ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 2971/2005, reclamanta SC N.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală București,

solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea

deciziei Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală nr. 206 din 13 iulie 2004, cât și a procesului-verbal de control nr.

36956/C din 12 decembrie 2001, al Direcției Generale a Vămilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

precizat că este nelegală obligarea sa la plata sumei de 1.178.193.125 lei,

rezultând din încadrarea „boxelor pentru calculator”, la codul tarifar vamal

84.71.60.90 și a „coolerelor”, la 84.73.30, ca părți și accesorii pentru

calculator, contrar încadrărilor tarifare rezultate în urma verificărilor de

către organul vamal constatator, respectiv 85.18.21.90, pentru „boxe pentru

calculator” și 84.14.59.30, pentru „coolere”, susținându-se că această

încadrare tarifară trebuie să corespundă cu Notele explicative la Sistemul

armonizat de descriere și codificare a mărfurilor prevăzute în anexa la Legea

nr. 98/1996. Ca atare, datoria vamală rezultată se compune din sumele de

774.565.172 lei, taxe vamale, comision vamal și T.V.A. și 403.627.950 lei,

majorări de întârziere aferente.

Pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

S-au administrat probatorii cu

înscrisuri și expertiză judiciară, cu privire la funcțiunile și

caracteristicile principale ale produselor boxe și coolere și în urma

analizării acestora, prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 1114 din 8

iunie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanta SC N.C. SRL.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că încadrarea tarifară corectă a „boxelor pentru calculator”

și „coolere” este cea dată de autoritatea fiscală în calea administrativă de

atac, prin decizia nr. 206 din 13 iulie 2004, textul poziției 85.18 -

recomandat de Direcția Generală a Vămilor cuprinzând și „boxele pentru

calculator” (difuzoare, amplificatoare electrice de audiofrecvență, de toate

tipurile, prezentate separat, indiferent de destinația acestora). Se precizează

că această poziție tarifară este recomandată și de Organizația Mondială a

Vămilor. Organele vamale, la controlul ulterior efectuat, au apreciat corect

încadrarea tarifară vamală a celor două produse.

S-a reținut că societatea

reclamantă, prin acțiunea formulată, a contestat încadrarea tarifară, și nu

cuantumul sumelor la care a fost obligată (cu privire la plata majorărilor de

întârziere, contestația fiindu-i respinsă, ca nemotivată, în calea

administrativă de atac).

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

susținând, în esență, că numai printr-o interpretare eronată a probelor și prin

ignorarea probei de specialitate - expertiza tehnică administrată în cauză, s-a

ajuns la concluzia că acțiunea ce a formulat-o, este neîntemeiată.

Recomandarea poziției 85.18.21, de

către Organizația Mondială a Vămilor, nu poate fi primită, aceasta fiind o

structură asociativă din care face parte și A.N.A.V., nu e un organ

jurisdicțional, iar practica sa nu este creatoare de drept jurisdicțional

românesc.

Recurenta aduce critici soluției

instanței de fond, și prin aceea că nu a fost analizată critica pe care a

adus-o formei și procedurii de întocmire a procesului-verbal de control nr.

36956/2001, critică pe care a formulat-o prin contestația adresată Ministerului

de Finanțe.

Intimata Autoritatea Națională a

Vămilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și

menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, conform considerentelor ce

se vor arăta în continuare.

Cauza supusă soluționării se referă

la încadrarea corectă la codurile tarifare corespunzătoare, a produselor „boxe

pentru calculatoare” și „coolere” importate, în funcție de această încadrare,

reclamanta fiind obligată sau nu a plăti datoria vamală de 774.565.175 lei,

plus majorările de întârziere, în sumă de 403.627.950 lei.

Încadrarea mărfurilor în Tariful

Vamal de Import al României se face conform Regulilor generale pentru interpretarea

Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, prezentate în

anexa la Legea nr. 98/1996, pentru aderarea României la Convenția

Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor și în concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat,

menționate la art. 72 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României.

Conform H.G. nr. 366/2004, privind

organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cât și

prevederilor art. 73 și urm. din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al

României, autoritatea competentă privind aplicarea Tarifului Vamal de Import al

României și clasificarea tarifară este Direcția Generală a Vămilor, în prezent

Autoritatea Națională a Vămilor.

Prin procesul-verbal de control nr.

36956 din 12 decembrie 2001, Direcția Generală a Vămilor a procedat la

controlul ulterior, prin sondaj, a operațiunilor de import „boxe de calculator”

și „coolere”, derulate în perioada ianuarie 2000 - septembrie 2001, de către

reclamantă, constatând că în raport cu prevederile art. 72 din Legea nr.

