ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3739/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu adresa nr.S/33373 din 29 noiembrie 2001, Ministerul de Interne – Cabinet Ministru a sesizat comisia de cercetare a averilor, pentru ca în temeiul art. 1, art. 7, art. 9 din Legea nr. 115/1996, să dispună declanșarea acțiunii de control a averii dobândită de mr. C.V.

din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Olt – Serviciul de Evidență Informativă a persoanei – în perioada 1990 – 2001. Din actul de sesizare rezultă, realizarea începând cu anul 1998 a unei construcții – vilă tip S+P+1 edificată pe un teren în suprafață de 1266 mp situat în municipiul Slatina, compusă din 5 camere și dependințe, inclusiv garaj, și achiziționarea unui autoturism marca „Opel Vectra” an de fabricație 1998. Valoarea bunurilor a fost estimată la aproximativ 1,5 miliarde lei, iar veniturile realizate în perioada de referință, la aproximativ 216 milioane lei, nefiind de natură a justifica cheltuielile făcute. Prin Ordonanța nr. 8 pronunțată în Camera de Consiliu la data de 8 mai 2002, Curtea de Apel Craiova, Comisia de Cercetare a Averilor, a sesizat instanța conform prevederilor art. 16 și următoarele din Legea nr. 115/1996, întrucât cercetatul C.V.

și soția acestuia C.M. nu au justificat dobândirea în mod licit a sumei de 504.389.836 lei în perioada 1990 – 18 ianuarie 1999. Comisia a reținut că în perioada supusă verificării 1990 – 18 ianuarie 1999 cercetatul a realizat venituri în sumă de 137.711.672 lei respectiv 54.643.672 lei câștiguri salariale; 22.855.000 lei împrumuturi CAR; 60.000.000 lei preț obținut din vânzarea unui apartament; 140.000 lei sumă depusă la CEC; cheltuielile efectuate au fost de 614.099.809 lei din care 561.844.890 lei reprezentând c/valoarea materialelor de construcții încorportate în casă, 22.855.000 lei restituirea împrumuturilor CAR, 30.000.000 lei prețul de cumpărare a apartamentului, iar jumătate din veniturile salariale au fost folosite pentru întreținerea familiei și exploatarea mijloacelor de transport, astfel încât, pentru acumularea de bunuri, familia cercetatului putea dispune de suma de 110.389.836 lei.

Pentru această perioadă de referință nu au fost luate în calcul dobândirile succesive de autoturisme, sumele fiind reinvestite succesiv urmare actelor de vânzare-cumpărare. În ce privește cea de a doua etapă 18 ianuarie 1999 – 2001, veniturile obținute au fost de 351.193.136 lei veniturile fiind dobândite licit, în această perioadă. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 1 din 9 decembrie 2002, în baza dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, a admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova, Comisia de Cercetare a Averilor, prin Ordonanța nr. 8 din 8 mai 2002, pronunțată în dosar nr. 8/2001, a dispus obligarea cetățenilor C.V.

și C. M. la plata sumei de 168.128.828 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor București și a fixat termen limită de plată a creanței, data de 9 martie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Eronat la capitolul reprezentând cheltuieli efectuate Comisia a avut în vedere, în ce privește c/valoarea materialelor de construcții, suma de 561.844.890 lei, în realitate suma care trebuia avută în vedere fiind de 211.695.612 lei. Sumele reprezintă c/valoarea locuinței, evaluată la data de 18 ianuarie 1999, trebuind a fi avută în vedere valoarea construcției edificată în regie proprie și nu în regim de antrepriză. Nejustificat nu au fost avute în vedere veniturile obținute de către soția celui cercetat, acestea, actualizate la 1 decembrie 1998, fiind de 38.464.614 lei.

Eronat s-a avut în vedere suma de 30.000.000 lei reprezentând prețul apartamentului nr. 12 situat în Bl. F.A. 20, sc.C, et.2, Slatina, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 307/21 februarie 1996, prețul fiind de 3.000.000 lei. Nu pot fi luate în calcul veniturile soției obținute anterior anului 1990 (perioadei supuse verificării) și nu s-a dovedit că în anul 1990 cercetatul avea economii suma de 13.500 USD (1500 USD economii proprii iar diferența de 12.000 USD, sume date de către tatăl său); nu pot fi reținute nici sumele rezultând din înstrăinarea autoturismului „Mercedes” și a celor două apartamente situate în municipiul Slatina, din declarația cercetatului rezultând că sumele respective au fost folosite pentru restituirea împrumutului contractat de la numita G.M., în cuantum de 8000 USD.

Nu pot fi reținute de asemeni sumele deținute din vânzarea succesivă a autoturismelor, reinvestite succesiv, fiind greu de stabilit suma netă realizată. În ce privește sumele de bani depuse pe librete CEC și veniturile realizate din CAR-uri, Comisia a avut în vedere aceste sume, iar pe de altă parte, veniturile au fost reactualizate conform coeficientului de inflație până în luna decembrie 1998, trebuind însă, a fi luate în considerare nereactualizate, avându-se în vedere că și cheltuielile efectuate de către cei doi soți nu s-au reactualizat. Ca atare se înlătură concluzia raportului de expertiză contabilă, care a stabilit că veniturile realizate se ridică la suma de 263.055.065 lei, reținându-se în consecință că veniturile realizate au fost de 139.879.772 lei și cum jumătate din această sumă a fost folosită pentru întreținerea familiei, cei doi puteau folosi în acea perioadă la construcția casei de locuit doar suma de 69.438.884 lei.

