ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3473/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Ordonanța nr. 4 din 10 aprilie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, comisia de cercetare a averilor, a fost

clasată cauza având ca obiect cercetarea provenienței averii cercetaților C.G. și

C.E., la sesizarea Ministerului de Interne.

Pentru a hotărî astfel, comisia a reținut că în

perioada 1990-2001, supusă verificării, cercetații au construit o vilă și au

dobândit un autoturism, acesta din urmă fiind cumpărat din vânzarea succesivă a

altor autoturisme și că valoarea acestor bunuri este sub cea a veniturilor

realizate de aceștia și a sumelor de bani pe care le-au primit de la rude

stabilite în străinătate.

Împotriva susmenționatei ordonanțe a declarat

recurs D.G.F.P. Olt, în nume propriu, cît și pentru Ministerul Finanțelor

Publice, susținând în esență că singurele venituri legale ale cercetaților sunt

cele de natură salarială, în cuantum total de 297.567.434 lei, că valoarea

construcției reținută pe baza expertizei tehnice este sub valoarea ei reală și

că nu a fost dovedită proveniența licită a autoturismului.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce

vor urma.

În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., judecătorii pot dispune administrarea probelor pe care le

consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

Comisia de cercetare a averilor nu și-a

exercitat pe deplin rolul activ în sensul prevederilor legale menționate și

și-a bazat soluția pe un material probatoriu insuficient, respectiv, pe

înscrisuri, expertiză tehnică având ca obiectiv numai stabilirea valorii

construcției și martorii audiați cu privire la edificarea imobilului și

obținerea de către cercetați a unor alte venituri, în afară de salariu.

Era necesar a se dispune, chiar și din oficiu,

efectuarea unei expertize contabile privind dinamica veniturilor și

cheltuielilor cercetaților, pe etape, raportat la data dobândirii

autoturismului și la perioada edificării imobilului.

Prin ordonanța atacată cu recurs s-a reținut că autoturismul

a fost dobândit cu sume de bani licite, rezultate din vânzările succesive ale

altor autoturisme, fără a-i audia pe cei care au dobândit autoturismele vândute

de cercetați, deși avea această obligație, conform art. 12 alin. (2) din Legea

nr. 115/1996.

Tot în lipsa unui suport probatoriu a reținut

comisia de cercetare că, au fost primite de către cercetați sumele de 3500

franci elvețieni și 6.500 DM, fără a se preciza dacă aceste sume au fost donate

sau împrumutate, în cea de-a doua ipoteză impunându-se a se face, dovada

restituirii acestor sume de bani.

În consecință, conform art. 313 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi admis, a fi casată ordonanța atacată și a fi trimisă

cauza, spre rejudecare, aceleiași comisii, pentru completarea probelor în

sensul considerentelor expuse, precum și pentru administrarea oricăror alte

probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Olt în nume

propriu cît și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva Ordonanței nr. 4

din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, comisia de cercetare a averilor,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași comisii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.