ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1604/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția comercială a Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 3129 din 20 aprilie 2001, a admis acțiunea SC A.U. SA București, cu sediul în București, sectorul 1, și a dispus anularea licitației pentru prestații avio la combaterea omizilor defoliatoare, organizată la 19 martie 2001 de către pârâta R.N. P., cu sediul în București, sectorul 1, obligând pârâta la plata sumei de 303.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prima instanță a reținut că organizatoarea licitației nu a prevăzut în caietul de sarcini grila care să conțină metodologia de calcul pentru evaluarea punctajului ofertanților, iar din documentația pusă la dispoziția ofertanților au lipsit criteriile de acceptare a ofertei, inclusiv orice elemente, altele decât prețul, care se iau în considerare în evaluarea ofertelor, obligații stabilite prin Ordinul nr. 45184 din 19 ianuarie 1996, privind organizarea și desfășurarea licitațiilor pentru achizițiile de bunuri și de servicii, emis de Ministerul Finanțelor și prin H.G. nr. 63 din 22 februarie 1994, care a aprobat Regulamentul privind organizarea licitațiilor pentru achiziții publice de bunuri și servicii.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței, a fost respins, ca nefondat, de către secția V-a comercială a Curții de Apel București. Instanța de apel a înlăturat criticile formulate de pârâtă, constând în aceea că prestările de servicii avio din fondurile de producție ale R.N.P. nu intră sub incidența dispozițiilor legale invocate, care se aplică pentru organizarea de licitații pentru achiziționarea de bunuri și servicii finanțate integral ori parțial din bugetul de stat, bugetelor locale, din fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor bugete, din mijloace extrabugetare și din credite garantate sau contractate direct de către stat și în aceea că reclamanta a luat cunoștință de toate cerințele și criteriile tehnice și financiare pe care trebuia să le îndeplinească.

Ea a reținut că sistemul de punctaj nu a fost stabilit prin caietul de sarcini, făcându-se referire la acesta numai în procesul-verbal de adjudecare, întocmit după ținerea licitației. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., pct. 9 C. proc. civ. Într-un prim motiv de recurs, se arată că, din actele licitației, rezultă că reclamanta a luat cunoștință de toate cerințele și criteriile tehnice de evaluare generală și financiară pe care trebuia să le îndeplinească, precum și de grila de punctaj. S-a reținut greșit de instanțe că grila de punctaj a fost adoptată de comisie după desfășurarea licitației, ofertanții cunoscând criteriile acestei grile din anunțul publicitar și din caietul de sarcini.

Într-un al doilea motiv de recurs, se arată că s-a considerat greșit că procesul-verbal de licitație conține date ce se referă exclusiv la partea ulterioară desfășurării licitației, acesta fiind compus atât cu date referitoare la derularea licitației, cât și cu date privind rezultatul acesteia. Într-un al treilea motiv de recurs se arată că reprezentantul reclamantei a semnat fără obiecțiuni procesul-verbal, fiind de acord cu punctajul stabilit de comisie. Aceste obiecțiuni nu au fost formulate și pentru faptul că reclamanta a fost depunctată la dotările tehnice și umane, prețul nefiind definitoriu, fapt ce rezultă din variantele în care, chiar oferind un punctaj maxim prețului oferit de reclamantă, aceasta tot nu ar fi câștigat licitația.

În fine, într-un al patrulea motiv de recurs, se susține că prestația trebuind și fiind executată la perioada optimă a tratamentului, fiind și achitată de pârâtă, anularea licitației tot nu ar putea duce la stabilirea reclamantei drept câștigătoare și la repetarea tratamentului. Criticile sunt întemeiate. Din cuprinsul anunțului publicitar din caietul de sarcini, din prezentarea modului de desfășurare a licitației, precum și din datele procesului-verbal de licitație și adjudecare, rezultă că reclamanta a cunoscut toate cerințele și criteriile tehnice de evaluare generală și financiară ce constituie grila de punctaj. Datele grilei de punctaj nu conține elemente care să nu fie cuprinse în caietul de sarcini, așa încât lipsa ei nu o prejudicia pe reclamantă în pregătirea prezentării la licitație, în ipoteza în care datele prezentate comisiei sunt reale.

Dar, dacă ar fi cunoscut conținutul grilei, reclamanta nu ar fi câștigat licitația, întrucât și în cea mai favorabilă variantă pentru ea, punctajul obținut tot ar fi fost inferior celui obținut de SC A.U. SA Călărași”, câștigătoarea licitației. Art. 2.11 din Norma nr. 45.184/1996 a Ministerului Finanțelor, care trimite la art. 3.7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 63/1994, nu prevede obligativitatea comunicării grilei de punctaj, ci doar a criteriilor de evaluare, pe care reclamanta le-a cunoscut din documentația pusă la dispoziție. Conform art. 2.12 din norma amintită, ofertantul are obligația să examineze toate instrucțiunile, formularele, termenii și specificațiile din documentele licitației, iar în cazul în care are nelămuriri asupra documentelor prezentate, le solicită persoanei juridice achizitoare în scris (prin telex ori fax).

Reclamanta nu a făcut acest lucru pentru ca, ulterior, să-l folosească drept motiv al unei contestații. Nesolicitarea grilei de la achizitor are ca efect imposibilitatea conformării art. 2.16 din aceleași norme, care prevede că omiterea vreunei informații cerute în documentele licitației sau prezentarea unei oferte necorespunzătoare față de documentele licitației reprezintă riscuri asumate de ofertant, care pot avea drept urmare respingerea ofertei sale. Este demn de reținut că nici în cadrul procesului-verbal de licitație și adjudecare nr. 5376 din 19 martie 2001, reclamanta nu a formulat o asemenea pretenție, semnându-l fără obiecțiuni. Abia la 22 martie 2001, reclamanta a formulat o contestație, care nu putea viza în acest moment, așa cum a și fost formulată, decât rezultatele licitației.

În aceste condiții, recursul pârâtei urmează a fi admis, conform art. 312 C. proc. civ., modificându-se decizia atacată, admițându-se apelul pârâtei și schimbându-se sentința primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta R.N.P. București împotriva deciziei nr. 1310 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul pârâtei R.N.P. București și respinge acțiunea reclamantei SC A.U. SA București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 14 martie 2003.