ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2971/2005, reclamanta SC N.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală București, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea deciziei Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 206 din 13 iulie 2004, cât și a procesului-verbal de control nr. 36956/C din 12 decembrie 2001, al Direcției Generale a Vămilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că este nelegală obligarea sa la plata sumei de 1.178.193.125 lei, rezultând din încadrarea „boxelor pentru calculator”, la codul tarifar vamal 84.71.60.90 și a „coolerelor”, la 84.73.30, ca părți și accesorii pentru calculator, contrar încadrărilor tarifare rezultate în urma verificărilor de către organul vamal constatator, respectiv 85.18.21.90, pentru „boxe pentru calculator” și 84.14.59.30, pentru „coolere”, susținându-se că această încadrare tarifară trebuie să corespundă cu Notele explicative la Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor prevăzute în anexa la Legea nr. 98/1996. Ca atare, datoria vamală rezultată se compune din sumele de 774.565.172 lei, taxe vamale, comision vamal și T.V.A.

și 403.627.950 lei, majorări de întârziere aferente. Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. S-au administrat probatorii cu înscrisuri și expertiză judiciară, cu privire la funcțiunile și caracteristicile principale ale produselor boxe și coolere și în urma analizării acestora, prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 1114 din 8 iunie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că încadrarea tarifară corectă a „boxelor pentru calculator” și „coolere” este cea dată de autoritatea fiscală în calea administrativă de atac, prin decizia nr. 206 din 13 iulie 2004, textul poziției 85.18 - recomandat de Direcția Generală a Vămilor cuprinzând și „boxele pentru calculator” (difuzoare, amplificatoare electrice de audiofrecvență, de toate tipurile, prezentate separat, indiferent de destinația acestora). Se precizează că această poziție tarifară este recomandată și de Organizația Mondială a Vămilor. Organele vamale, la controlul ulterior efectuat, au apreciat corect încadrarea tarifară vamală a celor două produse. S-a reținut că societatea reclamantă, prin acțiunea formulată, a contestat încadrarea tarifară, și nu cuantumul sumelor la care a fost obligată (cu privire la plata majorărilor de întârziere, contestația fiindu-i respinsă, ca nemotivată, în calea administrativă de atac).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că numai printr-o interpretare eronată a probelor și prin ignorarea probei de specialitate - expertiza tehnică administrată în cauză, s-a ajuns la concluzia că acțiunea ce a formulat-o, este neîntemeiată. Recomandarea poziției 85.18.21, de către Organizația Mondială a Vămilor, nu poate fi primită, aceasta fiind o structură asociativă din care face parte și A.N.A.V., nu e un organ jurisdicțional, iar practica sa nu este creatoare de drept jurisdicțional românesc. Recurenta aduce critici soluției instanței de fond, și prin aceea că nu a fost analizată critica pe care a adus-o formei și procedurii de întocmire a procesului-verbal de control nr. 36956/2001, critică pe care a formulat-o prin contestația adresată Ministerului de Finanțe.

Intimata Autoritatea Națională a Vămilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare. Cauza supusă soluționării se referă la încadrarea corectă la codurile tarifare corespunzătoare, a produselor „boxe pentru calculatoare” și „coolere” importate, în funcție de această încadrare, reclamanta fiind obligată sau nu a plăti datoria vamală de 774.565.175 lei, plus majorările de întârziere, în sumă de 403.627.950 lei.

Încadrarea mărfurilor în Tariful Vamal de Import al României se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996, pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor și în concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menționate la art. 72 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României. Conform H.G. nr. 366/2004, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cât și prevederilor art. 73 și urm. din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, autoritatea competentă privind aplicarea Tarifului Vamal de Import al României și clasificarea tarifară este Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor.

Prin procesul-verbal de control nr. 36956 din 12 decembrie 2001, Direcția Generală a Vămilor a procedat la controlul ulterior, prin sondaj, a operațiunilor de import „boxe de calculator” și „coolere”, derulate în perioada ianuarie 2000 - septembrie 2001, de către reclamantă, constatând că în raport cu prevederile art. 72 din Legea nr. 141/1997 și cele ale Notelor explicative la Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996, încadrările tarifare corecte sunt: 85.18.21.90, în cazul boxelor pentru calculator și 84.14.59.30, în cazul coolerelor. Încadrările tarifare declarate de societatea reclamantă s-au constatat a fi eronate, noile încadrări tarifare generând o datorie vamală de 774.565.175 lei, taxe vamale, comision vamal și T.V.A., pentru neplata în termen, datorându-se majorări de întârziere în sumă de 403.627.950 lei.

