ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „Stirom” S.A. București împotriva sentinței civile nr.736 din 1 august 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă S.C. „Stirom” SA București și intimata pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare București. Procedura completă. S-a referit că recursul nu a fost timbrat și nici motivat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 iulie 2002 reclamanta S.C. „Stirom” SA București a solicitat suspendarea executării actului administrativ nr.7551 din 30 mai 2002 emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare București și pe cale de consecință suspendarea licitației publice de la data de 2 august 2002 în condițiile art.9 din Legea nr.29/1990.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să răspundă la cererea societății nr.4763 din 8 iulie 2002 care formează obiectul dosarului nr.1319/2002 aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția contencios administrativ. Prin sentința civilă nr.736 din 1 august 2002, Curtea de Apel București a respins excepția invocată de necompetența materială a instanței de a soluționa cererea formulată de reclamantă în baza art.9 din Legea nr.29/1990 privind suspendarea executării actului nr.7551 din 30 mai 2002 întrucât cererea privește un act al autorității publice centrale cu privire la care societatea reclamantă a formulat acțiune în anulare.

Prin aceeași sentință instanța de fond a respins excepțiile de procedură invocate de pârâtă în baza art.25 din Legea nr.409/2001, art.133 Cod procedură civilă și art.1 alin.2 din Legea nr.29/1990 precum și cererea de suspendare a executării actului administrativ emis de pârâtă nr.7551 din 30 mai 2002, în baza art.9 din Legea nr.29/1990, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. „Stirom” SA București. Recursul nu a fost timbrat și nici motivat. Conform dispozițiilor art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 15.000 lei iar în baza Ordonanței Guvernului nr.32/1995 cu timbru judiciar în valoare de 1500 lei.

În cauză, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxele de timbru aferente recursului fila 5 dosar dar acesta nu și-a îndeplinit respectiva obligație. Prin urmare se impune aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995 coroborate cu cele ale art.20 alin.3 din Legea nr.149/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. În consecință, urmează a se anula recursul declarat în cauză ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de S.C. „Stirom” S.A. București împotriva sentinței civile nr.736 din 1 august 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.