ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3849/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată de reclamanții I.I. și I.T., împotriva pârâtelor Primăria

Dumbrăvița și Prefectura Timiș, s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța, pârâtele să fie obligate să le recunoască dreptul de proprietate

asupra unui teren în suprafață de 850 m

2

aferent casei de locuit și

anexelor gospodărești în conformitate cu cerințele art. 22 și art. 35 din Legea

nr. 18/1991 legea fondului funciar.

Prin

sentința civilă nr. 894 din 27 septembrie 2002 Tribunalul Timiș a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, cu motivarea

că potrivit art. 1 pct. 1 din C. proc. civ., judecătoriile au plenitudine de

competență, iar dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu au stabilit în mod expres o

competență derogatorie de la dreptul comun.

Prin

sentința civilă nr. 2832 din 26 august 2003, Judecătoria Timișoara a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, constatând

conflictul negativ de competență făcându-se aplicarea prevederilor art. 20-22 C.

proc. civ., și a sesizat Curtea de Apel Timișoara pentru pronunțarea unui

regulator de competență.

Curtea

de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 19/15 aprilie 2003, a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în conformitate cu

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 18/1991, terenurile aferente casei de locuit

rămân în proprietatea titularului dreptului de proprietate asupra construcției,

fiind atribuite acestuia, conf. art. 35 din același act normativ printr-un

ordin eliberat de Prefect. Că pentru reconstituirea dreptului de proprietate

asupra acestor categorii de terenuri este necesară întocmirea documentației în

vederea eliberării unui act administrativ din categoria celor prevăzute de art.

1-3 din Legea nr. 29/1991.

Împotriva

sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a declarat recurs

Prefectura Județului Timiș, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală,

deoarece:

- În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 18/1991 republicată, plângerile îndreptate împotriva ordinului

prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a

refuzat atribuirea terenului și propunerile de atribuire a terenului se

soluționează în primă instanță de judecătoria pe a cărei rază teritorială este

situat terenul, în speță de Judecătoria Timișoara.

Recursul

este fondat.

Potrivit

art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 republicată, plângerile

îndreptate împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al

unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de

atribuire a terenului se soluționează în primă instanță de judecătoria pe a

cărei rază teritorială este situat terenul, care în speță este Judecătoria

Timișoara.

Așa

fiind, se va admite recursul declarat de Prefectura Județului Timiș, împotriva

sentinței civile nr. 19/15 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ce va fi

casată și se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Prefectura Județului

Timiș împotriva sentinței nr. 19 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel

Timișoara, pe care o casează.

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.