ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C I Z I A NR.1488 DOSAR
NR.3214/2001
La data de 28 martie 2003 s-a luat în examinare
recursul declarat de reclamanții H.G.M.și V.Z.împotriva deciziei civile nr.201
C din 11.06.2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă.
Dezbaterile au fost
consemnate în încheierea cu data de 28 martie 2003 care face parte integrantă
din prezenta, iar pronunțarea s-a amânat la 8 aprilie 2003 apoi la 10 aprilie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
01.06.1998 reclamanții H.G.M.și V.Z.au chemat în judecată Consiliul Local
Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, R.A.Exploatarea Domeniului Public
și Privat Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de
D.G.F.P.C.F.S.Constanța, solicitând constatarea aplicării abuzive a art.II din
Decretul nr.92/1950 cu privire la imobilul situat în Constanța, str.Moldovei
nr.21 (23) și obligarea pârâtelor de a lăsa în deplină proprietate și posesie
imobilul.
În motivarea acțiunii s-a
arătat că imobilul a fost proprietatea autorului comun – H.G., în baza
contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.3014/1922, preluat apoi în mod
abuziv de stat în temeiul Decretului nr.92/1950 întrucât fostul proprietar era
exceptat de la naționalizare.
După un prim ciclu
procesual, prin sentința civilă nr.717 din 25 octombrie 2000, Tribunalul
Constanța a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local
Constanța. Municipiul Constanța prin Primar, R.A.E.D.P.P.Constanța, I.A.și
I.E., a constatat că imobilul situat în Constanța, str.Moldovei nr.21, compus
din teren în suprafață de 256,85 mp și construcțiile parter + etaj a fost
naționalizat abuziv; a obligat pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul
Constanța prin Primar, R.A.E.D.P.P.Constanța, I.A.și E., să lase reclamanților
în deplină proprietate și posesie imobilul menționat; a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor
reprezentat de D.G.F.P.C.F.S.Constanța și a respins cererea împotriva acestui
pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru aceasta, instanța a
reținut că:
- imobilul situat în
str.Moldovei nr.21, fost 23, a aparținut în proprietate autorului
reclamanților, prin actul de vânzare-cumpărare nr.3014/23.07.1921;
- imobilul nu se regăsește
în listele anexă la Decretul nr.92/1950 apărând însă în tabelul întreprinderilor
naționalizate în baza Legii nr.119/1948, naționalizarea fiind abuzivă;
- titlul de proprietate al
reclamanților este astfel preferabil celui al pârâților I.A.și E. – contract de
vânzare-cumpărare nr.27.206/25.10.1996 încheiat cu R.A.E.D.P.P.Constanța pentru
una cameră și dependințe, pârâții dobândind dreptul de proprietate de la un non
dominus.
Curtea de Apel Constanța,
prin decizia civilă nr.201/11 iunie 2001, a admis apelurile declarate de
pârâții I.E. și A., Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin
Primar, R.A.Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, în
contradictoriu cu intimații-reclamanți H.G.M.și V.Z., intimatul-pârât Statul
Român prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței nr.717 din 25.10.2000, pe
care a schimbat-o în parte în sensul că a respins ca nefondată acțiunea față de
pârâții Consiliul Local Constanța, prin Primar, R.A.E.D.P.P., I.A.și E.,
Municipiul Constanța, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a reținut următoarele:
- cu privire la lipsa
calității procesuale active a reclamanților invocată de Consiliul Local
Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, din verificarea actelor de stare
civilă și a certificatelor de moștenitor, rezultă că reclamanta V.Z.nu este
descendenta lui H.G.și H.M., iar pe de altă parte, V.Z.nu este una și aceeași
persoană cu V.Z., fiica lui H.M.;
- referitor la imobilul ce
se revendică, acesta nu este identificat prin actele depuse de reclamanți,
rezultând din probe că este vorba de două imobile distincte aflate pe
str.Moldovei nr.21 și str.Moldovei nr.23, cu proprietari diferiți, preluate de
stat în baza unor acte normative diferite, iar separat, din actul de
vânzare-cumpărare invocat de reclamanți se constată că intră în discuție un al
treilea imobil, str.Moldovei nr.9.
