ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1038/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1038/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Gheorgu Ilie Pompilia împotriva
sentinței civile nr.62 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția
comercială și de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă G.I.P. reprezentată de
avocatul D.M., lipsind intimatul pârât Ministerul Justiției.
Procedura
completă.
Avocatul
D.M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, respingerea
excepției de tardivitate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima
instanță.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.I.P.a
solicitat pe calea conteciosului administrativ, să se constate
neconstituționalitatea dispozițiilor art.7 din Normele metodologice pentru
aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, emise de
Ministerul Justiție.
In
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin textul atacat, care are valoare
de normă de interpretare s-a adăugat la lege, respectiv la art.3 lit.c teza doi
din Legea nr.146/1997, identificându-se „titularul cererii” ceea ce are drept
efect o interpretare restrictivă, la poziția procesuală a pârâtului, ceea ce
aduce atingere principiului egalității părților în fața instanțelor, deoarece
reclamantul sau autorul unor acțiuni din cele reglementate de art.3 lit.c din
Norme, plătește cu titlu de taxă judiciară de timbru numai suma fixă de 150.000
lei, chiar dacă are pretenți exorbitante și vădit șicanatorii pentru pârât, în
timp ce această din urmă, dacă le contestă, trebuie să timbreze la valoare,
fiind astfel victima unui capriciu financiar al reclamantei.
Curtea
de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și comercială, prin
sentința nr.62 din 20 mai 2002, a respins excepția neîndeplinirii procedurii
prealabile ridicată de Ministerul Justiției a admis excepția de tardivitate a
formulării acțiunii invocată de pârât și a respins acțiunea ca tardiv
introdusă, reținând că de la data publicării normelor în Monitorul Oficial și
până la introducerea acțiunii, s-a depășit termenul de un an prevăzut de alin.
ultim al art.5 din Legea nr.29/1990.
Considerând
hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat
admiterea lui, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță.
S-a
arătat că în mod greșit s-a calculat termenul de un an el nu curge de la data
publicării actului în Monitorul Oficial, ci de la data când reclamanta
justifică un interes legitim.
Recursul
este nefondat.
Obiectul
acțiunii reclamantei îl constituie un act administrativ cu caracter normativ,
adus la cunoștința celor interesați prin publicarea lui în Monitorul Oficial
nr.380/8.10.1999, dată de la care au intrat în vigoare Normele metodologice
pentru aplicarea Legii nr.146/1997. Reclamanta trebuia să introducă acțiunea în
termen de 1 an de la publicare, or, în raport de această dată, se constată că
acțiunea formulată la 29.03.2002, este tardivă.
Soluția
instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza
art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de G.I.P. împotriva sentinței civile nr.62 din 20 mai 2002 a
Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.