ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1015/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 1685 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei

Curtea de Argeș.

La apelul

nominal s-a prezentat: intimata Prefectura Județului – Comisia Județeană de

Fond Funciar, reprezentată de avocatul V.C., M.G.– primarul comunei Cepari și

D.I.– viceprimarul comunei Cepari, lipsind intimata-reclamantă M.E.

Procedura

completă.

Intimata-reclamantă

M.E.a formulat și depus la dosar întâmpinare în combaterea motivelor recursului

în anulare (file 46 – 52 din dosar). La data de 15 ianuarie 2003, în dosarul

cauzei a fost depusă și o cerere de amânare a judecății, formulată de către

aceeași intimată-reclamantă, pentru a i se comunica motivele recursului în

anulare, necesare pregătirii apărării.

Avocatul V.C.,

pentru unitatea intimată prezentă, solicită respingerea cererii de amânare a

judecății întrucât prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă combate

recursul în anulare, ceea ce demonstrează că a luat cunoștință de motivele din

dosar.

Concluzii în

același sens – cu privire la cererea de amânare a judecății, formulată de

intimata-reclamantă M.E., pune și reprezentanta Ministerului Public.

Curtea

respinge cererea de amânare a judecății formulată în cauză, reținând că aceasta

nu se încadrează în prevederile art. 156 din C.proc.civ.întrucât întâmpinarea

formulată – în combaterea recursului în anulare – demonstrează că

intimata-reclamantă a luat cunoștință de motivele din dosar. Neexistând alte

cereri în cauză, constată că pricina se află în stare de judecată.

Reprezentanta

Ministerului Public susține recursul în anulare.

Avocatul V.C.,

pentru intimata Prefectura Județului Argeș – Comisia Județeană de Fond Funciar,

solicită admiterea recursului în anulare pentru motivele prezentate în notele

scrise din dosar.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 9

septembrie 2002 s-a înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție recursul în

anulare prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a solicitat casarea sentinței civile nr.1685 din 20 septembrie 2001

pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, prin care a fost admisă acțiunea

petentei M.E., fiind anulată Hotărârea nr. 154 din 21 noiembrie 2000 a Comisiei

Județene Argeș de aplicare a legii fondului funciar, cu consecința

reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei pentru o suprafață de

75.574 m

2

teren agricol și 40.816 m

2

pădure, conform

raportului de expertiză ing. P.C..

Se susține  în

motivarea recursului în anulare că prin hotărârea atacată s-a produs o

încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe

fond ori aceasta este vădit netemeinică, motiv prevăzut de art.330 pct. 2

C.proc.civ. Astfel, se susține că la dosar nu există acte care să ateste

calitatea reclamantei de moștenitoare a părinților și fratelui său; în plus,

raportul de expertiză a fost omologat, fără a fi fost observată necitarea la

expertiză a Comisiei Județene Argeș; în fine, se susține că pentru suprafața de

teren reconstituită petentei sunt eliberate titluri de proprietate aparținând

altor persoane. S-au depus ca înscrisuri noi mai multe titluri de proprietate.

Prin

întâmpinare, petenta-intimată M.E.a solicitat respingerea recursului în

anulare.

Analizând

recursul în anulare, actele și lucrările dosarului, Curtea constată

următoarele:

Prin petiția

înregistrată la 11 aprilie 2001 pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, M.E.a

solicitat desființarea Hotărârii nr. 154 din 21 noiembrie 2000 a Comisiei

Județene Argeș pentru fond funciar, prin care a fost validată propunerea

Comisiei locale de fond funciar Cepari privind reconstituirea dreptului de

proprietate pentru persoanele nominalizate în anexele 53, 38, 39 și 31

întocmite de comisia locală.

Potrivit

anexei 31, petentei M.E., de pe urma defunctei V.E., i s-a reconstituit dreptul

de proprietate pentru suprafața de 1,91 ha., cu observația că terenul este

deținut de terțe persoane prin schimburi din terenul foștilor proprietari.

Pretenta a

susținut că în mod nelegal nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru

întreaga suprafață solicitată prin cererea depusă în copie xerox la fila 5.