Împotriva acestei decizii
au declarat recurs reclamanții, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de
art.304 pct.8, 9 C.proc.civ..
În dezvoltarea motivelor de
recurs se susține, că:
- instanța a admis apelul
declarat de pârâții I.A.și E., deși acest apel a fost declarat de avocat, nu a
fost motivat și nici însușit de pârâți;
- în ce privește calitatea
procesuală activă, instanța a dat dezlegare unor probleme care nu au fost
invocate de apelanți, greșit de altfel, întrucât certificatele de moștenitor
depuse la dosar, nu au fost desființate în vreun mod oarecare, iar
considerentele pentru care instanța ajunge la concluzia că reclamanta V.Z.nu ar
fi descendenta lui H.(corect: H.) G. și H.H. sunt greșite. În legătură cu
identificarea imobilului din actele dosarului rezultă că imobilul revendicat
este identic cu cel aflat în proprietatea autorilor.
Recursul este fondat
potrivit celor ce urmează.
În adevăr, la dosar s-au
depus de către reclamanți certificatele de moștenitor nr.1960/24.03.1995 din
care rezultă că după defuncta H.H., decedată la 02.06.1995 au rămas ca
moștenitori V.Z.–fiică și H.M.G.– nepot de fiică (fila 55 dosar nr.4004/1999
Curtea de Apel Constanța); nr.317/14.12.1998 – fila 53; nr.9175/26 mai 1999,
prin care se atestă calitatea de moștenitor a numiților V.Z.și H.M. G., după
defunctul H.G., decedat la 25 martie 1961.
Instanța de apel a
înlăturat implicit aceste acte, pentru considerente care nu țin de puterea
doveditoare a acestora și fără a pune în discuția părților, eventual o asemenea
chestiune.
Or, potrivit dispozițiilor
art.88 din Legea nr.36/1995 certificatul de moștenitor face dovada deplină,
până la anularea pe cale judecătorească, în ceea ce privește, printre altele,
calitatea de moștenitor, aceeași concluzie impunându-se și cu privire la
certificatul de calitate de moștenitor.
De altfel, prin apelul
declarat de Consiliul Local Constanța, în legătură cu excepția privind lipsa
calității procesuale active, s-a invocat numai că imobilul a aparținut ca bun
propriu mamei defunctului G.H., în timp ce reclamanții prin certificatul de
moștenitor depus tind să-și justifice calitatea procesuală activă după defuncta
H.H., soția autorului, fapt ce nu prezintă interes. Era necesar deci, a
susținut apelanta, ca reclamanții să depună un certificat de moștenitor de pe
urma defunctului G.H. și acte de stare civilă care să facă dovada că H.H. a
fost soția autorului reclamanților.
Dincolo de aceste mențiuni,
instanța de apel, în motivarea hotărârii, a reținut în sprijinul excepției
privind lipsa calității procesuale active - alte considerente, legate de
identitatea persoanelor și identificarea imobilului, cu încălcarea principiilor
contradictorialității și a dreptului la apărare, chestiunile reținute nefiind
puse în discuția părților pentru a face obiect de cercetare judecătorească,
eventual prin propunerea și administrarea de probe în acest sens.
În plus de aceasta, cum în
mod corect se susține în recurs, argumentele aduse de instanță vizează numai
situația reclamantei V.Z., acțiunea fiind respinsă însă pentru lipsa calității
procesuale active a ambilor reclamanți.
Așa fiind, având în vedere
și dispozițiile art.314 C.proc.civ., recursul urmează a fi admis, a se casa
hotărârea atacată și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea
apelurilor, ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte chestiuni
invocate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții H.G.M.și
V.Z.împotriva deciziei civile nr.201 C din 11.06.2001 a Curții de Apel
Constanța – Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași
instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie
2003.