ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2313/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.Olt împotriva

Ordonanței nr.10 din 15.05.2002 a Curții de Apel Craiova.

La apelul nominal s-au

prezentat recurentul prin consilier juridic E.B.și intimatul Ministerul de

Interne prin consilier juridic V.S., lipsind intimații-contestatori S.I.și S.I.

Procedura completă.

Consilier juridic E.B.a

depus la dosar delegația dată D.G.F.P.Olt să promoveze calea de atac și a

precizat că are mandatul acesteia de reprezentare în proces, solicitând

admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Reprezentanta Ministerului

de Interne a lăsat la aprecierea instanței, soluția ce se va da în cauză.

Reprezentantul Ministerului

Public a pus concluzii de admitere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sesizarea înregistrată

la data de 10 decembrie 2001, Ministerul de Interne a solicitat declanșarea

procedurii de control al averii persoanei cercetate S.I. șeful Biroului

Poliției Economico-Financiare din cadrul Poliției Municipiului Caracal.

S-a arătat că persoana

cercetată are o avere compusă din vila situată în Municipiul Caracal,

str.General Gh.Magheru nr.49 și un autoturism „Dacia 1310”, estimată la suma de

390.000.000 lei; că veniturile realizate de acesta și familie se ridică la suma

de 390.000.000 lei și nu justifică proveniența legală a bunurilor.

Curtea de Apel Craiova,

Comisia de cercetare a averilor, prin Ordonanța nr.10 din 15 mai 2002 a clasat

cauza privind pe cercetatul S.I.și soția acestuia S.I.

S-a reținut că în perioada

1995-1998 persoana cercetată a cumpărat suprafața de 1090 mp teren în

Municipiul Caracal, str.General Gh.Magheru nr.43, cu suma totală de 7.100.000

lei pe care în perioada octombrie 1997-primăvara 1998 a fost edificată o

construcție, neterminată, în valoare de 376.098.080 lei. Că în anul 1997 a fost

achiziționat și autoturismul „Dacia 1310” cu suma de 24.203.160 lei, din care

15.000.000 lei au provenit din vânzarea unui alt autoturism iar suma de

18.000.000 lei din împrumut bancar.

S-a mai menționat că în

perioada 1990-2001 S.I.a realizat venituri în sumă de 318.396.696 lei iar soția

acestuia, S.I. venituri de 71.202.668 lei la care se adaugă 68.000.000 lei

rezultată din vânzarea unui apartament proprietatea lor, 2000 dolari

împrumutați de la martorul D.E. și 150.000.000 lei donați de Ș.D.

S-a considerat că persoana

cercetată a făcut dovada legalității dobândirii averii, veniturile obținute

fiind mai mari decât cheltuielile efectuate.

În termen legal împotriva

Odonanței nr.10 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția civilă, a

declarat recurs Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.Olt solicitând casarea și

susținând că: 1. în categoria veniturilor legal obținute trebuiau reținute

numai cele reprezentând salarii încasate de persoana cercetată; 2. se impunea

includerea în capitolul cheltuieli a sumelor restituite în contul împrumutului

bancar; 3. imobilul a fost subevaluat; 4. nu a fost stabilită valoarea

autoturismului.

Curtea urmează să admită

recursul ca fondat pentru următoarele considerente:

Art.47 alin.7 din

Costituția României consacră principiul prezumției caracterului licit al

dobândirii averii, până la dovada contrarie.

Art.7din Legea nr.115/1996

condiționează pornirea cercetării de „existența dovezilor certe că unele bunuri

ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legal realizate de persoana în

cauză sau pe alte căi licite” iar prin dispozițiile art.11 din aceeași lege se

instituie obligația pentru denunțător de a indica, în cererea de cercetare

dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate.

În legătură cu prevederile

acestei din urmă dispoziții (art.11) Comisia de cercetare nu a efectuat

demersuri suficiente.

De asemenea, Comisia de

cercetare nu a efectuat o analiză diferențiată a modului de dobândire a

bunurilor de către cercetați având în vedere dispozițiile art.7 și 38 din Legea

nr.115/1996.

Astfel, conform art.7

Comisia de cercetare trebuia să verifice dacă între averea declarată conform

art.2 și 3 la data investirii sau numirii în funcție și cea dobândită pe

parcursul exercitării funcției sunt diferențe vădite și există dovezi certe că

unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite prin veniturile legale.

În mod concret, verificarea

trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a legii – 28 octombrie 1996 –

ea constituind o etapă distinctă a cercetării care, în funcție de datele de

dobândire a bunurilor importante putea fi împărțită în subperioade.

O altă perioadă distinctă

este cea prevăzută de art.38 din aceeași lege, aplicabilă în speță deoarece

cercetatul a avut funcții similare cu cea din prezent după 1 ianuarie 1990 și,

ca atare, această etapă va fi 1 ianuarie 1990-28 octombrie 1996.

Potrivit art.314

C.proc.civ. Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În speță, împrejurările de

fapt nu au fost deplin stabilite, nu au fost determinate cele două etape; nu au

fost marcate momentele dobândirii bunurilor: teren, construcții, autoturism; nu

a fost verificată realitatea sumelor obținute din vânzarea unui autoturism și

unui apartament, a sumelor donate; cuantumul cheltuielilor nu a fost determinat

în funcție de numărul de persoane ce compun familia cercetatului, sumele restituite

în contul împrumuturilor bancare.

Față de considerentele

menționate, Curtea va admite recursul, va casa Ordonanța Comisiei de cercetare

constituită potrivit Legii nr.115/1996 și va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.Olt împotriva Ordonanței nr.10 din 15

mai 2002 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2003.