ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de S.C. „Stirom” S.A. București împotriva
sentinței civile nr.736 din 1 august 2002 a Curții de Apel București – Secția
contencios administrativ.
La
apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă S.C. „Stirom” SA București și
intimata pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare București.
Procedura
completă.
S-a
referit că recursul nu a fost timbrat și nici motivat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 29 iulie 2002 reclamanta S.C. „Stirom” SA
București a solicitat suspendarea executării actului administrativ nr.7551 din
30 mai 2002 emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare
București și pe cale de consecință suspendarea licitației publice de la data de
2 august 2002 în condițiile art.9 din Legea nr.29/1990. Totodată, reclamanta a
solicitat obligarea pârâtei să răspundă la cererea societății nr.4763 din 8
iulie 2002 care formează obiectul dosarului nr.1319/2002 aflat pe rolul Curții
de Apel București – Secția contencios administrativ.
Prin
sentința civilă nr.736 din 1 august 2002, Curtea de Apel București a respins
excepția invocată de necompetența materială a instanței de a soluționa cererea
formulată de reclamantă în baza art.9 din Legea nr.29/1990 privind suspendarea
executării actului nr.7551 din 30 mai 2002 întrucât cererea privește un act al
autorității publice centrale cu privire la care societatea reclamantă a
formulat acțiune în anulare.
Prin
aceeași sentință instanța de fond a respins excepțiile de procedură invocate de
pârâtă în baza art.25 din Legea nr.409/2001, art.133 Cod procedură civilă și
art.1 alin.2 din Legea nr.29/1990 precum și cererea de suspendare a executării
actului administrativ emis de pârâtă nr.7551 din 30 mai 2002, în baza art.9 din
Legea nr.29/1990, ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs S.C. „Stirom” SA București.
Recursul
nu a fost timbrat și nici motivat.
Conform
dispozițiilor art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997
privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin
Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu
taxa judiciară de timbru în valoare de 15.000 lei iar în baza Ordonanței
Guvernului nr.32/1995 cu timbru judiciar în valoare de 1500 lei.
În
cauză, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxele de timbru
aferente recursului fila 5 dosar dar acesta nu și-a îndeplinit respectiva
obligație.
Prin
urmare se impune aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului
nr.32/1995 coroborate cu cele ale art.20 alin.3 din Legea nr.149/1997 privind
taxele judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată
până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În
consecință, urmează a se anula recursul declarat în cauză ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează
recursul declarat de S.C. „Stirom” S.A. București împotriva sentinței civile
nr.736 din 1 august 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ, ca netimbrat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.