ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2003

D E C I Z I A NR.1488 DOSAR NR.3214/2001 La data de 28 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții H.G.M.și V.Z.împotriva deciziei civile nr.201 C din 11.06.2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 28 martie 2003 care face parte integrantă din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 8 aprilie 2003 apoi la 10 aprilie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 01.06.1998 reclamanții H.G.M.și V.Z.au chemat în judecată Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, R.A.Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de D.G.F.P.C.F.S.Constanța, solicitând constatarea aplicării abuzive a art.II din Decretul nr.92/1950 cu privire la imobilul situat în Constanța, str.Moldovei nr.21 (23) și obligarea pârâtelor de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul.

În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a fost proprietatea autorului comun – H.G., în baza contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.3014/1922, preluat apoi în mod abuziv de stat în temeiul Decretului nr.92/1950 întrucât fostul proprietar era exceptat de la naționalizare. După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr.717 din 25 octombrie 2000, Tribunalul Constanța a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Constanța.

Municipiul Constanța prin Primar, R.A.E.D.P.P.Constanța, I.A.și I.E., a constatat că imobilul situat în Constanța, str.Moldovei nr.21, compus din teren în suprafață de 256,85 mp și construcțiile parter + etaj a fost naționalizat abuziv; a obligat pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, R.A.E.D.P.P.Constanța, I.A.și E., să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul menționat; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de D.G.F.P.C.F.S.Constanța și a respins cererea împotriva acestui pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru aceasta, instanța a reținut că: - imobilul situat în str.Moldovei nr.21, fost 23, a aparținut în proprietate autorului reclamanților, prin actul de vânzare-cumpărare nr.3014/23.07.1921; - imobilul nu se regăsește în listele anexă la Decretul nr.92/1950 apărând însă în tabelul întreprinderilor naționalizate în baza Legii nr.119/1948, naționalizarea fiind abuzivă; - titlul de proprietate al reclamanților este astfel preferabil celui al pârâților I.A.și E. – contract de vânzare-cumpărare nr.27.206/25.10.1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P.Constanța pentru una cameră și dependințe, pârâții dobândind dreptul de proprietate de la un non dominus. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.201/11 iunie 2001, a admis apelurile declarate de pârâții I.E.

și A., Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, R.A.Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, în contradictoriu cu intimații-reclamanți H.G.M.și V.Z., intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței nr.717 din 25.10.2000, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins ca nefondată acțiunea față de pârâții Consiliul Local Constanța, prin Primar, R.A.E.D.P.P., I.A.și E., Municipiul Constanța, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: - cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamanților invocată de Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, din verificarea actelor de stare civilă și a certificatelor de moștenitor, rezultă că reclamanta V.Z.nu este descendenta lui H.G.și H.M., iar pe de altă parte, V.Z.nu este una și aceeași persoană cu V.Z., fiica lui H.M.; - referitor la imobilul ce se revendică, acesta nu este identificat prin actele depuse de reclamanți, rezultând din probe că este vorba de două imobile distincte aflate pe str.Moldovei nr.21 și str.Moldovei nr.23, cu proprietari diferiți, preluate de stat în baza unor acte normative diferite, iar separat, din actul de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți se constată că intră în discuție un al treilea imobil, str.Moldovei nr.9.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8, 9 C.proc.civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, că: - instanța a admis apelul declarat de pârâții I.A.și E., deși acest apel a fost declarat de avocat, nu a fost motivat și nici însușit de pârâți; - în ce privește calitatea procesuală activă, instanța a dat dezlegare unor probleme care nu au fost invocate de apelanți, greșit de altfel, întrucât certificatele de moștenitor depuse la dosar, nu au fost desființate în vreun mod oarecare, iar considerentele pentru care instanța ajunge la concluzia că reclamanta V.Z.nu ar fi descendenta lui H.(corect: H.) G. și H.H.

sunt greșite. În legătură cu identificarea imobilului din actele dosarului rezultă că imobilul revendicat este identic cu cel aflat în proprietatea autorilor. Recursul este fondat potrivit celor ce urmează. În adevăr, la dosar s-au depus de către reclamanți certificatele de moștenitor nr.1960/24.03.1995 din care rezultă că după defuncta H.H., decedată la 02.06.1995 au rămas ca moștenitori V.Z.–fiică și H.M.G.– nepot de fiică (fila 55 dosar nr.4004/1999 Curtea de Apel Constanța); nr.317/14.12.1998 – fila 53; nr.9175/26 mai 1999, prin care se atestă calitatea de moștenitor a numiților V.Z.și H.M. G., după defunctul H.G., decedat la 25 martie 1961. Instanța de apel a înlăturat implicit aceste acte, pentru considerente care nu țin de puterea doveditoare a acestora și fără a pune în discuția părților, eventual o asemenea chestiune.

Or, potrivit dispozițiilor art.88 din Legea nr.36/1995 certificatul de moștenitor face dovada deplină, până la anularea pe cale judecătorească, în ceea ce privește, printre altele, calitatea de moștenitor, aceeași concluzie impunându-se și cu privire la certificatul de calitate de moștenitor. De altfel, prin apelul declarat de Consiliul Local Constanța, în legătură cu excepția privind lipsa calității procesuale active, s-a invocat numai că imobilul a aparținut ca bun propriu mamei defunctului G.H., în timp ce reclamanții prin certificatul de moștenitor depus tind să-și justifice calitatea procesuală activă după defuncta H.H., soția autorului, fapt ce nu prezintă interes. Era necesar deci, a susținut apelanta, ca reclamanții să depună un certificat de moștenitor de pe urma defunctului G.H.

și acte de stare civilă care să facă dovada că H.H. a fost soția autorului reclamanților. Dincolo de aceste mențiuni, instanța de apel, în motivarea hotărârii, a reținut în sprijinul excepției privind lipsa calității procesuale active - alte considerente, legate de identitatea persoanelor și identificarea imobilului, cu încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, chestiunile reținute nefiind puse în discuția părților pentru a face obiect de cercetare judecătorească, eventual prin propunerea și administrarea de probe în acest sens. În plus de aceasta, cum în mod corect se susține în recurs, argumentele aduse de instanță vizează numai situația reclamantei V.Z., acțiunea fiind respinsă însă pentru lipsa calității procesuale active a ambilor reclamanți.

Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art.314 C.proc.civ., recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor, ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte chestiuni invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții H.G.M.și V.Z.împotriva deciziei civile nr.201 C din 11.06.2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.