ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 iulie

2000, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor,

solicitând anularea deciziei emisă de aceasta, cu nr. 1740 din 13 iulie 2000,

precum și a actelor de constatare 33 - 44 din 21 februarie 2000, emise de

Biroul Vamal – Zona Liberă Giurgiu, în temeiul procesului-verbal B 139 din 27

mai al 2000 Brigăzii de Supraveghere și Control Vamal Giurgiu.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că în mod nejustificat s-a dispus obligarea sa la plata

sumei de 478.288.569 lei, „drepturi de import,considerându-se greșit că nu

poate beneficia de scutirea de taxe vamale și T.V.A., pentru importul de

monitoare color pentru calculator, conform O.G. nr. 50/1999.

La justificarea cererii sale,

reclamanta a mai arătat că potrivit Tarifului Vamal de Import Vamal al

României, a încadrat produsele „monitoare color pentru calculator”, la poziția

tarifară 8471.80.10, încadrare acceptată inițial de autoritatea vamală.

Poziția reprezentanților Brigăzii de

Supraveghere și Control Vamal Giurgiu, manifestată ulterior prin schimbarea

încadrării la poziția tarifară 841.60.90, este nelegală, întrucât au în vedere

alte componente, decât monitoarele.

Prin sentința civilă nr. 969 din 28

iunie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat decizia nr. 1740/2000, a Direcției Generale a Vămilor,

decizia nr. 27 a Direcției Regionale Vamale Giurgiu și actele de constatare

încheiate de Biroul Vamal Zona Liberă Giurgiu.

S-a reținut că încadrarea monitoarelor

importate de reclamantă s-a făcut corect, acestea fiind unități periferice

complexe de intrare–ieșire, în accepțiune tehnică.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, ambele părți.

În recursul său, reclamanta SC S.

SRL a susținut că deși i-a fost admisă acțiunea, instanța a omis să-i acorde

cheltuielile de judecată.

La rândul său, Direcția Generală a

Vămilor a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii Curții de Apel

București, susținând că monitorul color pentru calculator reprezintă o unitate

de ieșire a mașinilor automate pentru prelucrarea informațiilor. Este în fapt,

partea unui sistem de prelucrare, care transformă semnalele furnizate de

mașină, într-o formă accesibilă. Ca atare, în conformitate cu Normele

explicative ale sistemului armonizat, utilizat în baza deciziei nr. 16/2000 a

Direcției Generale a Vămilor, nu poate fi încadrat decât la poziția tarifară

8471, cod 8471.60.90. În opinia recurentei, în mod greșit instanța de fond și-a

însușit concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, fără a mai analiza

punctul de vedere și dovezile administrate de pârâtă.

Recursurile nu sunt fondate.

În ce privește recursul reclamantei

SC S. SRL, urmează a se reține că nici prin acțiunea introductivă și nici

ulterior, în concluziile de fond, aceasta nu a solicitat cheltuieli de

judecată, astfel încât în mod corect instanța nu le-a avut în vedere la

pronunțarea soluției.

În ce privește recursul Direcției

Generale a Vămilor, și acesta urmează a fi respins ca nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În urma unui control desfășurat de

Brigada de Supraveghere și Control Vamal din cadrul Direcției Regionale Vamale

Giurgiu, s-a reținut că în perioada august 1999 –  septembrie 1999, societatea

reclamantă a încadrat greșit produsul „monitor pentru calculator”, la poziția

tarifară 847180.10 (unități periferice), beneficiind astfel, de scutire de

plata taxelor vamale.

Expertiza tehnică efectuată în cauză, analizând

caracteristicile tehnice și constructive ale acestor monitoare, a stabilit că

fac parte din clasa perifericelor complexe, având având funcții atât de

intrare, cât și de ieșire, concluzie care nu diferă în esență, de definițiile

formulate, conform deciziei nr. 16/2000, privind Normele tehnice de

interpretare a sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor. De

altfel, recurenta-pârâtă însăși a caracterizat la modul său, monitoarele color

pentru calculator, ca fiind unități de ieșire ale mașinilor automate de

prelucrare a informațiior.

Încadrarea acestora la poziția

tarifară 8471.60.90 din Tariful Vamal de Import al României, nu este, însă,

posibilă și corect a fost reținută ca atare, de către instanța de fond,

întrucât această poziție (unități de ieșire sau de intrare) constituie genul

proxim pentru pozițiile subordonate. Or, monitoarele în discuție fac parte din

categoria dispozitivelor periferice complexe cu funcții de intrare și ieșire

îndeplinite simultan, destinate să crească capacitatea ansamblului, prin

întărire și capacitatea funcțiilor de control multimedia – poziția tarifară

corespunzătoare fiind 8471.80.10 „unități periferice”.

Astfel fiind, în raport cu aceste

considerente, urmează a aprecia ca fiind legală și temeinică, hotărârea Curții

de Apel București, motiv pentru care recursurile declarate de Direcția Generală

a Vămilor cât și de SC S. SRL, urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC

S. SRL Ploiești și Direcția Generală a Vămilor, împotriva sentinței civile nr.

969 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.