ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5309/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 15/2003,

Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de R.N.P.-D.S. Argeș

împotriva sentinței civile nr. 201/2002 pronunțată de Tribunalul Argeș,

menținând astfel hotărârea prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 1667/2002

emisă de Biroul Notarului Public Argeș și restituirea în natură a

construcțiilor și terenului situat în comuna Cepari, județul Argeș, fosta

proprietate a soțului decedat al reclamantei P.M.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel a reținut că, în mod corect s-a dispus restituirea imobilelor

către reclamantă față de faptul că, acestea au fost preluate fără titlu de la

autorul dreptului de proprietate; nu au fost menționate în sentința de

condamnare a acesteia pe motive politice și nici prin vreun alt act normativ,

iar dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 19 pct. 4 din Legea nr. 10/2001,

permit această restituire.

Împotriva deciziei Curții de Apel,

în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta R.N.P.-D.S.

Argeș, criticând-o pentru următoarele motive:

Terenul în litigiu nu poate face

obiectul restituirii în natură deoarece este teren cu destinație forestieră,

împădurit și care servește producției și administrației silvice. Pe cale de

consecință, acesta se încadrează în categoria terenurilor prevăzute de art. 2

lit. b) din Legea nr. 18/1991 ce fac parte din domeniul public, conform art. 4

și art. 5 din aceeași lege. Aceasta cu atât mai mult cu cât, terenul este

acoperit cu vegetație forestieră pe o suprafață de circa 9866 mp ori, potrivit

art. 2 din Legea nr.26/1996, sunt considerate păduri, terenurile cu o suprafață

de 2500 mp care sunt acoperite cu o astfel de vegetație.

O altă critică se referă la greșita

restituire în natură în locul acordării de daune reparatorii în echivalent

decurgând din împrejurarea că, terenurile în litigiu, au fost preluate cu titlu

(Decretul-lege nr. 187/45 și Decretul nr. 83/1949) și au fost înscrise în

amenajamentele silvice astfel încât, potrivit art. 35 din Legea nr. 18/1991,

ele constituie proprietatea statului care este inalienabilă.

Nici în certificatul de moștenitor

al reclamantei-intimate nu sunt menționate bunurile în litigiu ca făcând parte

din masa succesorală, iar preluarea lor de către Ocolul Silvic s-a făcut în baza

legii și nu în mod abuziv.

Pentru aceste considerente,

recurenta a solicitat casarea deciziei și pe cale de consecință, să fie

respinsă acțiunea introductivă.

Examinând recursul prin prisma

criticilor invocate se constată că acesta este parțial fondat având în vedere

următoarele considerente:

Instanța de fond a dispus și

instanța de apel a menținut, restituirea în favoarea reclamantei P.M., a suprafeței

de 29.418 mp teren ce se compune din teren cu construcții și teren denumit

„Parc” situat pe raza comunei Cepari, județul Argeș.

Această dispoziție are un caracter

generic, nefiind de natură să asigure o identificare corectă a terenului în

privința căruia s-a dispus retrocedarea, atâta timp cât nu sunt prevăzute

vecinătățile, numărul cadastral sau poziția din Registrul de evidență funciară.

Raportul de expertiză indicat în

dispozitivul primei hotărâri, nu este nici el de natură a acoperi această

lacună deoarece, în lipsa autorului lucrării, cu prilejul executării, ar putea

fi folosită eventual o altă expertiză. În plus, chiar dacă pârâta nu a

contestat expertiza folosită de către reclamantă, trebuie observat faptul că

aceasta are un caracter extrajudiciar și nu face parte integrantă din dosarul

cauzei.

De asemenea, nu a fost determinată

cu exactitate suprafața de teren ocupată cu construcții, cea ocupată cu anexe

și, separat, suprafața forestieră cu indicarea corectă a felului culturilor

actuale și chiar a vechimii acestora.

Totodată, nu a fost clarificată

întinderea și calitatea de proprietar a defunctului P.G. asupra tuturor

bunurilor cerute a fi retrocedate deoarece, adeverința de la f. 36 fond

coroborată cu actul de la f. 8 și 40 din același dosar, nu duc la concluzia că,

autorul reclamantei a fost proprietarul întregului imobil solicitat de către

aceasta.

În afara incorectei identificări a

imobilului și a incertitudinii cu privire la dreptul de proprietate al

defunctului asupra tuturor imobilelor ce formează obiectul procesului, mai

trebuie observat și faptul că, instanțele nu au fost preocupate de clarificarea

aspectelor invocate de recurentă și reiterate prin motivele de recurs.

Astfel, ținând seama de caracterul

restrictiv al Legii nr. 10/2001 și de faptul că, reclamanta-intimată a dobândit

10 ha teren (f. 38 recurs), aceste instanțe nu au analizat incidența art. 8 din

această lege și nici existența sau nu, a vreunuia din motivele de exceptare de

la restituire, prevăzute de art. 24 din Legea nr. 1/2000 sau îndeplinirea

condițiilor cerute de art. 2 din Legea nr. 26/1990.

Dat fiind faptul că se impune

suplimentarea probatoriului în vederea clarificării aspectelor arătate, urmează

ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să se dispună casarea ambelor hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cu prilejul rejudecării, pe lângă

suplimentarea probațiunii în vederea stabilirii exacte a întinderii dreptului

de proprietate al autorului reclamantei, a identificării corecte a imobilelor

ce formează obiectul acestui drept, instanța de fond se va ocupa și de

analizarea și clarificarea aspectelor juridice invocate de către recurentă.

Aceasta, în scopul dezlegării complete și corecte a tuturor împrejurărilor ce

țin de soluționarea pricinii și de respectarea condițiilor impuse de Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta R.N.P.

prin D.S. Argeș împotriva deciziei nr. 15/A din 31 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia, precum și sentința

civilă nr.201 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeș și trimite cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.