141/1997 și cele ale Notelor explicative la Sistemul armonizat de descriere și

codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996, încadrările

tarifare corecte sunt: 85.18.21.90, în cazul boxelor pentru calculator și

84.14.59.30, în cazul coolerelor. Încadrările tarifare declarate de societatea

reclamantă s-au constatat a fi eronate, noile încadrări tarifare generând o

datorie vamală de 774.565.175 lei, taxe vamale, comision vamal și T.V.A.,

pentru neplata în termen, datorându-se majorări de întârziere în sumă de

403.627.950 lei.

Recurenta susține că încadrarea

tarifară ce a urmat controlului vamal ulterior și menționată în procesul-verbal

de control contestat, este necorespunzătoare, dar această susținere este

nefondată, pentru că nu are suport legal.

Așa cum corect reține și instanța de

fond, organul de control vamal a procedat legal la încadrarea tarifară a celor

două produse, în conformitate cu Regulile generale nr. 1 și 3(a) din anexa la

Legea nr. 98/1996, precum și cu nota 4 de la Secțiunea XVI „Mașini și aparate,

echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de

reprodus sunetul; aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de

televiziune și părți accesorii ale acestor aparate”.

Potrivit Regulii generale pentru

sistemul armonizat nr. 3(a) care prevede că „atunci când o marfă ar putea fi

încadrată la două sau mai multe poziții, poziția specifică are prioritate față

de pozițiile cu un domeniu de activitate mai general”, boxele pentru calculator

au fost încadrate la poziția 85.18, aceasta fiind poziția tarifară care se

referă în mod specific la difuzoare, spre deosebire de poziția 84.71 care se

referă în mod generic la produse de tehnologia informației. Boxele reprezintă

difuzoare montate în aceeași carcasă și, deci, se încadrează la poziția

tarifară 85.18, cod tarifar 85.18.21.90 sau 85.18.22.90, în măsura în care sunt

difuzoare individuale sau multiple, montate în aceeași carcasă.

La fel și în cazul coolerelor,

poziția tarifară corectă este 84.14, cea specifică, aceasta fiind luată în

considerare, în detrimentul celei generale 84.73, care se referă în mod generic

la subansamble ale produselor de tehnologia informației.

Produsul „cooler” este un ansamblu

format dintr-un ventilator și un radiator, destinat exclusiv răcirii

procesoarelor din unitatea centrală a unei mașini de prelucrare a datelor

numerice și se clasifică la poziția tarifară 84.14, cod tarifar 84.14.59.30.

Prevederile legale menționate, nu pot

fi ignorate, atâta vreme, cât prin Legea nr. 98/1996, România a aderat la

Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor, încheiată la Buxelles, la 14 iunie 1983, scopul acestei Convenții

fiind acela de a asigura o încadrare tarifară unitară pentru statele membre

semnatare.

Astfel, se explică și faptul că

instanța de fond face referire la adresa Organizației Mondiale a Vămilor -

Direcția de Probleme Tarifare și Comerciale, emisă la data de 23 aprilie 2003,

prin care se transmite avizul solicitat, referitor la aceleași produse, ca și

cele importate de recurentă, din cuprinsul acestei adrese rezultând că

încadrarea tarifară corectă este cea recomandată de Autoritatea Națională a

Vămilor.

În raport cu toate aceste prevederi

legale, reținute și de instanța de fond, în mod corect nu au fost avute în

vedere concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, constatările acesteia

nefiind în concordanță cu aceste dispoziții legale.

Reținând ca fiind corecte

încadrările tarifare dispuse de organul vamal, pentru cele două produse, se

constată ca fiind în concordanță cu dispozițiile legale, și diferența de taxă

vamală, comision vamal și T.V.A., în sarcina reclamantei-recurente, în sumă

totală de 774.565.175 lei, la care se adaugă majorări de întârziere, în sumă de

403.627.950 lei, pentru neplata la termen a sumei datorate.

De altfel, din chiar momentul

contestării procesului-verbal de control la Ministerul Finanțelor Publice,

reclamanta-recurentă nu a formulat critici concrete referitoare la aceste

majorări de întârziere, sub acest aspect contestația fiindu-i întemeiat

respinsă ca nemotivată.

Critica recurentei, ce vizează forma

și procedura de întocmire a procesului-verbal, nu este nici ea fondată,

instanța de fond în mod just respingând-o, față de faptul că problema

principală pe care a abordat-o prin acțiunea formulată, s-a referit la

încadrarea tarifară a celor două produse importate, în raport cu aceasta fiind

ținute sau nu, la plata datoriei vamale.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică,

neexistând nici unul din motivele de modificare sau casare prevăzute de art.

304 C. proc. civ., recursul va fi respins, făcând în cauză și aplicarea art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

N.C. SRL București, prin lichidator SC I.P. SA București împotriva sentinței

civile nr. 1114 din 8 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2006.