În dovedirea

cererii s-au mai depus la dosar: copie din registrul de transcripțiuni în care

a fost transcris actul de donațiune încheiat în anul 1922 prin care V.E.a

primit de la mama sa mai multe terenuri agricole și forestiere; copie de pe

actul de vânzare încheiat în anul 1924 prin care familia C. și V.E.a cumpărat

de la V.D.două terenuri moștenești situate la hotarul comunei Cepari; copia

actului de vânzare-cumpărare prin care în anul 1928 aceeași familie a cumpărat,

cu participarea procuratorului de fonduri I. P., un conac și un teren

învecinat, situate pe aceeași moșie Cepari – Pământeni; copia actului de

împărțeală voluntară încheiat în anul 1929 între moștenitorii defuncților F.și

F.V., în urma căruia V.E.a primit lotul ce include mai multe terenuri agricole

și forestiere.

La cererea

reclamantei s-a efectuat expertiza tehnico-judiciară prin care, la 27 august

2001, expertul C.P.a identificat o parte din terenurile pretinse de reclamantă,

menționând cine le ocupă: diferite persoane fizice, Ocolul Silvic, școlara,

poliția sau altele în devălmășie.

Față de lipsa

obiecțiunilor la expertiză, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1685/2001

prin care a reconstituit petiționarei dreptul de proprietate asupra întregii

suprafețe pretinse.

A reținut în

motivare că prin înscrisurile depuse petenta a făcut dovada că este proprietară

prin moștenire pe toate terenurile pentru care a solicitat reconstituirea dreptului

de proprietate, astfel că, în baza art. 53 alin. 2 din Legea nr.18/1991, cu

referire la art. 8 și art. 24 din Legea nr.1/2000 a admis plângerea.

Recursul în

anulare este fondat, urmând a fi admis iar conform art. 313 C.proc.civ.,

hotărârea judecătorească pronunțată se va casa, cu trimiterea cauzei aceleiași

instanțe, pentru rejudecare, având în vedere următoarele considerente:

Conform art.

129 alin. 5 din C.proc.civ, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Fiind

investită cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor

întinse suprafețe de teren, instanța era datoare să pretindă reclamantei să

facă dovada, potrivit art. 1169 din C.civ, a susținerilor sale. Astfel, prin

acțiune, s-a pretins că este moștenitoarea părinților V. C. și V.E. și a

fratelui V.C.C.

În dosarul

cauzei nu există nici o dovadă care să ateste calitatea procesual activă a

reclamantei. De aceea, se impune casarea sentinței pronunțate pentru administrarea

unor probe pertinente sub acest prim aspect dirimant.

Instanța a

încălcat obligația de a avea un rol activ, reconstituind dreptul de proprietate

prin omologarea raportului de expertiză.

În primul

rând, la întocmirea expertizei s-au încălcat dispoz ițiile art. 208 din

C.proc.civ, care impune citarea părților litigante. Or, în speță, astfel cum

rezultă din f. 44 fond, la întocmirea expertizei nu a fost citată pârâta

Comisia județeană Argeș pentru aplicarea legii fondului funciar.

Sub un alt

aspect, instanța s-a rezumat la omologarea raportului de expertiză, ignorând

constatările faptice ale expertului, care a învederat că majoritatea

terenurilor pretinse de reclamantă erau ocupate de alte persoane,  fizice și

juridice.

Se impune de

aceea și sub acest aspect casarea sentinței, pentru ca, după precizările

necesare din partea petentei (privind partea cu care înțelege să se judece și

pentru opozabilitate, precum și indicarea temeiului juridic al cererii) să

ordone o nouă expertiză, întocmită cu respectarea dispozițiilor procedurale

imperative.

Pentru aceste

considerente, recursul în anulare va fi admis, fiind casată hotărârea

pronunțată și trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru reluarea judecății, cu

examinarea și a actelor noi depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 1685 din 20

septembrie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeș.

Casează

sentința atacată și trimite cauza,  spre rejudecare, la Judecătoria Curtea de

Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 martie 2003.