ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1412/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 14 august

2001, reclamanta SC T.E. SRL București a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor, să se

dispună anularea deciziei nr. 1142/2001 și a proceselor-verbale nr. 6/2001, nr.

22/2001, cât și a actelor de constatare nr. 57/2001 și nr. 133 - 194/2001,

precum și obligarea pârâților să restituie suma de 713.982.916 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că potrivit obiectului de activitate este specializată în producția de

mijloace ale tehnicii de calcul și de birou, obiectul importurilor efectuate

constituindu-l ansamblele și accesoriile necesare producției de calculatoare. A

precizat reclamanta că în mod eronat organele vamale și financiare au obligat-o

la plata sumei de 713.972.916 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal și

T.V.A., ca urmare a încadrării tarifare nelegale, deoarece produsul „boxe

pentru calculator” este distribuit numai cu un calculator, după cum și pentru

produsul „cooler”, nelegal a fost încadrat de organele vamale și fiscale, la

poziția tarifară 8414.59.30.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința nr. 114 din 6 februarie 2002, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 1142 din 24 iulie 2001, emisă de pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice și corespunzător, procesul-verbal nr. 6 din 19

ianuarie 2001, cu Nota de rectificare nr. 22 din 5 februarie 2001, încheiat de

Direcția Generală a Vămilor – Direcția de Supraveghere și Control Vamal – Serviciul

de control ulterior, a actelor constatatoare nr. 183 – 194 din 5 februarie 2001

și 49 - 54 din 13 februarie 2001, dispunând restituirea sumei de 713.972.916

lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că autoritatea vamală nu a efectuat o expertiză prin

prelevare de probe din mărfurile supuse vămuirii, după cum din raportul de

expertiză efectuată în cauză s-a concluzionat că încadrarea tarifară legală,

reală, este pentru cele două repere 8471 și respectiv, 8473, fiind singura posibilă

din punct de vedere tehnic.

Împotriva sentinței nr. 114/2002 au

declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor

Publice.

Recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor susține că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii,

că s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză, ignorând total

dispozițiile Regulilor generale pentru sistemul armonizat, fiind greșit

stabilite pozițiile tarifare, după cum greșit a reținut că efectuarea unei expertize

era în sarcina Direcției Generale a Vămilor. Un alt motiv de casare se referă

la critica adusă cu referire la argumente străine de natura pricinii, în esență

fiind, deci, invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În recursul Ministerului Finanțelor

Publice se critică sentința, având temei art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că prin aplicarea greșită a legii, instanța a înlăturat încadrarea

tarifară stabilită de organele de control.

Examinând sentința recurată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate și dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate.

Este necontestat, astfel cum a

reținut instanța de fond, dar și recurentele, că încadrarea mărfurilor în

Tariful vamal de import al României se face conform Regulilor generale pentru

interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor,

prezentate în anexa Legii nr. 98/1996, pentru aderarea la Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare.

În speță, reclamanta, societatea

comercială specializată în producția de mijloace de tehnică de calcul și de

birou, a efectuat în perioada 1999 – 2000, importuri reprezentând boxe pentru

calculator și

coolere

, pentru care la data importului, prin declarațiile

vamale de import, boxele pentru calculator au fost încadrate la pozițiile

tarifare 84.71.60.90, 84.71.80.00, 84.71.80.10 și 84.73.30.90, iar coolerele,

la poziția tarifară 84.73.30.90, încadrări care beneficiau de scutire la plata

comisionului vamal, potrivit art. 5 din Legea nr. 217/1997 privind aprobarea

listei României de concesii tarifare pentru produse ale tehnologiei

informației.

La controlul ulterior, prin sondaj,

efectuat de Direcția de Supraveghere Vamală, prin procesul-verbal nr. 6 din 19

ianuarie 2001 s-a constatat că reclamanta-intimată a încadrat eronat produsele,

și că în mod corect în aprecierea organelor de control vamal, trebuie să fie la

poziția tarifară 85.18, coduri tarifare 85.18.21.90 și 85.18.22.90 la boxe, iar

pentru coolere, la poziția tarifară 84.14, cod tarifar 84.14.59.30, pentru care

nu au fost acordate facilități vamale în anii 1999 - 2000.

În cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că instanța de fond în mod corect, având în vedere raportul

de expertiză, relațiile din adresa 2828, dispozițiile legale incidente, anexe la Legea nr. 98/1996, H.G. nr. 626/1997, a reținut că și din punct de vedere tehnic, încadrarea

produselor boxe pentru calculator și coolere în cadrul poziției tarifare 8471

și 8473 de la Capitolul 8471, este singura corectă .

De altfel, conform regulii generale

nr. 3 lit. a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, prevăzută în decizia

nr. 16/2000 privind Normele tehnice de interpretare, poziția cea mai specifică

are prioritate față de pozițiile cu un conținut mai general.

Boxele importate se constată în mod

cert, necontestat, că sunt accesorii ale calculatorului, fiind destinate în

primul rând pentru calculator, iar utilizarea pentru care au fost proiectate,

este aceea de a funcționa împreună cu calculatorul, chiar dacă pot fi indicate

și alte posibilități suplimentare de utilizare a acestora.

Aceeași situație este și pentru

produsul cooler, reprezentând un ventilator destinat exclusiv răcirii

procesului unității centrale a unei mașini de prelucrare a datelor, destinația

fiind concret determinată, fiind un ansamblu al calculatorului.

Față de considerentele expuse se

constată că sentința instanței de fond este legală, fiind dată cu respectarea

și aplicarea actelor normative în mod corect, că în motivarea soluției,

instanța a analizat probele și actele normative incidente speței.

În consecință, constatându-se că

sentința recurată este judicios și corect motivată, fiind legală, recursurile

se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Autoritatea Națională a Vămilor și de Ministerul Finanțelor Publice, prin

Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 114

din 6 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2004.