ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 630/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 22 aprilie 2003, reclamanta SC Y.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.N.P.D.S. IASI, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: 1. anularea actului administrativ emis de pârâta prin care aceasta a desemnat vâștigătoarea licitației din data de 17 februarie 2003, ce a avut ca obiect achiziționarea de către pârâtă de echipamente frigorifice necesare dotării depozitului frigorific situat în raza Ocolului Silvic Ciurea; 2. obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat reclamantei în sumă de 378 milioane lei vechi, echivalentul a 10.500 Euro constând în cheltuieli determinate de participarea la licitație și contravaloarea profitului aferent și nerealizat (9.000 Euro).

În motivare reclamanta a susținut că respingerea ofertei sale a fost determinată de schimbarea nejustificată și nelegală de către pârâta a criteriului principal de desfășurare a licitației cu încălcarea condițiilor statuate de lege, ceea ce i-a produs prejudiciul a cărui contravaloare o solicită. Pârâta a formulat întâmpinare la acțiunea introductivă, invocând cu titlu de excepție necompetența materială a instanței de contencios administrativ cu motivarea că procesul verbal de licitație nu emană de la o autoritate contractantă în sensul cum este definită de art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, achiziționarea echipamentelor făcându-se din fondurile proprii ale sale și nu din fonduri publice, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii deoarece între părți nu s-a încheiat nici un contract care să atragă răspunderea sa.

Prin sentința civilă nr. 46/ E din data de 11 februarie 2005, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă. Tribunalul reține că pârâtei nu i se aplică prevederile O.U.G. nr. 60/2001 deoarece deși din punct de vedere al procedurilor subsecvente desfășurării licitației, pârâta a stabilit că licitația se organizează potrivit prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, achiziționarea echipamentelor s-a făcut din fonduri proprii și nu publice, iar pârâta, conform adresei nr. 160172 din 1 februarie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor – D.R. achizițiilor publice nu este autoritate contractantă potrivit O.U.G. nr. 60/2001. Totodată, Tribunalul reține din examinarea înscrisurilor depuse de părți că pârâta nu a schimbat criteriile stabilite prin caietul de sarcini și a analizat ofertele din punct de vedere tehnic și economic, toate neregularitățile procedurale invocate de reclamantă cu privire la desfășurarea licitației fiind neconfirmate.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând modul fraudulos de desfășurare a licitației care nu a fost sancționat de prima instanță datorită aplicării trunchiate a dispozițiilor legale incidente. Prin decizia nr. 28 din data de 9 martie 200, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința fondului în sensul că a admis în parte acțiunea introductivă formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i plătească acesteia suma de 1.500 Euro cu titlu de daune, în echivalent în lei, la data plății și cheltuielile de judecată suportate de reclamanta la fond respectiv 29.299.000 lei vechi.

Curtea a respins capătul de cerere privind anularea actului de atribuire a licitației câștigătoarei SC E. SA Odorheiul Secuiesc, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 9.000 Euro cu titlu de profit nerealizat . Totodată pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în apel. Instanța de control judiciar a apreciat că soluția primei instanțe este greșită, în condițiile în care în anunțul pentru ținerea licitației s-a precizat un criteriu unic de selecție respectiv oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, iar în final s-a ales oferta cu prețul cel mai scăzut. Concluzionând instanța reține că reclamanta a fost prejudiciată de această conduită ambiguă a pârâtei, prejuidiciu constând în cheltuielile suportate de aceasta prealabile desfășurării licitației care însumează 1500 Euro.

Cu privire la capătul de cerere vizând anularea licitației, Curtea de apel a apreciat că părțile nu mai pot fi repuse în situația anterioară, deoarece lucrarea a fost efectuată integral și recepționată, funcționând de peste doi ani, iar pe parcursul desfășurării litigiului efectele licitației nu au fost suspendate deși reclamanta avea posibilitatea legală să solicite acest lucru. Referitor la cererea reclamantei de plată a beneficiului nerealizat, instanța a constatat că aceasta nu și-a dovedit pretențiile astfel formulate. În contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei și la plata sumei de 9.000 Euro reprezentând profit nerealizat urmare pierderii contractului din culpa pârâtei.

Reclamanta-recurentă și-a fundamentat cererea de recurs pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând în argumentarea criticilor că instanța de apel a interpretat greșit înscrisurile administrate în cauză, respectiv „fișa contract” unde este menționată valoarea profit de 9.000 Euro. Totodată recurenta susține că în condițiile în care s-a dovedit modul fraudulos de desfășurare a licitației și pe de altă parte buna sa credință, este îndreptățită la plata profitului nerealizat. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulată, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Trebuie precizat în prealabil, că modificarea sau casarea unei hotărâri, în actuala reglementare a recursului, se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. 2. Deși recurenta invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia- argumentele aduse în sprijinul acestei critici vizează chestiuni de netemeinicie, de apreciere a probelor de către instanța de apel, aspecte care scapă controlului de legalitate în actualul context legislativ. Or, instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii că, în raport de probele administrate, reclamanta nu și-a dovedit cererea privind profitul nerealizat, astfel că sub acest aspect, recurenta nu mai este îndreptățită să repună în discuție în recurs, netemeinicia soluției adoptate.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat. Cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, va fi respinsă, ca nedovedită, în condițiile inexistentei oricăror dovezi care să ateste cheltuielile efectuate cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC Y.I. SRL BUCURESTI împotriva deciziei nr. 28 din 9 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.