ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 630/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 22 aprilie

2003, reclamanta SC Y.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.N.P.D.S.

IASI, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

administrativ emis de pârâta prin care aceasta a desemnat vâștigătoarea

licitației din data de 17 februarie 2003, ce a avut ca obiect achiziționarea de

către pârâtă de echipamente frigorifice necesare dotării depozitului frigorific

situat în raza Ocolului Silvic Ciurea;

plata prejudiciului cauzat reclamantei în sumă de 378 milioane lei vechi,

echivalentul a 10.500 Euro constând în cheltuieli determinate de participarea la

licitație și contravaloarea profitului aferent și nerealizat (9.000 Euro).

În motivare reclamanta a

susținut că respingerea ofertei sale a fost determinată de schimbarea

nejustificată și nelegală de către pârâta a criteriului principal de

desfășurare a licitației cu încălcarea condițiilor statuate de lege, ceea ce

i-a produs prejudiciul a cărui contravaloare o solicită.

Pârâta a formulat

întâmpinare la acțiunea introductivă, invocând cu titlu de excepție

necompetența materială a instanței de contencios administrativ cu motivarea că

procesul verbal de licitație nu emană de la o autoritate contractantă în sensul

cum este definită de art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice,

achiziționarea echipamentelor făcându-se din fondurile proprii ale sale și nu

din fonduri publice, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii deoarece între

părți nu s-a încheiat nici un contract care să atragă răspunderea sa.

Prin sentința civilă nr. 46/

E din data de 11 februarie 2005, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamantă.

Tribunalul reține că pârâtei

nu i se aplică prevederile O.U.G. nr. 60/2001 deoarece deși din punct de vedere

al procedurilor subsecvente desfășurării licitației, pârâta a stabilit că

licitația se organizează potrivit prevederilor O.U.G. nr. 60/2001,

achiziționarea echipamentelor s-a făcut din fonduri proprii și nu publice, iar

pârâta, conform adresei nr. 160172 din 1 februarie 2002 emisă de Ministerul

Finanțelor – D.R. achizițiilor publice nu este autoritate contractantă potrivit

O.U.G. nr. 60/2001.

Totodată, Tribunalul reține

din examinarea înscrisurilor depuse de părți că pârâta nu a schimbat criteriile

stabilite prin caietul de sarcini și a analizat ofertele din punct de vedere

tehnic și economic, toate neregularitățile procedurale invocate de reclamantă

cu privire la desfășurarea licitației fiind neconfirmate.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a formulat apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie vizând

modul fraudulos de desfășurare a licitației care nu a fost sancționat de prima

instanță datorită aplicării trunchiate a dispozițiilor legale incidente.

Prin decizia nr. 28 din data

de 9 martie 200, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis apelul

reclamantei și a schimbat în tot sentința fondului în sensul că a admis în

parte acțiunea introductivă formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i

plătească acesteia suma de 1.500 Euro cu titlu de daune, în echivalent în lei,

la data plății și cheltuielile de judecată suportate de reclamanta la fond

respectiv 29.299.000 lei vechi.

Curtea a respins capătul de

cerere privind anularea actului de atribuire a licitației câștigătoarei SC E. SA

Odorheiul Secuiesc, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la

plata sumei de 9.000 Euro cu titlu de profit nerealizat .

Totodată pârâta a fost

obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în apel.

Instanța de control judiciar

a apreciat că soluția primei instanțe este greșită, în condițiile în care în

anunțul pentru ținerea licitației s-a precizat un criteriu unic de selecție

respectiv oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, iar

în final s-a ales oferta cu prețul cel mai scăzut.

Concluzionând instanța

reține că reclamanta a fost prejudiciată de această conduită ambiguă a pârâtei,

prejuidiciu constând în cheltuielile suportate de aceasta prealabile

desfășurării licitației care însumează 1500 Euro.

Cu privire la capătul de

cerere vizând anularea licitației, Curtea de apel a apreciat că părțile nu mai

pot fi repuse în situația anterioară, deoarece lucrarea a fost efectuată

integral și recepționată, funcționând de peste doi ani, iar pe parcursul

desfășurării litigiului efectele licitației nu au fost suspendate deși

reclamanta avea posibilitatea legală să solicite acest lucru.

Referitor la cererea

reclamantei de plată a beneficiului nerealizat, instanța a constatat că aceasta

nu și-a dovedit pretențiile astfel formulate.

În contra acestei decizii

reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte

a deciziei în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei și

la plata sumei de 9.000 Euro reprezentând profit nerealizat urmare pierderii contractului

din culpa pârâtei.

Reclamanta-recurentă și-a fundamentat

cererea de recurs pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând

în argumentarea criticilor că instanța de apel a interpretat greșit înscrisurile

administrate în cauză, respectiv „fișa contract” unde este menționată valoarea

profit de 9.000 Euro.

Totodată recurenta susține

că în condițiile în care s-a dovedit modul fraudulos de desfășurare a

licitației și pe de altă parte buna sa credință, este îndreptățită la plata

profitului nerealizat.

Înalta Curte, examinând hotărârea

atacată în contextul criticilor formulată, constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

prealabil, că modificarea sau casarea unei hotărâri, în actuala reglementare a

recursului, se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia- argumentele aduse în sprijinul acestei critici

vizează chestiuni de netemeinicie, de apreciere a probelor de către instanța de

apel, aspecte care scapă controlului de legalitate în actualul context legislativ.

Or, instanța de apel a

reținut în considerentele hotărârii că, în raport de probele administrate,

reclamanta nu și-a dovedit cererea privind profitul nerealizat, astfel că sub

acest aspect, recurenta nu mai este îndreptățită să repună în discuție în

recurs, netemeinicia soluției adoptate.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

Cererea intimatei privind

acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, va fi

respinsă, ca nedovedită, în condițiile inexistentei oricăror dovezi care să

ateste cheltuielile efectuate cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC Y.I. SRL BUCURESTI împotriva deciziei nr. 28 din 9

martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Respinge cererea privind

acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007.