte administrative, instanța de fond a constatat judicios că intimata-reclamantă beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute în art. 11 din O.U.G. nr. 163/2000 și potrivit cărora, debitorii sunt scutiți de plata majorărilor de întârziere, dacă achită, în termen de 15 zile de la data încheierii sau a comunicării documentelor de verificare sau de constatare, diferențele de impozite și taxe și majorările de întârziere aferente acestora, constatate ulterior de organele competente pentru perioada de până la 15 decembrie 2000. Pentru stingerea debitului, în sumă de 10.757.851 lei, stabilit în procesul-verbal nr. 94 din 11 ianuarie 2001, intimata-reclamantă a solicitat Circumscripției Financiare Drăgănești-Olt, la data de 19 ianuarie 2001, compensarea cu suma de 15.107.648 lei, reprezentând T.V.A.

de rambursat. Deși în procesul-verbal nr. 357 din 7 februarie 2001, Circumscripția Financiară Drăgănești-Olt a confirmat creanța intimatei-reclamante, în sumă de 15.110.647 lei, reprezentând T.V.A. de rambursat și a acceptat ca în limita acestei sume să fie compensate debitele stabilite prin actul de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001, a procedat nelegal și în fapt, a compensat majorările de întârziere în sumă de 9.648.711 lei, și nu majorările de întârziere în sumă de 10.757.851 lei. Compensarea astfel efectuată, a vătămat dreptul recunoscut intimatei-reclamante, de art. 11 din O.U.G.

nr. 163/2000, pentru că organul de control nu a avut în vedere obiectul cererii de compensare formulată pentru stingerea debitului de 10.757.851 lei, constatat în procesul-verbal nr. 94 din 11 ianuarie 2001, iar nu pentru debitul de 9.648.711 lei, a cărui executare era condiționată de plata primului debit, în termen de 15 zile de la comunicarea actului de control nr. 94 din 11 ianuarie 2001. Recurenții nu au contestat această situație de fapt, dovedită cu înscrisuri și raportul de expertiză contabilă, la care nu au formulat obiecțiuni. De altfel, în decizia nr. 63 din 13 martie 2001, D.G.F.P. a județului Olt nu a analizat contestația sub aspectul compensării debitului intimatei-reclamante, cu creanța acesteia, rezultate din admiterea cererii sale de rambursare a T.V.A.

De asemenea, la judecata pe fond și în prezentul recurs, recurenții-pârâți nu au formulat apărări privind compensarea intervenită și efectul acesteia de a stinge debitul intimatei-reclamantei, pentru majorările de întârziere, în sumă de 10.757.851 lei. Pentru considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a județului Olt, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 329 din 8 octombrie 2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2004.