Recurenta susține că încadrarea tarifară ce a urmat controlului vamal ulterior și menționată în procesul-verbal de control contestat, este necorespunzătoare, dar această susținere este nefondată, pentru că nu are suport legal. Așa cum corect reține și instanța de fond, organul de control vamal a procedat legal la încadrarea tarifară a celor două produse, în conformitate cu Regulile generale nr. 1 și 3(a) din anexa la Legea nr. 98/1996, precum și cu nota 4 de la Secțiunea XVI „Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul; aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți accesorii ale acestor aparate”.

Potrivit Regulii generale pentru sistemul armonizat nr. 3(a) care prevede că „atunci când o marfă ar putea fi încadrată la două sau mai multe poziții, poziția specifică are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de activitate mai general”, boxele pentru calculator au fost încadrate la poziția 85.18, aceasta fiind poziția tarifară care se referă în mod specific la difuzoare, spre deosebire de poziția 84.71 care se referă în mod generic la produse de tehnologia informației. Boxele reprezintă difuzoare montate în aceeași carcasă și, deci, se încadrează la poziția tarifară 85.18, cod tarifar 85.18.21.90 sau 85.18.22.90, în măsura în care sunt difuzoare individuale sau multiple, montate în aceeași carcasă.

La fel și în cazul coolerelor, poziția tarifară corectă este 84.14, cea specifică, aceasta fiind luată în considerare, în detrimentul celei generale 84.73, care se referă în mod generic la subansamble ale produselor de tehnologia informației. Produsul „cooler” este un ansamblu format dintr-un ventilator și un radiator, destinat exclusiv răcirii procesoarelor din unitatea centrală a unei mașini de prelucrare a datelor numerice și se clasifică la poziția tarifară 84.14, cod tarifar 84.14.59.30. Prevederile legale menționate, nu pot fi ignorate, atâta vreme, cât prin Legea nr. 98/1996, România a aderat la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Buxelles, la 14 iunie 1983, scopul acestei Convenții fiind acela de a asigura o încadrare tarifară unitară pentru statele membre semnatare.

Astfel, se explică și faptul că instanța de fond face referire la adresa Organizației Mondiale a Vămilor - Direcția de Probleme Tarifare și Comerciale, emisă la data de 23 aprilie 2003, prin care se transmite avizul solicitat, referitor la aceleași produse, ca și cele importate de recurentă, din cuprinsul acestei adrese rezultând că încadrarea tarifară corectă este cea recomandată de Autoritatea Națională a Vămilor. În raport cu toate aceste prevederi legale, reținute și de instanța de fond, în mod corect nu au fost avute în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, constatările acesteia nefiind în concordanță cu aceste dispoziții legale.

Reținând ca fiind corecte încadrările tarifare dispuse de organul vamal, pentru cele două produse, se constată ca fiind în concordanță cu dispozițiile legale, și diferența de taxă vamală, comision vamal și T.V.A., în sarcina reclamantei-recurente, în sumă totală de 774.565.175 lei, la care se adaugă majorări de întârziere, în sumă de 403.627.950 lei, pentru neplata la termen a sumei datorate. De altfel, din chiar momentul contestării procesului-verbal de control la Ministerul Finanțelor Publice, reclamanta-recurentă nu a formulat critici concrete referitoare la aceste majorări de întârziere, sub acest aspect contestația fiindu-i întemeiat respinsă ca nemotivată.

Critica recurentei, ce vizează forma și procedura de întocmire a procesului-verbal, nu este nici ea fondată, instanța de fond în mod just respingând-o, față de faptul că problema principală pe care a abordat-o prin acțiunea formulată, s-a referit la încadrarea tarifară a celor două produse importate, în raport cu aceasta fiind ținute sau nu, la plata datoriei vamale. Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, neexistând nici unul din motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins, făcând în cauză și aplicarea art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.C. SRL București, prin lichidator SC I.P. SA București împotriva sentinței civile nr. 1114 din 8 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.