ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 862/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ț.I.împotriva deciziei

civile nr.83 din 5.06.2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă.

La

apelul nominal au lipsit părțile: recurentul-reclamant, intimații-pârâți P.G.și

Primăria Comunei Săliștea de Sus.

Procedura

completă.

Se

referă că recurentul a depus concluzii scrise.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

studierea actelor și lucrărilror dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr.208 din 93.01.2002 la Tribunalul Maramureș – secția

civilă reclamantul Ț.I.a chemat în judecată pe pârâtul P.G.și Primăria Comunei Săliștea

de Sus și a solicitat instanței  ca pe baza probelor ce se vor administra să

pronunțe o sentință prin care să oblige pe pârât să-i restituie în deplină

proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 3442 mp., situat în

hotarul Comunei Săliștea de Sus, județul Maramureș, la  punctul „Gruiul Luncii”

având vecinătățile menționate în petitul cererii.

În

motivarea cererii sale reclamantul arată că autorul său Ț.V.a L. fost condamnat

la închisoare prin sentința penală nr.141/1950 precum și la pedeapsa

complementară privind confiscarea averii.

Că,

urmare a aplicării măsurii confiscării averii, i s-a confiscat și terenul din

litigiu, fiind îndreptățit în calitate de moștenitor, ca în baza art.2, pct.b,

art.4 pct.2 din Legea nr.10/2001 să solicite restituirea imobilului preluat

abuziv.

Mai

arată reclamantul să în conformitate cu art.20 și art.23 din Legea nr.10/2001

s-a adresat cu notificare Primăriei Săliștea de Sus, solicitând retrocedarea

terenului dar că cererea sa nu a fost soluționată, fiind îndrumat să se

adreseze Primăriei Dragomirești, care ar deține imobilul.

Că

anterior prezentei acțiuni a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenului în litigiu în baza Legii nr.18/1991, obținând în temeiul

acestei legi, titlu de proprietate care ulterior i-a fost anulat prin hotărâre

judecătorească, la cererea pârâtului P.G..

La

termenul de judecată din 24 ianuarie 2002 la instanța de fond, Tribunalul

Maramureș, s-a dispus atașarea la dosarul cauzei și a deciziei  emise de Primarul

Comunei Săliștea de Sus în urma notificării formulate de Ț.I.cu privire la

retrocedarea terenului în suprafață de 3442 mp. situat în hotarul comunei

Săliștea de Sua la punctul „Gruiul Luncii”.

Prin

sentința civilă nr.240 din 21 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Maramureș

– secția civilă cererea petentului Ț.I., formulată împotriva dispoziției nr.39

din 18 februarie 2002 emisă de Primarul Comunei Săliștea de Sus este respinsă

cu motivarea că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în

litigiu a format obiectul altui litigiu soluționat în conformitate cu

prevederile Legii nr.18/1991.

Apelul

declarat de apelantul Ț.I.împotriva sentinței civile nr.240/21 februarie 2002

pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr.83/05.06.2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția civilă care

a decis că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță, conform art.8

din Legea nr.10/2001 prevederile acestui act normativ nu sunt aplicabile,

imobilul intrând sub incidența reglementărilor din Legea nr.18/1991.

Împotriva

deciziei civile nr.83 din 05.06.2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a

declarat recurs reclamantul Ț.I., care critică hotărârea recurată pentru

motivele de nelegalitate constând în neaplicarea în cauză a prevederilor Legii

nr.10/2001, deși terenul revendicat  a fost confiscat de la autorul său Ț.V.a

L.căruia, prin sentința penală nr.141/1950 pronunțată de Tribunalul Militar

Cluj, pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată pentru infracțiunea de crimă de

uneltire contra ordinii sociale, prevăzute de art.209 din C.pen.anterior, i s-a

aplicat și pedeapsa complementară a confiscării averii, inclusiv a terenului în

litigiu. Susține recurentul că și în prezent terenul confiscat  și revendicat

în cauză, face parte din patrimoniul Comunei Săliștea de Sus fiindu-i

aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate abuziv în  perioada 6.03.1945 – 22 decembrie 1989.

Recursul

este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit

art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu intră sub incidența acestei legi

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar

nr.1871991 și prin Legea nr.1/2000.

Așa

deci, legiuitorul a înțeles să delimiteze prin art.8 din Legea nr.10/2001 sfera

de aplicare a acestei legi de cea a unora dintre actele normative înrudite, în

sensul că și acestea au un caracter reparatror.

Din

actele depuse la dosar de către părțile cauzei se constată că terenul în

suprafață de 3238 mp. situat în extravilanul localității Săliștea de Sus s-a

aflat la 22 decembrie 1989 în posesia  C.A.P. din localitate și în consecință a

făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu

prevederile Legii nr.18/1991.

Astfel,

inițial pentru terenul revendicat în prezenta cauză, recurentului Ț.I.i s-a

reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate

nr.60377/671/05.09.1995 eliberat de Comisia Județeană Maramureș pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului conform Legii nr.18/1991

(fila 21 dosar fond nr.208/2002).

Ulterior,

prin sentința civilă nr.209/8.06.2000 pronunțată de Judecătoria Dragomirești

titlul de proprietate al reclamantului Ț.I.a fost anulat, sentința fiind

irevocabilă, ca urmare a retragerii apelului declarat de Ț.I.(fila 58-59).

Pentru

același teren s-a eliberat ulterior, tot în baza Legii nr.18/1991 titlul de

proprietate nr.6005/84/1.XI.2002 pentru pârâtul P.G.

Rezultă

că dispoziția nr.39/18.02.2002 emisă de Primarul Comunei Săliștea de Sus prin

care s-a răspuns notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 de către

recurentul Ț.I.în sensul că terenul pentru care se solicită retrocedarea

dreptului de proprietate nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, deoarece

potrivit art.8 din aceeași lege, îi sunt aplicabile reglementările din Legea

fondului funciar nr.18/1991, este întemeiată iar hotărârile pronunțate în cauză

prin care s-a respins acțiunea  reclamantului sunt temeinice și legale.

În

consecință recursul se respinge ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul Ț.I.împotriva deciziei nr.83 din 5.06.2002 a Curții de

Apel Cluj – Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.