ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2161/2003

Asupra recursului se rețin

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Alba Iulia, sub nr. 4910/1992, T.R. și T.N. au solicitat instanței ca,

prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu A.V.A.B. București, să oblige

pârâta să noteze Judecătoria Sibiu în Cartea funciară nr. 23768 Sibiu nr. top

1709/1/2; 1741/1/2; 1708/2/2 și C.F. 21292 A – Sibiu nr. top 1709/1/2; 1741/1/2

și 1708/2/2/2, contractul de cesiune de creanță încheiat între B.X. SA

București și A.V.A.B. cu nr. 343005 din 21 iulie 1999, prin care acesta din

urmă a preluat creanța SC N.M. SRL Sibiu și garanțiile ipotecare.

Să oblige pârâtul să emită permisul

de radiere a ipotecilor înscrise în cărțile funciare mai sus menționate, cu

daune cominatorii de câte 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea

obligațiilor respective, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 192 din 27 noiembrie 2002, a admis acțiunea și a obligat

pârâta să noteze Judecătoria Sibiu în cărțile funciare mai sus menționate,

contractul de cesiune de creanță nr. 343005/1999, încheiat între B.X. SA și A.V.A.B.,

prin care acesta din urmă a preluat creanța SC N.M. SRL Sibiu și garanțiile

ipotecare.

A obligat pârâta să emită permisul

de radiere a ipotecilor înscrise în cărțile funciare indicate, cu daune

cominatorii de câte 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligațiilor,

începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la executare.

Pârâta a fost obligată la plata

sumei de 20.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din actele dosarului că reclamanții au garantat pentru un credit luat

de SC N.M. SRL, în sumă de 3.300.000 mărci germane, de la SC B.X. SA, sucursala

Sibiu, cu imobilul înscris în cărțile funciare mai sus menționate. Suma pentru

care au garantat, respectiv, 180.000.000 lei, a fost achitată, astfel că

ipoteca constituită trebuie radiată.

Excepția privind inadmisibilitatea

acțiunii pentru neplata cauțiunii a fost respinsă, reținându-se că nu trebuia

achitată, deoarece nu este vorba de o contestație la executare.

A.V.A.B. a declarat recurs împotriva

sentinței, arătând, în esență, că, prin soluția pronunțată, s-au încălcat

dispozițiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 409/2001, privind obligația

depunerii unei cauțiuni pentru a putea promova acțiunea. Au fost, de asemenea,

încălcate dispozițiile art. 1039 C. civ., privind răspunderea solidară a

debitorilor, inclusiv ale art. 1041 și 969 C. civ.

Recursul a fost admis pentru

următoarele motive:

Prin contractele de garanție

imobiliară - nr. 302184 G și 302184 F - încheiate la data de 3 august 1998, T.N.

și T.R. - au consimțit la instituirea unei garanții de 80.000.000 lei și,

respectiv, 100.000.000 lei asupra imobilului, proprietatea lor, situat în Sibiu,

pentru un împrumut acordat de B.X. SA, sucursala Sibiu, în sumă de 3.300.300 mărci

germane, în favoarea SC N.M. SRL Sibiu. Imobilul asupra căruia s-a înscris

ipoteca fiind trecut în C.F. nr. 23768 și nr. 21292 A – Sibiu.

Prin acțiune, s-a solicitat radierea

ipotecii, cu motivarea că s-a achitat sumele de 80.000.000 lei și, respectiv,

100.000.000 lei, pentru care au garantat, făcând dovada în acest sens.

Instanța de fond a reținut corect

că, față de obiectul acțiunii, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din

Legea nr. 409/2001, nefiind vorba de o contestație la executare, nu se contestă

legalitatea instituirii de către (B.X. – A.V.A.B.) a ipotecii, se solicită

radierea acesteia, invocându-se plata. Pe acest aspect, critica formulată în

recurs este nefondată.

Recursul a fost admis, însă, pentru

următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 42 alin.

(2) C. com., numai fidejusorul este ținut, ca garant, să răspundă solidar cu

debitorul. În situația garanțiilor imobiliare, legea nu dispune o astfel de

obligație.

În speță, reclamanții-intimați nu

pot fi considerați, în lumina dispozițiilor art. 1039 C. civ., codebitori

pentru creditul, în sumă de 3.300.000 mărci germane, acordat SC N.M. SRL și

nici fidejusori, având în vedere dispozițiile art. 42 alin. (2) C. com.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art.

1041 C. civ., obligația solidară nu se prezumă, ea trebuie să izvorască din lege

sau convenție.

Din actul nou, depus de A.V.A.B. în

recurs, intitulat „Adendum”, încheiat la data de 3 august 1998, rezultă că T.N.

și T.R., în calitate de garanți, se obligă „solidar și indivizibil să garanteze

rambursarea creditului (3.300.000 mărci germane) ca și plata dobânzilor marjei

și comisioanelor datorate băncii de către client, cu garanțiile enumerate mai

sus”, iar între garanțiile enumerate este și ipoteca constituită prin cele două

contracte, respectiv, nr. 30.2184 G și 30.2184 F, privind imobilul din Sibiu.

Potrivit dispozițiilor art. 969 C.

civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Intimații-reclamanți obligându-se, prin convenție, să răspundă solidar cu

societatea comercială, beneficiară a creditului, nu se putea dispune radierea

ipotecii imobiliare decât după achitarea întregii datorii. Acestea au fost

motivele pentru care s-a admis recursul, a fost schimbată în tot sentința și

s-a respins acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta A.V.A.B., împotriva sentinței nr. 192 din 27

noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Schimbă în tot sentința atacată, în

sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 aprilie 2003.