În ce privește cheltuielile, acestea se ridică la suma de 237.550.612 lei formată din 211.695.612 lei (valoarea casei de locuit în regie proprie, suma de 22.855.000 lei restituiri împrumut CAR și suma de 3.000.000 lei reprezintă preț acordat în vederea achiziționării unui apartament). Împotriva acestei decizii au declarat recurs cercetații C.V. și C.M. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține astfel, că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deși reține corect valoarea casei la 211.695.612 lei evaluată la data de 18.01.1999, afirmă eronat că nu au fost reactualizate cheltuielile efectuate. Astfel, luând în calcul numai cheltuielile reevaluate, dar, refuzând reactualizarea (reevaluarea) veniturilor realizate, a rezultat diferența considerată a nu fi justificată, cu înlăturarea vădit eronată a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

Pe de altă parte, greșit nu s-a reținut că, în anul 1990 începutul perioadei cercetate, recurenții dețineau suma de 310.000 lei, pe care au transformat-o în valută obținând suma de 12.000 USD. Suma menționată, în lei este pe deplin dovedită, trebuind, cel puțin, dacă se considera ca nefiind probată transformarea ei în valută, să fie reevaluată la data de referință 18 ianuarie 1999. Greșit nu s-a luat în calcul valoarea reactualizată a veniturilor salariale ale cercetatei C.M. pe perioada 1990-1995 adică 38.464.614 lei, reținându-se numai suma de 2.168.100 lei, iar veniturile salariale ale cercetatului din perioada 1990-1998, actualizate, deasemeni prin expertiza efectuată, se ridică la suma de 201.759.543 lei și nu 54.654.672 lei cât s-a reținut.

În atare situație, așa cum a concluzionat și raportul de expertiză contabilă – arată recurenții – totalul veniturilor celor doi cercetați care putea fi utilizat pentru promovarea de bunuri, ar fi fost nu de 69.438.884 lei, ci de 120.108.578 lei. Mai departe, se susține în recurs, instanța nu putea refuza luarea în calcul a veniturilor obținute din vânzarea succesivă a mai multor autoturisme, din contractele de vânzare cumpărare depuse la dosar, rezultând acest lucru. În ce privește înlăturarea veniturilor obținute din înstrăinarea autoturismului Mercedes și a celor două apartamente, cu motivarea (instanței) că acești bani au fost folosiți pentru achitarea împrumutului de 8.000 USD contractat de la numita G.M., eroarea instanței constă în faptul că, reținând corect neincluderea la venituri a unor sume cu care în realitate s-au făcut plăți, a refuzat totuși să ia în calcul la venituri suma de 8000 USD, care a fost reținută de instanță ca fiind împrumutată.

Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează, fiind de menționat că hotărârea atacată, în acest cadru procesual stabilit numai prin recursul promovat de cercetați, este necesar a fi verificată prin prisma și în limita motivelor de recurs invocate. Așa fiind, sub un prim aspect, este de reținut că, în adevăr instanța a înlăturat eronat concluziile expertizei contabile, efectuate în cauză, în legătură cu actualizarea veniturilor la încheierea anului 1999. Răspunzând obiectivelor stabilite de instanță în acest sens, expertiza contabilă a pornit de la premiza corectă, conform căreia toate valorile consemnate în expertiza tehnică - evaluarea construcției, manoperă și materiale - au fost actualizate pentru ianuarie 1999, situație în care se impunea – afirmă expertiza – și actualizarea veniturilor, conform ratei inflației, pentru aceeași perioadă.

Pentru a înlătura această concluzie, instanța reține ca unic, principal, considerent, împrejurarea că nici cheltuielile nu au fost reactualizate. Raționamentul poate fi corect, numai în măsura în care instanța a avut în vedere cota-parte de jumătate din venituri, considerată a fi fost destinată întreținerii familiei și care, adevărat, nu a fost luată în calcul raportată la venituri actualizate. Dar, același considerent este eronat întrucât instanța omite a observa că această valoare a veniturilor ce se cer a fi reactualizate, trebuie raportată la cota parte din cheltuieli reprezentând c/valoarea edificării construcției, ce la nivelul anului 1999, actualizată, a fost stabilită corect, ca reprezentând suma de 211 milioane lei.

Concluzionând sub acest aspect, conform celor stabilite în expertiza contabilă și observând eventual, numai categoriile de venituri reținute chiar de instanță, rezultă la capitolul venituri suma de 100.800.000 lei salarii cercetat, în loc de 27.300.000 lei și 19.200.000 lei salarii cercetată în loc de 1.080.000 lei aceste venituri, reactualizate, reprezentând cota parte de ½ ce excede aceeași cotă, considerată a fi fost destinată întreținerii și avută deja în vedere, ca neactualizată. Apoi, în adevăr în mod eronat, instanța nu a reținut sumele rezultate din înstrăinarea autoturismului „Mercedes” și a celor două apartamente situate în municipiul Slatina. Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere faptul că, sumele menționate au fost folosite pentru restituirea împrumutului contractat de la numita G.M., în cuantum de 8000 USD.

Or, dacă este așa, (și această împrejurare este dovedită), oricum instanța trebuia să ia în cacul atunci, la capitolul venituri suma de 8000 USD, logic, neputând fi excluse din acest capitol ambele sume. Așa fiind, chiar și numai pentru aceste considerente, apare ca evident faptul că suma considerată a nu fi justificată de 168.128.828 lei, nu poate fi reținută ca reală, în acest cuantum, situație în care nu poate constitui o diferență vădită între venituri și cheltuieli. Așadar, față de cele arătate, în baza prevederilor art. 7 art. 18 din Legea nr. 115/1996, constatând că pentru perioada supusă cercetării, nu rezultă diferențe vădite între venituri și cheltuieli, constatând deci că dobândirea bunurilor este justificată, urmează a se închide dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de cercetații C.V. și C.M. împotriva deciziei nr. 1 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Modifică decizia în sensul închiderii dosarului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.