ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 862/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ț.I.împotriva deciziei civile nr.83 din 5.06.2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. La apelul nominal au lipsit părțile: recurentul-reclamant, intimații-pârâți P.G.și Primăria Comunei Săliștea de Sus. Procedura completă. Se referă că recurentul a depus concluzii scrise. C U R T E A Asupra recursului de față: Din studierea actelor și lucrărilror dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.208 din 93.01.2002 la Tribunalul Maramureș – secția civilă reclamantul Ț.I.a chemat în judecată pe pârâtul P.G.și Primăria Comunei Săliștea de Sus și a solicitat instanței ca pe baza probelor ce se vor administra să pronunțe o sentință prin care să oblige pe pârât să-i restituie în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 3442 mp., situat în hotarul Comunei Săliștea de Sus, județul Maramureș, la punctul „Gruiul Luncii” având vecinătățile menționate în petitul cererii.

În motivarea cererii sale reclamantul arată că autorul său Ț.V.a L. fost condamnat la închisoare prin sentința penală nr.141/1950 precum și la pedeapsa complementară privind confiscarea averii. Că, urmare a aplicării măsurii confiscării averii, i s-a confiscat și terenul din litigiu, fiind îndreptățit în calitate de moștenitor, ca în baza art.2, pct.b, art.4 pct.2 din Legea nr.10/2001 să solicite restituirea imobilului preluat abuziv. Mai arată reclamantul să în conformitate cu art.20 și art.23 din Legea nr.10/2001 s-a adresat cu notificare Primăriei Săliștea de Sus, solicitând retrocedarea terenului dar că cererea sa nu a fost soluționată, fiind îndrumat să se adreseze Primăriei Dragomirești, care ar deține imobilul.

Că anterior prezentei acțiuni a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în baza Legii nr.18/1991, obținând în temeiul acestei legi, titlu de proprietate care ulterior i-a fost anulat prin hotărâre judecătorească, la cererea pârâtului P.G.. La termenul de judecată din 24 ianuarie 2002 la instanța de fond, Tribunalul Maramureș, s-a dispus atașarea la dosarul cauzei și a deciziei emise de Primarul Comunei Săliștea de Sus în urma notificării formulate de Ț.I.cu privire la retrocedarea terenului în suprafață de 3442 mp. situat în hotarul comunei Săliștea de Sua la punctul „Gruiul Luncii”.

Prin sentința civilă nr.240 din 21 februarie 2000 pronunțată de Tribunalul Maramureș – secția civilă cererea petentului Ț.I., formulată împotriva dispoziției nr.39 din 18 februarie 2002 emisă de Primarul Comunei Săliștea de Sus este respinsă cu motivarea că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu a format obiectul altui litigiu soluționat în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991. Apelul declarat de apelantul Ț.I.împotriva sentinței civile nr.240/21 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.83/05.06.2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția civilă care a decis că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță, conform art.8 din Legea nr.10/2001 prevederile acestui act normativ nu sunt aplicabile, imobilul intrând sub incidența reglementărilor din Legea nr.18/1991.

Împotriva deciziei civile nr.83 din 05.06.2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul Ț.I., care critică hotărârea recurată pentru motivele de nelegalitate constând în neaplicarea în cauză a prevederilor Legii nr.10/2001, deși terenul revendicat a fost confiscat de la autorul său Ț.V.a L.căruia, prin sentința penală nr.141/1950 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată pentru infracțiunea de crimă de uneltire contra ordinii sociale, prevăzute de art.209 din C.pen.anterior, i s-a aplicat și pedeapsa complementară a confiscării averii, inclusiv a terenului în litigiu.

Susține recurentul că și în prezent terenul confiscat și revendicat în cauză, face parte din patrimoniul Comunei Săliștea de Sus fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6.03.1945 – 22 decembrie 1989. Recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.1871991 și prin Legea nr.1/2000. Așa deci, legiuitorul a înțeles să delimiteze prin art.8 din Legea nr.10/2001 sfera de aplicare a acestei legi de cea a unora dintre actele normative înrudite, în sensul că și acestea au un caracter reparatror.

Din actele depuse la dosar de către părțile cauzei se constată că terenul în suprafață de 3238 mp. situat în extravilanul localității Săliștea de Sus s-a aflat la 22 decembrie 1989 în posesia C.A.P. din localitate și în consecință a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991. Astfel, inițial pentru terenul revendicat în prezenta cauză, recurentului Ț.I.i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.60377/671/05.09.1995 eliberat de Comisia Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului conform Legii nr.18/1991 (fila 21 dosar fond nr.208/2002). Ulterior, prin sentința civilă nr.209/8.06.2000 pronunțată de Judecătoria Dragomirești titlul de proprietate al reclamantului Ț.I.a fost anulat, sentința fiind irevocabilă, ca urmare a retragerii apelului declarat de Ț.I.(fila 58-59).

Pentru același teren s-a eliberat ulterior, tot în baza Legii nr.18/1991 titlul de proprietate nr.6005/84/1.XI.2002 pentru pârâtul P.G. Rezultă că dispoziția nr.39/18.02.2002 emisă de Primarul Comunei Săliștea de Sus prin care s-a răspuns notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 de către recurentul Ț.I.în sensul că terenul pentru care se solicită retrocedarea dreptului de proprietate nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, deoarece potrivit art.8 din aceeași lege, îi sunt aplicabile reglementările din Legea fondului funciar nr.18/1991, este întemeiată iar hotărârile pronunțate în cauză prin care s-a respins acțiunea reclamantului sunt temeinice și legale. În consecință recursul se respinge ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ț.I.împotriva deciziei nr.83 din 5.06.2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2003.