ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.09.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2772/2003

HOTĂRÂRE
24.09.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2772/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 3

februarie 2003, Consiliul Local Fundulea a chemat în judecată Ministerul

Sănătății și Familiei, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 19 din

16 ianuarie 2003, până la soluționarea acțiunii de anulare parțială a acestui

act administrativ.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că prin ordinul sus-menționat s-a desființat Spitalul Orășenesc

Fundulea și s-a reorganizat ca secție exterioară a Spitalului de

Pneumoftiziologie Dor Mărunt, care a preluat prin transfer și bunurile

aparținând acestuia.

Executarea acestui ordin, a precizat

reclamanta, ar produce o pagubă iminentă colectivității prin afectarea

sănătății locuitorilor orașului, întrucât Spitalul din Fundulea nu dispune de

dotările necesare pentru a funcționa ca unitate de pneumoftiziologie.

Prin sentința civilă nr. 260 din 26

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis cererea și a dispus suspendarea executării art. 1 al Ordinului nr. 19 din

16 ianuarie 2003 al Ministrului Sănătății și Familiei, până la soluționarea

dosarului nr. 268/2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reorganizarea Spitalului Orășenesc Fundulea, ca secție

exterioară a Spitalului de Pneumoftiziologie Dor Mărunt, ar putea produce o

pagubă iminentă, fiind amplasat lângă o grădiniță și nedispunând de condiții

speciale de igienă a mediului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâtul Ministerul Sănătății și Familiei, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat că nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, întrucât

spitalul din Fundulea deține sursă de apă potabilă și rețea de canalizare

proprii și este înconjurat de un spațiu verde de cca 100 m care îl desparte de clădirea

grădiniței, astfel încât nu există pericol de contaminare.

Examinând cauza, în raport de

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

atare.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei

pagube iminente, reclamantul poate cere suspendarea actului administrativ până

la soluționarea acțiunii.

În speță, instanța de fond a

apreciat în mod întemeiat că sunt întrunite cerințele textului sus-menționat.

Astfel, se află pe rolul Curții de

Apel București acțiunea prin care reclamantul solicită constatarea nulității

parțiale a H.G. nr. 867/2002 și anularea parțială a Ordinului nr. 19/2003 emis

de Ministerul Sănătății și Familiei, pe considerentul că spitalul din Fundulea

aparține domeniului public al localității și nu face parte din domeniul privat

al statului.

Întrucât acțiunea de anulare

privește situația juridică a Spitalului Orășenesc Fundulea, s-a considerat în

mod corect de instanța de fond că există un caz bine justificat. De asemenea,

deoarece spitalul deservește mai multe localități ,având cca. 15.000 locuitori

a căror sănătate ar putea fi afectată prin măsura de desființare dispusă, se constată

că și cea de-a doua cerință, prevenirea producerii unei pagube iminente, este

îndeplinită.

În același sens, amplasarea unei

secții exterioare a Spitalului de Pneumoftiziologie Dor Mărunt în clădirea

spitalului din Fundulea, situată, astfel cum rezultă din schiță, în imediata

vecinătate a grădiniței, ar putea avea efecte negative asupra sănătății

copiilor.

Cât privește susținerea

recurentului, în sensul că spitalul dispune de dotările necesare pentru a nu

reprezenta un pericol pentru sănătatea publică, aceasta nu poate fi reținută în

lipsa unor dovezi și față de contestarea reclamantului.

În consecință, Curtea reținând că

măsura suspendării executării ordinului în litigiu a fost dispusă în mod

justificat, va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

Ministerul Sănătății și Familiei împotriva sentinței civile nr. 260 din 26

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1145/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27 ianuarie 2003, reclamantul Consiliul Local Fundulea, prin Primarul orașului Fundulea, a solicitat anularea parțială a Ordinu
ÎCCJ 2007-09-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3591/2007
privința cererii de anulare a ordinelor respective emise de ministrul sănătății, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 906 din 22 februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI
ÎCCJ 2006-05-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1597/2006
inării motivelor de recurs, se constată că Ministerul Sănătății nu și-a timbrat recursul, deși a fost citat cu mențiunea de a se achita de această obligație. Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu modificările
ÎCCJ 2005-03-03
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1386/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 406/CA/2003 - P, pronunțată la data de 13 octombrie 2003, în dosarul nr. 2557/CA/2003, Curtea de Apel
ÎCCJ 2013-03-14
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2013
a ținut seama de toate argumentele reclamantului, rezumându-se a face referire numai la autoevaluarea spitalului și nu și la realitatea existentă și recentă în această unitate spitalicească. În concret nu s-a luat în calcul explicația recla
Sursă