ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2161/2003

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 4910/1992, T.R. și T.N. au solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu A.V.A.B. București, să oblige pârâta să noteze Judecătoria Sibiu în Cartea funciară nr. 23768 Sibiu nr. top 1709/1/2; 1741/1/2; 1708/2/2 și C.F. 21292 A – Sibiu nr. top 1709/1/2; 1741/1/2 și 1708/2/2/2, contractul de cesiune de creanță încheiat între B.X. SA București și A.V.A.B. cu nr. 343005 din 21 iulie 1999, prin care acesta din urmă a preluat creanța SC N.M. SRL Sibiu și garanțiile ipotecare. Să oblige pârâtul să emită permisul de radiere a ipotecilor înscrise în cărțile funciare mai sus menționate, cu daune cominatorii de câte 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligațiilor respective, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 192 din 27 noiembrie 2002, a admis acțiunea și a obligat pârâta să noteze Judecătoria Sibiu în cărțile funciare mai sus menționate, contractul de cesiune de creanță nr. 343005/1999, încheiat între B.X. SA și A.V.A.B., prin care acesta din urmă a preluat creanța SC N.M. SRL Sibiu și garanțiile ipotecare. A obligat pârâta să emită permisul de radiere a ipotecilor înscrise în cărțile funciare indicate, cu daune cominatorii de câte 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligațiilor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la executare. Pârâta a fost obligată la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că reclamanții au garantat pentru un credit luat de SC N.M. SRL, în sumă de 3.300.000 mărci germane, de la SC B.X. SA, sucursala Sibiu, cu imobilul înscris în cărțile funciare mai sus menționate. Suma pentru care au garantat, respectiv, 180.000.000 lei, a fost achitată, astfel că ipoteca constituită trebuie radiată. Excepția privind inadmisibilitatea acțiunii pentru neplata cauțiunii a fost respinsă, reținându-se că nu trebuia achitată, deoarece nu este vorba de o contestație la executare. A.V.A.B. a declarat recurs împotriva sentinței, arătând, în esență, că, prin soluția pronunțată, s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 409/2001, privind obligația depunerii unei cauțiuni pentru a putea promova acțiunea.

Au fost, de asemenea, încălcate dispozițiile art. 1039 C. civ., privind răspunderea solidară a debitorilor, inclusiv ale art. 1041 și 969 C. civ. Recursul a fost admis pentru următoarele motive: Prin contractele de garanție imobiliară - nr. 302184 G și 302184 F - încheiate la data de 3 august 1998, T.N. și T.R. - au consimțit la instituirea unei garanții de 80.000.000 lei și, respectiv, 100.000.000 lei asupra imobilului, proprietatea lor, situat în Sibiu, pentru un împrumut acordat de B.X. SA, sucursala Sibiu, în sumă de 3.300.300 mărci germane, în favoarea SC N.M. SRL Sibiu. Imobilul asupra căruia s-a înscris ipoteca fiind trecut în C.F. nr. 23768 și nr. 21292 A – Sibiu. Prin acțiune, s-a solicitat radierea ipotecii, cu motivarea că s-a achitat sumele de 80.000.000 lei și, respectiv, 100.000.000 lei, pentru care au garantat, făcând dovada în acest sens.

Instanța de fond a reținut corect că, față de obiectul acțiunii, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 409/2001, nefiind vorba de o contestație la executare, nu se contestă legalitatea instituirii de către (B.X. – A.V.A.B.) a ipotecii, se solicită radierea acesteia, invocându-se plata. Pe acest aspect, critica formulată în recurs este nefondată. Recursul a fost admis, însă, pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (2) C. com., numai fidejusorul este ținut, ca garant, să răspundă solidar cu debitorul. În situația garanțiilor imobiliare, legea nu dispune o astfel de obligație. În speță, reclamanții-intimați nu pot fi considerați, în lumina dispozițiilor art. 1039 C. civ., codebitori pentru creditul, în sumă de 3.300.000 mărci germane, acordat SC N.M.

SRL și nici fidejusori, având în vedere dispozițiile art. 42 alin. (2) C. com. Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 1041 C. civ., obligația solidară nu se prezumă, ea trebuie să izvorască din lege sau convenție. Din actul nou, depus de A.V.A.B. în recurs, intitulat „Adendum”, încheiat la data de 3 august 1998, rezultă că T.N. și T.R., în calitate de garanți, se obligă „solidar și indivizibil să garanteze rambursarea creditului (3.300.000 mărci germane) ca și plata dobânzilor marjei și comisioanelor datorate băncii de către client, cu garanțiile enumerate mai sus”, iar între garanțiile enumerate este și ipoteca constituită prin cele două contracte, respectiv, nr. 30.2184 G și 30.2184 F, privind imobilul din Sibiu.

Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Intimații-reclamanți obligându-se, prin convenție, să răspundă solidar cu societatea comercială, beneficiară a creditului, nu se putea dispune radierea ipotecii imobiliare decât după achitarea întregii datorii. Acestea au fost motivele pentru care s-a admis recursul, a fost schimbată în tot sentința și s-a respins acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.B., împotriva sentinței nr. 192 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2003.