ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1015/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 1685 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeș. La apelul nominal s-a prezentat: intimata Prefectura Județului – Comisia Județeană de Fond Funciar, reprezentată de avocatul V.C., M.G.– primarul comunei Cepari și D.I.– viceprimarul comunei Cepari, lipsind intimata-reclamantă M.E. Procedura completă. Intimata-reclamantă M.E.a formulat și depus la dosar întâmpinare în combaterea motivelor recursului în anulare (file 46 – 52 din dosar). La data de 15 ianuarie 2003, în dosarul cauzei a fost depusă și o cerere de amânare a judecății, formulată de către aceeași intimată-reclamantă, pentru a i se comunica motivele recursului în anulare, necesare pregătirii apărării.

Avocatul V.C., pentru unitatea intimată prezentă, solicită respingerea cererii de amânare a judecății întrucât prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă combate recursul în anulare, ceea ce demonstrează că a luat cunoștință de motivele din dosar. Concluzii în același sens – cu privire la cererea de amânare a judecății, formulată de intimata-reclamantă M.E., pune și reprezentanta Ministerului Public. Curtea respinge cererea de amânare a judecății formulată în cauză, reținând că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 156 din C.proc.civ.întrucât întâmpinarea formulată – în combaterea recursului în anulare – demonstrează că intimata-reclamantă a luat cunoștință de motivele din dosar.

Neexistând alte cereri în cauză, constată că pricina se află în stare de judecată. Reprezentanta Ministerului Public susține recursul în anulare. Avocatul V.C., pentru intimata Prefectura Județului Argeș – Comisia Județeană de Fond Funciar, solicită admiterea recursului în anulare pentru motivele prezentate în notele scrise din dosar.

C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 9 septembrie 2002 s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în anulare prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat casarea sentinței civile nr.1685 din 20 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, prin care a fost admisă acțiunea petentei M.E., fiind anulată Hotărârea nr. 154 din 21 noiembrie 2000 a Comisiei Județene Argeș de aplicare a legii fondului funciar, cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei pentru o suprafață de 75.574 m 2 teren agricol și 40.816 m 2 pădure, conform raportului de expertiză ing.

P.C.. Se susține în motivarea recursului în anulare că prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond ori aceasta este vădit netemeinică, motiv prevăzut de art.330 pct. 2 C.proc.civ. Astfel, se susține că la dosar nu există acte care să ateste calitatea reclamantei de moștenitoare a părinților și fratelui său; în plus, raportul de expertiză a fost omologat, fără a fi fost observată necitarea la expertiză a Comisiei Județene Argeș; în fine, se susține că pentru suprafața de teren reconstituită petentei sunt eliberate titluri de proprietate aparținând altor persoane. S-au depus ca înscrisuri noi mai multe titluri de proprietate.

Prin întâmpinare, petenta-intimată M.E.a solicitat respingerea recursului în anulare. Analizând recursul în anulare, actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele: Prin petiția înregistrată la 11 aprilie 2001 pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, M.E.a solicitat desființarea Hotărârii nr. 154 din 21 noiembrie 2000 a Comisiei Județene Argeș pentru fond funciar, prin care a fost validată propunerea Comisiei locale de fond funciar Cepari privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele nominalizate în anexele 53, 38, 39 și 31 întocmite de comisia locală. Potrivit anexei 31, petentei M.E., de pe urma defunctei V.E., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,91 ha., cu observația că terenul este deținut de terțe persoane prin schimburi din terenul foștilor proprietari.

Pretenta a susținut că în mod nelegal nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată prin cererea depusă în copie xerox la fila 5. În dovedirea cererii s-au mai depus la dosar: copie din registrul de transcripțiuni în care a fost transcris actul de donațiune încheiat în anul 1922 prin care V.E.a primit de la mama sa mai multe terenuri agricole și forestiere; copie de pe actul de vânzare încheiat în anul 1924 prin care familia C. și V.E.a cumpărat de la V.D.două terenuri moștenești situate la hotarul comunei Cepari; copia actului de vânzare-cumpărare prin care în anul 1928 aceeași familie a cumpărat, cu participarea procuratorului de fonduri I. P., un conac și un teren învecinat, situate pe aceeași moșie Cepari – Pământeni; copia actului de împărțeală voluntară încheiat în anul 1929 între moștenitorii defuncților F.și F.V., în urma căruia V.E.a primit lotul ce include mai multe terenuri agricole și forestiere.

La cererea reclamantei s-a efectuat expertiza tehnico-judiciară prin care, la 27 august 2001, expertul C.P.a identificat o parte din terenurile pretinse de reclamantă, menționând cine le ocupă: diferite persoane fizice, Ocolul Silvic, școlara, poliția sau altele în devălmășie. Față de lipsa obiecțiunilor la expertiză, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1685/2001 prin care a reconstituit petiționarei dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe pretinse. A reținut în motivare că prin înscrisurile depuse petenta a făcut dovada că este proprietară prin moștenire pe toate terenurile pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că, în baza art. 53 alin. 2 din Legea nr.18/1991, cu referire la art. 8 și art. 24 din Legea nr.1/2000 a admis plângerea.

Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis iar conform art. 313 C.proc.civ., hotărârea judecătorească pronunțată se va casa, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecare, având în vedere următoarele considerente: Conform art. 129 alin. 5 din C.proc.civ, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Fiind investită cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor întinse suprafețe de teren, instanța era datoare să pretindă reclamantei să facă dovada, potrivit art. 1169 din C.civ, a susținerilor sale.

Astfel, prin acțiune, s-a pretins că este moștenitoarea părinților V. C. și V.E. și a fratelui V.C.C. În dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să ateste calitatea procesual activă a reclamantei. De aceea, se impune casarea sentinței pronunțate pentru administrarea unor probe pertinente sub acest prim aspect dirimant. Instanța a încălcat obligația de a avea un rol activ, reconstituind dreptul de proprietate prin omologarea raportului de expertiză. În primul rând, la întocmirea expertizei s-au încălcat dispoz ițiile art. 208 din C.proc.civ, care impune citarea părților litigante. Or, în speță, astfel cum rezultă din f. 44 fond, la întocmirea expertizei nu a fost citată pârâta Comisia județeană Argeș pentru aplicarea legii fondului funciar.

Sub un alt aspect, instanța s-a rezumat la omologarea raportului de expertiză, ignorând constatările faptice ale expertului, care a învederat că majoritatea terenurilor pretinse de reclamantă erau ocupate de alte persoane, fizice și juridice. Se impune de aceea și sub acest aspect casarea sentinței, pentru ca, după precizările necesare din partea petentei (privind partea cu care înțelege să se judece și pentru opozabilitate, precum și indicarea temeiului juridic al cererii) să ordone o nouă expertiză, întocmită cu respectarea dispozițiilor procedurale imperative. Pentru aceste considerente, recursul în anulare va fi admis, fiind casată hotărârea pronunțată și trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru reluarea judecății, cu examinarea și a actelor noi depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 1685 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeș. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Curtea de Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.